chimie şi medicină

Un poet a spus odată: "Întregul univers este un pahar de vin." Noi probabil că nu vom şti niciodată în ce sens a spus-o, pentru că poeţii nu scriu pentru a fi înţeleşi. Dar este adevărat că dacă ne uităm la un pahar de vin destul de aproape noi putem vedea întregul univers. Avem lucrurile din fizică: lichidul stors care se evaporă în fucţie de vât şi vreme, reflexia din pahar; şi imaginaţia noastră adaugă atomi. Paharul este un distilat din rocile pământului, şi în compoziţia sa vedem secretele vârstei universului, şi evoluţia stelelor. Ce mulţime ciudată de chimicale sunt în vin? Cum s-au format? Avem fermenţii, enzimele, substraturile şi produsele. Acolo în vin se găseşte o mare generalizare; toată viaţa este o fermentaţie. Nimeni nu poate descoperi chimia vinului fără să descopere, precum a făcut Louis Pasteur, cauza atâtor boli. Cât de viu este vinul roşu imprimându-şi existenţa în conştiinţa celui care îl priveşte! Dacă minţile noastre mici, pentru convenienţă, divid acel pahar de vin, acest univers, în bucăţi - fizică, biologie, geologie, astronomie, psihologie şi aşa mai departe... -- amintiţi-vă că natura nu ştie asta! Aşa că să asamblăm totul la loc, şi să nu uităm în cele din urmă pentru ce este. Să-l lăsăm să ne dea încă o ultimă plăcere; beţi-l şi uitaţi tot!

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza in intuneric

Padure de-a dreapta,padure de-a stanga,
Ce margini gretoase de hau
Si mare in tarm isi continue tanga
Si mie mi-e rau.

Ce mult intuneric, nu vad nici o cale,
Vapoarele-n mare sunt reci,
In mine un haos intreg se pravale
Si, moarte cum treci!

Se vaita cucii in cuiburi ciudate
Si mie,in mine mi-e greu.
Si marea bolnava se-agita si bate
In sangele meu.

De ce sa m-agat cand sunt toate fugare
Si oamenii dorm linistiti,
De tine, padure, si borna, si mare,
De voi ce nu stiti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de schimbare

Trec nori cenuşii pe sălbatice ape
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Vin cioclii de friguri în suflet să sape,
Să caute visul uitat pe asfalt.
Trec gânduri-tornade sub platoşa minţii
Să spulbere taine şi lacrimi şi ploi,
Dar biochimia preschimbă arginţiii
În limbi de tăcere, în scrum şi-n noroi.

Trec nori cenuşii pe sălbatice ape,
Se iscă furtuna, din cer se cobor
Pe rând, în săgeţi de lumină, în noapte,
Ciorchinii de temeri în negru sobor.
E pleoapa cohortă de gânduri sinistre,
Se-aude de crime, de răni şi dureri,
Iubirea şi viaţa de-acum sunt doar vise,
S-au dus precum umbra trecutului ieri.

Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Sub temeri şi pleoape-mpietrite de zgură.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala de văduvi

Iată cearta revoluţiei cu lumea,
şi cum se face de ne-ajunge lanţul mecanic al istoriei,
ca o cătuşă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viaţa omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparţinându-i de drept lui Dumnezeu!

Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe braţele fine, gălbui,
de ţăran degenerat, preacurvit şi ameţit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparţine, ei pretind că au obligaţia
morală de a ţine minte pentru noi toţi. Şi pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid şi sfânt,
nu le-au uitat şi nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Şi le mai fac perne, din când în când, aşa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viaţă, aidoma fierului înroşit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
şi a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naţionali

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva cuvinte despre Ioana

1
Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept
şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:
baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte,
atentă, de parcă ştia să citească
şi atunci m-am gândit: "Ioana,
mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs al meu, că eşti
mai presus de literatură
dar aşa te scot din literatură
adică din viaţa mea.
Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei
mă gândesc să scriu un poem despre tine."

2
La Bogdan cu M. D. G. Bogdan s-a dus să se radă,
eu şi M. D. G. ramânând să ne conversăm. Dar tac cu încăpăţinare.
Mă uit pe un album Dali. E penibil,
caci eu şi Mihai suntem prieteni. Dar ce să ne spunem?
În fine (ah, şi la pick-up o selectie "Wings")

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seralistei R.M. Madjar, "doctor matriţă", "doctor fraudă", pseudodoctor în ştiinţe (cam ca Leana din capul statului)

Cu o teză plagiată - unicat în şti'nţă
(Trei capitole repetă dup-a mea "matriţă"),
Şi-a dat doctoratul cică în chimie,
Dar e mare doctor în es-cro-che-ri-e.

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (1 martie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!