Citate despre copaci și peisaje, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la copaci și peisaje, dar cu o relevanță mică.
Peisaj de iarnă
Ascultă-mă, iubito: în gerul de afară
Văd vrăbii zgribulite, ce stau gata să moară
Și oameni în paltoane, grozav înfofoliți
Dar, parcă, mai degrabă, de gânduri gârboviți.
Stau chiciurile grele pe pomi ca în povești
Și despre sărăcie se-aud prea multe vești...
În aste vremuri tulburi, iubirile îngheață
Dar, dacă mai există ele ne țin în viață.
Tu ce mai faci, iubito, căci eu te-am cam uitat...
Fiindcă ținutu-n care trăiești e îndepărtat
Și, parcă, gerul aspru ți-a cam intrat în piept
Dar eu, plin de răbdare, să te dezgheți aștept.
Și poate că atuncea, când noua primăvară,
Sosi-va - a-mea răbdare nu va voi să moară;
Dar cum nimic nu-i sigur în vremi pline de ger
Eu nu știu cum va fi dar îndrăznesc să sper
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvara
Ca o prințesă, primăvara a venit,
Cu mantia pictată cu petale de flori,
Câmpiile au înverzit, copacii au înflorit,
Natura se îmbracă în calde culori.
În munți și-n văi sunt peisaje minunate,
Cu ghiocei, narcise și mii de alte flori,
Păsările s-au întors din țările îndepărtate,
Pe culmi pasc turmele, vegheate de păstori.
Râurile susură, curgând repede la vale,
Apa trece, spumegând pe lângă stânci,
Pădurea înflorită e împodobită cu petale,
Cerul se oglindește în lacurile adânci.
poezie de Paul Aelenei Jr. din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăvălugul
Peste somn, peste nesomn tăvălugul,
legea lui este să înainteze, să strivească,
să îngroape, să apese grumajii
ridicați peste linia de demarcație
dintre pământ și aer;
el știe să niveleze
și să nu întrebe,
să calce cu ochii închiși
și să nu dea socoteală,
materia lui primă
este peisajul
pe care bucuros
îl transformă într-o imensă coală
pe care nu scrie nimic;
sub el copacii devin orizontali,
râsul orizontal,
suspinele orizontale,
cuvintele orizontale;
vertical doar el,
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești Tu, cine este Ea?
Cine ești Tu, cine este Ea?
Îți asculta tăcerea în lumina suspinelor înfășurate.
Deși nici un cuvânt nu se rostogolea, dialogul continua,
nici aprig, nici suav, nici viu, nici mort.
Ard ca o lumânare fără terminație!
Cu simțurile decupezi peisajul,
delimitând terenul îngust în care te miști.
Intuiești distanța dintre teama și nerăbdarea
cu care aștepți să te lovească.
Încet și blând se micșorează acest spațiu.
Topirea resemnată a lumânării tăcute
pare a fi totul,
făcând uitate gestul aprinderii
și para luminoasă
în care se zbat aceleași posibile întâmplări.
Oare ce s-ar întâmpla dacă și astăzi, și mâine,
am privi cum se topește lumânarea?
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (25 septembrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini de gânduri
ocrotesc rădăcinile vieții din sublim peisaj
am descoperit în sevă elixirul delicios
printre pietre s-au extins cu mult curaj
energia veșniciei primită de la Cristos.
mă extind și eu prin poeme de suflet
lansez cuvinte spre cerul însorit
am gasit cărările mele prin sunet
ca o floare de lumină tot mereu am răsărit.
avântul meu tumultuos și arzător
se ridică la cer o stea să cucerească
să-i simt aproape spiritul ocrotitor
care curmă tristețea, furia câinească.
gândurile mele cresc ca un pom roditor
privighetori de seamă vreau să mă locuiască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de gânduri
sunt extaziată m-am împrimăvărat și eu
muguri de gânduri cresc în chimia de atomi
culori vesele se scurg una în alta mereu
desen cu flori și fluturi cu înverziții pomi.
concertul de mierlă m-a făcut să tresalt
nu este pasăre să cânte mai sublim
cresc emoțiile pure ca muntele înalt
căci numai primăvara profund mă anim.
am lansat în univers gânduri miliarde
să întâlnească stele și mândri luceferi
scânteia divină ca o torță mă arde
parcă port curcubeie pe umerii teferi.
mă adâncesc în peisaj cu romantismul verde
lacul admirației mele este plin cu nuferi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În armonii plenare
trăiesc pe o frecvență cu lumina astrală
în zona de cunoaștere găsesc numai iubire
un lac plin cu nuferi, o grădină florală
cu ochi de copil mirări port în privire.
mereu mă las cuprinsă de miracolul vieții
de peisaje cu codrii care îmbracă munți
vântul se joacă-n arborii cu zorii dimineții
secunde plenare suav mângâie frunți.
natura îmi crează în suflet un tezaur
de splendori pe care le port cu mândrie
sunt copilul vieții am crescut un faur
din ample admirații compun o simfonie.
gust din seva infinitului cu arome de laur
mă-nclin în fața gliei - leagăn de armonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în arc de cerc
La ora de geometrie
rămân așezat pe scaun
și iau în considerare axul copacilor,
sau mai bine o pădure cu plopi
pentru că aici totul este aliniat.
Evitând calculele plictisitoare
în special atunci când sunt uitate formulele,
pentru a repera o simetrie în peisaj
nu folosesc instrumente,
doar privirea.
Corpul meu dispare și el -
este desigur un semn bun;
caut figurile care se ascund aici
prin colțuri apărând unele unghiuri
a căror sumă o fac imediat
și o proiectez în orice punct
ale cărui coordonate au ceva poetic.
Este chiar distractiv!
Apoi, mă gândesc la enunțul unei probleme
pe care o las în locul meu
[...] Citește tot
poezie de Julien Boutreux, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori stem
Ce simplu-i peisajul lumii;
doar câteva culori perene
de-albastru, verde, cafeniu
și gri, că-n rest liliachiu
e doar frugal în flori, petunii,
cum roșu-i când se sparg din vene
și vinețiu e nor năvalnic...
cum goldu-i aurul, de falnic.
Ce simplu, e făcut din tonuri
de nuanțe sacre, demodate,
ce doar subtil... melanj se fac
în floare, fructul din copac,
înmiresmând de gust palate
le parfumând 'n extazic, drog
din flori ce în amor se rog
reginele să-și facă tronuri
de miere... sângele din must.
Natura-i liniște, în simbol
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
A venit iarna
Peisaj de iarna
A venit iarna tiptil
Intr-o zi de dimineață
Și mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheață.
Arborii sunt Incărcați
De ninsoarea ca un pluș,
Toți copiii Incantați
Fug acum pe derdeluș.
Casele parcă-s pudrate
Alb afară-i totul,
Vantul aspru chiar de bate
Nu ne-ncurcă jocul.
La ferestre zambitoare
Se ițesc mușcate,
Săniuța seamăn n-are
Rad pe săturate.
Gerul uite mi-a lăsat
In obraji bujori,
Sunt copil și am uitat
[...] Citește tot
poezie de Lidia Batali din Copilărie, dalbă floare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumeriți
șoaptele palide vărsate la lumânarea lunii,
ce privește de afară cocoțată în abisul negru,
cu pistrui licăreți și cu câte-o cicatrice de o secundă,
după care alergăm cu conuri lupate în capete
și implorăm matematicieni, filosofi și fizicieni,
să ni le deslușească cu tâlc,
nu au nicio importanță dacă nu le udă
lacrimi, de care-or fi ele, de râs ori de plâns,
numai de uitare să nu fie, că de uitare mă tem!
cu un strop de noroc, ajungi să vezi diadema
de lumini și jocul de umbre, dacă uiți locurile nefirești
în care alergai besmetic, în timp ce urlai
imnuri și osanale, pe toată gama de game,
din toate direcțiile, spre una singură, mereu!
gemea "ființa colectivă" pe malul
unui puseu cu tentă de rugă pe invers,
ca pe al unui fluviu care a primit în piept, cu toată tăria,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Colceriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile nedeslușite
azi a fost la fel ca ieri,
poate mai cenușiu a fost cerul,
ne-am aruncat vorbe mai grele decât altădată
când felinarele păreau că aleargă pe lângă nori
mai repere decât noi,
paralel cu destinul.
azi a fost la fel de frig ca ieri,
crengile prea ude
sfârâie pe un foc făcut în pripă.
o jumătate de pădure a luat-o la goană dintr-un
peisaj prea liniar,
suntem doar niște copaci cu ramuri
înlănțuite
care se mai gândesc
la o iarnă lungă de împăcare
înainte de balul bobocilor,
în definitiv ne raportăm la trecut,
punem într-o balanță iubirile de ieri
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorit-au pomii în livadă
Înflorit-au pomii în livadă
Și-mbrăcați în straie de naiadă,
Crengile cu drag la piept le strâng,
Văzând tufe zbuciumate-n crâng.
Știu că timpul mână de la spate
Vântul, ce le lasă dezbrăcate,
Dar azi au motiv de sărbătoare
Și horesc cântând printre răzoare.
După deal un pui de vânt adie,
Răspândind parfum de iasomie.
Peste-o coamă devenit-a boare,
Tocmai când narcisele-s în floare.
Poposind în oaza de lavandă,
Firele-i le-a împletit ghirlandă.
Peste-un strat stingher, pe garofițe,
Le-a aranjat punk, sau cu cosițe.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ogor
Câmpii de străbuni, cu spice de lacrimi
Muncite cu sârg, cu sudoare de avut,
E ogorul întins, războit printre patimi...
De zeci generații, l-au vrut... l-au pierdut.
E brunul mustos, apărut după ploi,
Ce naște din boabe cotiledoane,
Sau griul, uscat și crăpat de nevoi...
E sursa de pâine-a hrăni milioane.
Privim frumusețea de galben și verde
Întinsă, din talpa de șină de tren.
Visăm peisajul, vederea se pierde
În gândul, din cântul de linii-n refren.
Se pare că totu-i așa, de când timpul...
Nici gând, nu ne poartă, la bietul țăran
Ce calcul de muncă-i la el, anotimpul;
Pământu-i e viața și sursa de ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonierat
păsările cădeau din noi
ca dintr-un ținut fără de aripi/ ca dintr-o grotă
n-aveau copaci și porția de lumină se înjumătățise
se auzeau clopote/ cineva interpreta o arie
Beethoven's Silence: marșul funebru al interiorului devastat:
zăpezi lunecând spre origini/ toți îngerii aceștia dezbrăcați
ce n-au mai apucat să dobândească sentimentul rușinii/ nici pe-al fricii
cerșetori inconștienți cu drepturi depline asupra bunului cer
și cuvintele ne-au înghesuit în tăceri deloc aurite
peisaj cu om și absență/ timpul care nu se decide
să rămână azi... să treacă spre mâine
dinții aceștia ai vanității curgându-ne prin sânge
pervertindu-ne măruntaiele
o arcuire haotică în eter/ iluzia cvasioptică
de nu cumva or fi mâinile tale... mâinile mele
căzătură de păsări
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laeti et Errabundi
Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere și cu rapide.
(La ce-mi slujește-at home-ul gras?)
Mergeam haihui mai ții tu minte,
Tu, călător pierit în cale
Sorbiți de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!
Cu pasiunile hrănite
Cu-obrăznicie peste poate,
Cinsteam vacanțe înmiite.
Iar simțurile, ponderate,
Dau tinerețe, înfrățire,
Și inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaje din Sydney
Digul înalt de oameni cântând din gigantica scoică
oprea revărsarea Pacificului peste țărmul ospitalier;
cuiburi de cărămizi alb-roșii râzând creșteau printre dune
iar semințele se reinventau la fiecare rafală de vânt și de val.
Ieșind din argintiile, întunecatele blocuri și poduri, luminile
veneau tăcute dar nu dinspre soare ci din portocali,
ștergând amprentele locurilor, distanțelor, timpului scurs
făcându-i pe toți să se simtă veseli, acasă mereu.
Cântând din orga surferilor, adulmecând, rechinii habotnici,
încercau uciderea timpului dar își opreau cu părere de rău
raidurile lor în plasele și stâncile amețite de soare,
lângă telenovela malului de pe diguri uitate de timp.
Ridicături stâncoase erau năpădite de albăstrele și praf,
ferigi năpădeau pământul precum vulpile, iedere urcau tenace copacii.
Păduri de eucalipți, pini și salcâmi se-adunau de pe plaje
iar aerul uscat știa multe despre bere, comunitate și nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planeta Sahara
Băi ecologiștilor, ce vă mai lamentați
ca niște snobi limitați și frustrați.
Ce, atâta jale pe voi,
că mai pușcăm și noi câte un cioroi, doi,
că mai învârtim pe proțap câte-un negru berbec,
ca să meargă mai bine vinul sec.
Parcă sunteți niște babe plângăcioase,
ce trag a rău, ca niște păguboase.
Natura e mare și are de unde,
Că ș-așa sunt animale prea multe.
Prea multe capre negre stricau peisajul
și ne costa mereu să reparăm pasajul.
Apoi domnii capitaliști au dreptate,
dacă moare un urs prea picați pe spate.
Da uitați că noi v-am scos din noroi
și am aruncat cu dolarii pe voi,
iar acu vă plângeți că nu mai aveți ploi.
Ce dacă-i mereu tot mai cald
[...] Citește tot
poezie de Dorel Bîrsan (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copaci și peisaje, adresa este: