comete şi lumină

Iubire antigravitaţională

Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitaţie
Şi-n cerul necuprins ne va purta
Cu forţa ei divină de atracţie.

Prin galaxii ne vom plimba uşor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiţi la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.

În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniţi ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfinţit,
Ci doar lumina noastră călătoare.

Nimic în cale nu ne va ieşi;
Asteroizi, meteoriţi, comete,
În găurile negre vor sfârşi,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

Nu am încă dovada existenţei tale,

dar, în lumina cuibărită în noapte, eu te văd,
te simt aproape ca o sărbătoare ce se-aşterne înaintea mea,
îţi simt îmbrăţişarea caldă.
Eşti tăcută,
dar sunetul tău străbate zarea până la mine.

Partener constant în zarva gândurilor mele,
mireasă de lumină şi ritual de cometă,
locuieşti într-un curcubeu închiriat pe termen lung.
Pe ruta speranţei,
porţi trenă cu roiuri de fluturi albi.

Sălăşluind în neputinţe perene,
dependenţa de tine îmi lasă un gust dulce-amar.
Ceva nedesluşit arde în ochi!
Cu sângele ideii de mişcare,
gândul aleargă desculţ
printre lanuri de autentice vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerin

Un călător la propriu
Spre destinaţie platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele şi aştrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe şi mai sus
În spaţiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul fiinţelor divine.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o noapte

Clipă galbenă efemeră
Ceară de inimă amorul, speră
Focul ielelor ne împresoară
Şi în lacrimi bătăi omoară

Şi cine le mai şi întelege
Praful din el se poate alege
Ele coboară după iubire
Dată de mult pe amăgire

Şi crezând că o pară iar
Le poate da lumină în amar
Uitând că iubirea nu-i o noapte
Plină de măşti şi false şoapte

E un infinit prea nedefinit
De demoni şi albi îngeri
E făcută să râzi şi suferi
Căci noaptea are şi vid finit

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea,
pe aripi de furtuni stelare
cu tine să călătoresc.
Să-îmbrăţişăm Steaua cea Mare,
din toate câte strălucesc.
În părul tău aş vrea s-o prindem
şi-n Univers să fim comete.
Imensitatea s-o cuprindem,
timpul să nu ne regrete.
Plecaţi pentru totdeauna
de pe bătrânul nost' pământ,
Vom străluci precum e luna
pe-altarul Tatălui cel Sfânt.
În Univers vom dăinui
multe mii de ani lumină.
Noi altă viaţă vom trăi
în a raiului grădină.
Acolo, tu vei înflori.
Voi înflori şi eu cu tine.
Pentru vecie vom uni

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătăţii
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
şi literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranţă.
Totuşi, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost odată...

Nu pot să-ncep cu-a fost odată
Căci nu ştiu dac-a fost
Prinţesa e o simplă fată
Într-un castel anost.

Crezut-a că al ei destin
E diferit şi special
Că viaţa ei va curge lin
Într-un decor mai anormal..

Dar prinţul care i-a promis
Şi luna dintre stele
Nici în stele n-a mai scris
A dispărut în ele..

Probabil că s-a rătăcit
Sau în lumina netă
A vrut să fie mulţumit
Cu o simplă cometă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia cea nouă

Din galaxia stelelor nepieritoare
Un voal de spumă am adunat
M am dus cu el la peţitoare
Rochie să-mi coasă pentru cununat

Născută dintr-o boltă cu lumină
Într-o noapte cu Lună sângerie
Când stele trâmbiţau în surdină
Aurite toate de atâta bucurie

Eram si eu o stea micuţă
Prin noaptea rece licuream
Cometă blonda cu codiţă
Obrajii netezi rosi îi aveam

Crescută de buna Lună măicuţă
Eu sunt acuma o stea polară
Luceafăr apărut pe o potecuţă
În prima noapte dintr-o vară

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru glas de înger

În fiecare frunză şi-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor şi-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.

În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte
Peste pământ, în aer şi-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.

În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.

Prin adieri de vînt şi secetă-n simţire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina dantoniului

dedicată Corneliei Georgescu

Regină a dantoniului,
Pe trepte de marmură
Îţi alunecă paşii...
Îndoielnice umbre te urmăresc ca un voal
Şi se risipesc în ceţoasele văi,
Peste umerii tăi.
Ochiul desenează stânci mişcătoare,
Alergând spre nava albastră,
Simbol simplificat şi tacit,
Pentru prietenia nostră.
Ai colorat ochii cu marea
Şi ai adus pe-al Proximei sol
Accente de dor,
Sărutări de jar şi comete ce ard
Pe-al prieteniei altar.
Ciută scăldându-te-n tainice ape,
Îngerii i-ai adus mai aproape...
Iubirea ai luat-o cu tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

la început a fost Cuvîntul şi Cuvîntul era Copil
şi Copilul ţinea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele şi crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
şi pajişti cu fluturi, iar peştii şi păsările erau cusuţi
pe fusta plină de culori a mamei

plăpîndă era lumea şi mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre fiinţare şi stră-fiinţare
şi palma lui creştea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munţii şi rîurile, cîmpiile şi mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mişca aerul cu palmele lui, rîzînd

şi Bătrînul din ziua a şaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia îşi ţine umbra firavă, proptită cu umerii
şi în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxia noastră

C-o mişcare blândă din peniţă
Printre gânduri si dorinţe
Împletesc frumoasă coroniţă
Vreau să -i fac Lunei hăinuţe

Fulg ţesut din aripă de înger
Guler mare norul alb pufos
Să -o ferească de un fulger
Pregătit să fie focu' nemilos

Un amestec vesel de culori
Pe postavul cerului lucios
Nasturi stelele comori
Lună astrul blând si luminos

Praf din stele sclipitoare
O cometă brosă am să-i prind
Galaxiea noastră-i uimitoare
Sentimentele iubiri mă cuprind

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

ce să fac
dacă tot ceea ce iubesc eu
se ghiceşte în lumina ta,
şi mâinile legănându-se
ca nişte arce solare
mie mi se supun în îmbrăţişare?
aud viaţa cum curge-n tine
şi revelaţiile firii tălăzuitoare
port în mine şi viaţă şi moarte
fiinţă despărţită în două veşnicii
unde vântul suflă dinspre apus
până la miazăziua soarelui
iar noaptea revine
după trecerea timpului nocturn
al nesomnului luminii.
cum pot să trec
în cealaltă parte a firii
unde germinează mestecenii din oase,
şi se îmbrăţişează cenuşiul cu trandafirii
şi îşi dau sărutări prin întuneric

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia ideilor

lumini pictează peisaje pe perete
eu mai bifez o zi din calendar
pe geam se oglindesc zboruri de egrete
ce mult aş vrea acum un zbor în dar.

pe aripi de vis să ajung la comete
acolo unde cerul nu este murdar
lumini pictează forme pe perete
şi eu mai rup o zi din calendar.

izvorul de credinţă nu este în zadar
m-a inpirat cu slove scrise pe caiete
rămân eternităţii poemele cu har
ideile ţesute cu albastre paiete.

lumini pictează peisaje pe perete
şi eu mai rup o zi din calendar.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

nu mi-e frică, viaţă
când sunt o parte din infinit,
o parte din marea forţă a întregului,
o lume mărginită mă înneacă
printre milioane de lumi,
sunt o stea de mărimea întîi
care se stinge totdeauna ultima.
simt timpul curgând ca mierea
şi simt şuvoiul vâscos al nopţii.
nu ştiu altceva decât lumina
eu, pe stâncă în bătaia soarelui,
vreau să dansez cu tine sirtaki
cum dansează primăvara cu cireşii
să mă desfac în braţele tale
cum se desface zborul în comete
scrie-mi, cuvântul e aripa liniştii
inimii mele îi lipseşte pieptul tău
timp- care schimbi vieţi
timp-care nimiceşti umbre
timp-care farmeci epoci

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După zgârietura de lumină ne puteam da seama dacă a fost cometă sau stea.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ne vom întâlni din nou

de-aş putea,
aş condamna iarna
în contumacie la exil,
la domiciliu forţat în nordul extrem,

e prea mult pentru firea mea temperată,

ziua asta şi-a fracturat un picior,
ziua de ieri şi-a scrântit minţile,
iarna nesfârşită
îmbolnăveşte societatea vrajbei noastre
de gripă galopantă,
de antiromantism
şi tembelism cronic
iar iubirea asta rece
abia îşi târâie picioarele reumatice
spre tribunalul
de primăvară.

oricum cele mai importante clipe

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartele cerului

Ades vre-o cometă apare'n constelaţii
De care însăşi luna rămâne eclipsată
Şi care împreună cu coama ei perlată,
Transportă'n alte ceruri umanele-admiraţii.

Dar când din fundul nopţii revine iar spre soare
Ne-apare despuiată de gloria-i divină,
Profetică fantomăce scutură'n lumină
Intensul frig ce-aduce din neagra depărtare.

Ni se urăşte apoi întoarcerea-aşteptând.
E oare sfărâmată în goana-i, semănând
Cu stele căzătoare imensa ei orbită?

Sau, dusă de menia-i în haosul acel
În care nu pătrunde al sorilor apel
Neantului şi pacei rămase'nlănţuită?

poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aici de unde viteza luminii pare statică

judec risipitor ca un motan celest
care s-ar juca cu o coadă de cometă
de parcă ar fi un smotocel legat de grinda nopţii
apoi prea obosit să mai întind lăbuţa
din ce în ce mai grea
torc parcă pe un nor
sforrrr sforrrr
cu gând blajin evit o ploaie de meteori
dar de impactul cu un fulg de pasăre măiastră
care zburând cu viteza luminii
ar face arşice orice amărâtă de stea
mi-ar fi imposibil să scap

trezit din reverie privesc ca un tâmpit cerul nopţii
convins că stelele se învârt aiurea din vina mea
pentru că stau într-un punct fix
pe un titirez mult prea mare pentru bunul meu simţ

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare

te îmbrăţişez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut şi îţi sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfăşoară sufletul vierme
păianjenul timp

cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriaşe şi-l trag de urechi
zile liliputane

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!