Citate despre comete și lumină, pagina 2
Micuții
dacă am fi foarte mici
am avea niște pori foarte mari
și atunci
am arăta poate ca
niște asteroizi de buzunar unghiular
(?!)
găurit dinadins
de comete mai îndrăznețe
cu plete luuungi, luminoase
semețe
și fără păr pe picioare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul unei comete
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la comete și lumină, dar cu o relevanță mică.
Duceți o linie prin α, γ și η din constelația Perseu și cam la jumătatea drumului spre Casiopeia veți da de un nor luminos, ce se vede bine cu ochii liberi. Cu binoclul se vede cum norul acela se desface în multe stele mici, cari strălucesc pe un fond alb. Cu luneta tot fondul acela alb se desface și el în nenumărate stele mici. Și cu cât te uiți mai mult, cu atât vezi cum apar noi steluțe, mici, mici de tot, acolo unde până adineauri părea că nu mai e decât fondul negru al cerului. Nu voi uita niciodată priveliștea aceasta cerească văzută prin marea lunetă a observatorului Amiral Urseanu din București. Stelele acestui cluster, sau mai bine zis ale acestor clustere, căci sunt două apropiate, sclipeau ca niște diamante, pe când una dintre ele, mai strălucitoare, părea un mare rubin. În aceeași seară am văzut nebuloasa din Andromeda, gama din Andromeda și cometa Brooks.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul s-ar sfârși!
Lumina dragostei e una
Seamănă cu lumina din cer
Păsările sunt nepieritoare în zborul lor
E viață tot ce nu vezi se amestecă
Cu soarele cu ochii nostri
de cireș nu trece o sclipire printr-o clipă
Bogați am fi, săraci bogăției fără iubire
Totul s-ar sfârși!
Comete ceruri, veșnicie și lumea ar tembeliza
Aplauze și frigul s-ar topi în asfințit
Ierni și primăveri ar fi talaze
O ploaie a verii fără răsărit
P. S. Am scris aceste poezii cu inima.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești!
În freamătul de șoapte, în tremurul de vânt,
te recunosc, când teii se leagănă-n zefiri,
Un vis care aievea plutește pe pământ,
frumoasă ca tumultul a mii de trandafiri.
Parfum, e-ntreg crenelul din buclele-ți rebele
ce palidele raze, de lună, împletesc.
Mireasmă de narcisă, de maci și viorele,
crescute în dumbravă, când zorii se ivesc.
Pe fruntea-ți luminoasă, privirea-i nor de gânduri,
Ce-apare-n nopți cu lună, ca-n basme-poezii,
Și se strecoară-alene, furișe, printre rânduri
de etherate gene, spre-a viselor stihii.
Mlădiul corp, un lujer cu fragede petale,
îmbelșugări pierdute pe-ascunsele cărări,
împrăștiind în juru-ți, sclipiri ca de cristale
cu strălucirea, plină de-a' dragostei chemări.
[...] Citește tot
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin (2 iulie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Ana
Cine-ar fi crezut ca vântul
Va avea un scop al lui,
Si că -mi va purta cuvântul
Oriunde si chiar oricui.
L-am rugat să nu se ducă
Mai departe de-al tău sat,
Si de-atunci umblă nălucă,
Dar te tine nu a dat.
L-am ghidat cum am putut,
Chipul tău i-am arătat,
Pur si simplu n-a văzut
Chipul tău în acel sat.
A venit plângând la mine,
Suierand că n-a găsit
Stau si mă gândesc mai bine,
Oare ce l-o fi oprit?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te știu, micuță impostoare! ...
Mă mir de unde noaptea adună-atâția aștri,
De și-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzlețe, mă văd în ochii-albaștri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.
Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Și din paleta toamnei ai înșfăcat culori.
Te știu, gingașă fată, micuță impostoare,
Cu buze senzuale și ochi seducători!
Din cozi de la comete, pomezi pentru carnații,
Ai șterpelit ca furii și ton de galben grâu.
Cum buclele ți-s blonde, cu ele-atragi bărbații,
Ce sclavi ți-s la picioare, dând firii liber frâu.
Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls și împletite-s, cu șic, în părul tău.
Socot că mi-ești sortită, tu înger mi-ești, grădină
Și-un cuib plin de dorințe în piscuri de Rarău...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea cuvintelor
Nici dacă a-i scrie poezia perfectă
O utopie a literelor
Timpul nu iartă nimic
Cuvinte, oameni.. piatră,
Nemurirea nu ne-o oferim singuri
In efemeritatea fără sfărșit
Ce-o radiezi prin fapte... cuvinte
Străbate intunericul și veacurile
Cât lumea va exista
Și intr-o zi se va sfârși și ea,
Șoapta ce să zboare in univers
Pe buze de stele, aștri, comete
Toată viața poți să o cauți
E in noi din totdeauna
Iubirea... praf de stele din inima ta
Ce moarte nu are
Se metamorfozează
In floare, copac tot ce ne inconjoarā
Și intunericul de-ți este credință
Ce crezi că este vidul rece?
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de veșnicie
stropi de veșnicie
ploaie de luni și stele
în cerurile mele
eterne
ploaie de sori și comete
în universurile mele
concrete
ploaie de planete și culoare
în inima mea
iubitoare
ploaie de lumină divină
în ființa mea
deplină
ploaie de iubire infinită
în sufletul meu
care-ntruna palpită
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...
Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în care lumi
Ființa-ți se ridică...
Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!
Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut femeia de ploaie
Ne-am despărțit din același drum
Mersul ei, grăbit, cât cerul traversat de comete
Nu se mai vede.
Să așezăm cuvintele în fața oglinzilor
Să nu se frângă de pietre sparte, de durere
Ca o moarte rătăcită
În plânsul căzut peste cruci.
Aproape întotdeauna
Luptele se vor da pe întuneric
Victoria va fi stabilită de alții,
Ajunși la lumină.
Adaug neliniștea-n uitare
O las s-alunece-n silabe de durere
Și alerg pe ulițele strâmte
Trăgând târâș imaginile.
Se urcă-n mine un obstacol
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseidele
Ca într-o ploaie de lumină
Cad perseidele din cer
Lăsând o dâră pe retină
Când se destramă în eter.
Sunt meteori dintr-o cometă
Din Constelația Perseu
Și fenomenul se repetă
În fiecare an, mereu...
Căci Sf. Laurențiu plânge
Și lacrimile-i sunt de foc
Pentru Isus și Sixt se frânge
Martir, cu perseide-n joc...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
De prea multă lumină a zilei,
Se aprind licuricii,
Stele care sar comete,
Din noroi pân-la erete.
De prea multă stamină,
Cad storurile zilei,
Rămân afară,
Cu o mână, cu o cicoare...
Dar greul storurilor doare!
Nu mi-e de mine,
Nici de mână,
Ci de câmpul împreună,
Că întunericul îl plâmge
Și-un poem e scris cu sânge!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tânăr, Doamnă
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unde s-a sinucis și infinitul...
Nu-mi mai găsesc poteca spre lumină, alerg și totuși nu înaintez... în locu-n care stau e-atâta vină, că nu m-ajută nicio rugă, niciun crez...
Mi-e sufletul mai gol ca despuierea cometelor de gheață când spre soare, cu strălucirea razelor pe față încep să se topească, deși doare...
Repere nu mai am și pe niciunde nu-i nimeni să-mi răspundă la-ntrebare... lumina, azi, pe unde se ascunde și de ce nu mai văd nicio cărare?
Doar un deșert cu liniștea letală se-ntinde pe pământ ca un torțel și eu calc printre spini în talpa goală și cu singurătatea-s la duel...
Și nici morganele nu-și mai arată fața... e un tărâm pustiu în care geme și asfințitul, dar nici dimineața nu-și mai arată zorii în poeme...
Îngenunchez lângă un trup de piatră din care-un scâncet surd îmi intră-n oase și aerul încins ca într-o vatră a moarte și-a cenușă amiroase...
Un corb dă roată-amușinând sfârșitul, se înnegrește petecul de cer, unde s-a sinucis și infinitul în sunet palid de violoncel...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulie, dar nu oricare
moto:
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
---------------------------
La fereastra dinspre stradă
Uliță voiam să zic
Coborâse luna în ogradă
Mesageri din Carul mic
Pe la două, poate trei
Lumina ca o făclie
Ceasul meu de insomnie
Liniștea de pe alei
Era vis sau numai vrajă?
Aerul plutea ușor
Am rămas uimit de strajă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiriduș
De la fereastra luminată cum galbenul de ou lucios,
Plecat din buzele în freamăt de frăgeziri de roșii maci,
Se înalță cald fuior de vis în ruga gândului sfios
Cu timp ușor, de zbor... copila, doar ochi-i desfrunzind copaci.
Ar vrea, cu mâinile întinse din vârf de muguri, să atingă
Și ea din bolta toată stele, să-și simtă astrul fără nume
Acum, când încă n-o cunoaște, dar știe că de-ar fi să stingă,
Copila-i va fi o scânteie, o zi, sau noapte... lăsând lume.
Nu știe că-i așa firavă, numai speranțe, de va fi
O rază să-și îndrume licăr în umbra astrului pribeag
Și ar vrea în palmele-i să-l țină, în răsăriri de zi cu zi...
Să și-l culeagă din sclipiri pe-o ață în colier, șirag.
Întreabă licărul, copila, cine o așteaptă în prag femeie
Și cum va fi pășitul roșu de drag, din sânge de fecioară,
Iar dacă dor este etern, sau spulberări veșnicu' încheie
Și, lacrimile-s de extaz, ori stoarcere... de-ar fi să doară?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem Irinei
Irina, lumea aceasta este a ta,
Cu fluturi și flori,
Cu inimi și zâmbete,
Cu stele desenând Carul Mare,
Cu gândurile aruncate în Carul Mic
Și duse pe Calea Lactee,
Prin dumnezeiesc legământ.
Calea Lacte, da, lumea în care sufletul tău poposește
În nopțile în care te zbați între
Somn și nesomn.
Alergi ca o amazoană
Printere comete, îngeri, printer quasar
În galaxiile pe care
Destinul ți le-a desenat în color vii.
Lumina îți aparține și Dumnezeu îți este aproape,
Pentru sufletul tău bun.
Pentru tine au miros florile
Și fluturii își ântind aripile
Îndepărtând de pe pleoape
Praful furtunii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre comete și lumină, adresa este: