Citate despre ciori și copaci, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la ciori și copaci, dar cu o relevanță mică.
Mărul păstrat
În plină iarnă a apărut un fruct
Am vrut să îl păstrez în pom
Dar gerul cel ciudos la rupt
Ciorile toate s-au bucurat
Croncănitele au de mâncat
Fructul l-am pus la fereastră
N-au știut că s-au înșelat
E protejată iubirea noastră
Îmi dă târcole bate -n geam
Eu fructul nu am să le dau
Când eu iubirea o sădeam
Haihui pe câmp ele erau
Căci pomul eu l-am îngrijit
Cu lacrimile mele l-am udat
Rodul iubirii mie mi la dăruit
Să caute în ger fructul uscat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul blestemului
Iau copacii munții-n spate
Și se duc, se duc departe
Cătând loc de-nchinăciune...
Nici ei nu știu-anume unde
Rădăcina să-și îngroape,
Să le fie Domnu-aproape...
Tânguiri de frunze-n dungă,
Clopote cu limba lungă,
Plâns de ape-strunga morii,
Zboruri frânte-n umbra ciorii,
Blestem slobozât din frâu --
Omul cu săcurea-n brâu!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă-n cimitir
Din groapă sare un harleț
Urmat de o lopată,
Un cioclu trist stă rezemat
De pământul rece-n groapă.
Ploaia cade fără oprire,
Peste lespezile grele, negre,
În pomii goi se bat corbii de zor
Cântând cu ciorile în cor.
Și tristul cioclu pleacă spre casă,
Copii pe drum îl tachinează...
El le doreste, fără a le purta pică
Acolo unde el lucră, acolo ei să se ducă.
poezie de Edmond Ioan Siladie (2 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata
Domnul a chemat odată
Arborii la judecată,
Ca să vadă ce rod are
De cu vară fiecare,
că de cînd nu mai gustase
Roadele, se-nstrăinase.
-" Îți e de-a mai mare dragul,
De frumos și -nalt ce-i fagul.
Uriașule ce ești,
Spune nouă ce dorești."
Cît e de fălos și tare,
Fu jignit de întrebare
Și, uimit că-i cercetat,
S-a gîndit, s-a căutat...
Scoate dintr-o hîrtioară
Un crîmpei de cuișoară.
- " Ce nimic la ce zăplan!...
O să mai aștepți un an.
Și de-o fi iar de pomană
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre abis coboară
privirea tăcută a învinsului scăpat
de ultima fărâmă de viață surdă
asemenea unei remușcări stupide
se resemnează și așteaptă să vină
când va veni o va privi în ochi
va fi fără cuvântări întortocheate
lacrimile sunt inutile precum știți
în abis se scaldă acum privirea
un deșert mai întins cu multe focuri
acolo vagabonzii vieții râd de toate
copacul are cranii cu părul blond
până și corbii croncănesc cu frică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propedeutică
Puteam să-mi propun pedant o poiană pustie de pași de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori
ca să pot intui inocent impostura iubirii.
Învățam îndărătnic să-ndur când se-nalță și mă înconjură curți de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai și căi și culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori
ca să-ncerc să pricep imprudent paradigma puterii.
Ezitam să evoc evadări și eranțe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, povești, porți, parabole, punți, pirați și primejdii;
nocive năluci nave negre, nedemne de nimb născând nebunește din nori;
atoli anulați, epurate elanuri, cenzurate comori
ca să știu cum să neg insolent noțiunea nădejdii.
Sufeream sugerând simetrie sinistră siluete și spectre: suspecți de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranței, câte-un leș aderând unei funii;
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Septembrie
..
Vine toamna cea zurlie,
Ploaia bate în ferești,
Strugurii se coc în vie,
Bun motiv să chefuiești.
....
Stoluri dese stau să plece,
Norii zici că sunt de humă,
Vremea este tot mai rece...
Semn că o să cadă brumă.
...
Într-un pom cu sevă pură,
Două mere aurite
Stau lipite gură,-n gură...
Zici că sunt îndrăgostite.
...
Pe o vreme furtunoasă,
Dintr-un nuc cu ramuri grele,
Nucile cu coajă groasă
Cad de zici că sunt ghiulele.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea întunecată
Prin brazi un cârd de ciori se duc în zbor
Și cețuri verzi de noapte se ridică
Și ca în vis sun-o vioară mică
Și slujitoarele dansează-ntrun ulcior.
Se-aud bețivi ce râd și care strigă,
O-nfiorare trece prin țesuturi vechi.
La geam capcane de cadavre-n veci
Fug dansatoarelor umbre în rigă.
Miroase-a cimbru și a vin
Și în păduri se-aude o chemare.
Pe trepte cerșetorii-n așteptare
Zadarnic rugăciuni mai țin.
O sângerândă căprioară moare pe izlaz.
Se clatină încet a pomilor arcade
De-a norilor îngheț prea încărcate.
Îndrăgostiții se-odihnesc la iaz.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
profeția fecioară vorbește
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi și patru negre.
vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agață de somn,
e timpul.
ies din munți
miri negri în sfârșitul sfârșitului,
icoanelor li se sparg inimile în peșteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopții a dragoste.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
ninge și privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram
plină de țurțuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!
oameni îngropați și vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site
promoroacă și flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu știi ce-o să se-ntâmple
cu argintul morții albe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pe rămurele
Primăvară măiastră
cu păsările paradisului
în copacii înfloriți ai infernului,
ce te țin cu capul în soare
și o pasăre coboară
încet și croncăne ca o cioară.
Privirea ta șovăitoare
se scurge în mine
ca un vulcan
ce se revarsă
peste inima mea,
dar două rândunele
plâng pe rămurele
și scutură floarea
de pe ele,
dar eu mă strecor
cu freamăt mă-nfășor
și pieptul în brațele tale,
cu murmur de izvoare
ce cântă, încântă
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
ce tristă e grădina fără flori
și arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvășește cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.
pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă poftește la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.
fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac șezători
se-mprăștie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.
scriu romanța toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăluda
Se gudură iarna sub pomii golași
Gonită cu pietre din urmă,
Își soarbe urgia din țurțuri rămași,
Se-ascunde prin frunze și scurmă.
Împrăștie pulberi de brumă în zori,
Acoperă geana de soare,
Stârnește pe câmpuri lungi cârduri de ciori
Flămânde și gâlcevitoare.
Aleargă zăludă, mușcând din păduri,
Cu lupii urlându-i pe urme,
Își sfâșie haina în rugii de muri
Și nu poate ura să-și curme.
O biruie focul din vetre fierbinți
Și sucul din merele coapte,
Bătrânii spunând povestiri sub velinți
Copiilor, noapte de noapte.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul e străin
și gol pe dinăuntru
are o gastrită pandemică
doar ploaia circulă de la est
spre vest fără declarație
și viză
umple coșul enoriașilor pentru diseară
clădirile s-au înmuiat
și par
strâmbe ca o fată cu pantofii
negri de supărare
nimeni nu traversează bulevardul
cioara stă pe semafor
e daltonistă cu acte false
îi stă
bine orașului așa nud cum a rămas
după noile legi de flagelare stradală
câteva borduri scoase în față
întâmpină o haită de câini
deveniți stăpâni pe umbra dimineții
tăcerea adie înmugurind copacii
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-alei
e nașpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără țintă prin parc
pe lac cu lebede albe
grațioase ca tine
și castane pălindu-mă-n cap
orizontul mi-i forfecat de copaci
și totuși simt cerul
că-n ochii mei se închide
așa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi
apropo
întunericul nopții fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar și eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar așa un fel de... joc de cuvinte
las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuare
Deschide sufletul cu blândețe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările și răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zidește încredere în copacul iubirii,
Netezește aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz și rugină,
Ninsorile vor șlefui argintul îmbrățișării,
Încolăciți în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheață
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
În fiecare seară
își întinde brațele amorțite șoșotind obosit
în umărul vântului
și păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor
La dreapta sunt vrăbiile
certărețele își împart
ultimele semințe de soare
Pe stânga guguștiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Știricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărțit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremea pandemiei
subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar și semnez următoarele:
am ieșit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puțin noroc un arici
sau o broască țestoasă
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea veche
Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu:
O apă, două maluri, și eu, crezându-l râu.
Mă dezbrăcam în grabă, cu gândul să mă scald,
Și n-aveam nicio treabă cu alții: "Vara-i cald!"
Mă atrăgeau copacii cu ciori în vârful lor,
Și m-așteptau ortacii de-acolo să cobor.
Treceam și prin livada -păzită de-un pitic-
Când ani aveam decada (sau mai aveam un pic).
Era o altfel lume cea-n care am crescut;
Avea ceva anume, acum necunoscut.
Era, cumva, mai bună, deși erau nevoi,
Iar când furam o prună, mă rușinam apoi.
Era o bucurie vacanța la bunici,
Cum ar putea să fie și-acum, la cei mai mici.
Căci lumea-ceea veche, ticsită cu povești,
E fără de pereche. N-ai cum să n-o iubești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ciori și copaci, adresa este: