Citate despre copilărie și lecții, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și lecții, dar cu o relevanță mică.
Străzile din Kazan
Mergeam pe strada Kirov...
traversând micul careu,
Am ocolit clinica veterinară,
Cu nostalgie am deschis ușa școlii de muzică:
Aici am primit notele mele de opt cu minus.
Ce nesuferită era uneori Polina Siemionovna
Nu-i plăceau mâinile mele.
Uitați-vă: ce ciorchini încordați,
Prea tare strângi arcușul.
Întorcându-mă, m-am bucurat de viață
Și de atlanții care susțin globul
În dreptul micului careu.
II
Mergeam pe strada Tukaj.
Acolo era școala.
Stă acolo și azi.
Aici a învățat
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei mai mulți oameni descoperă cu adevărat esența vieții doar când sunt la un pas de moarte. Atunci, când sunt cu un picior în groapă, înțeleg care e rostul profund al vieții și își dau seama câte ocazii le-au scăpat printre degete. Viața poate fi crudă din acest punct de vedere. Viața refuză să-și dezvăluie darurile, uneori până în ultima clipă. Când suntem tineri și avem toată viața înainte, amânăm să trăim: "Anul viitor am să petrec mai mult timp în natură, am să râd mai mult sau am să iubesc mai mult. Anul viitor am să petrec mai mult timp alături de copiii mei și am să citesc cărțile importante din literatură. Anul viitor am să privesc mai multe răsărituri de soare și o să-mi fac prieteni noi, însă, momentan, am multe alte lucruri de făcut și multe întâlniri de onorat." Acestea sunt șabloanele vremurilor în care trăim. Ei, bine, eu am învățat că dacă nu-ți iei viața în propriile mâini, aceasta are obiceiul să-ți joace feste. Zilele se transformă în săptămâni, săptămânile în luni și înainte de a te dezmetici, viața ta s-a sfârșit. Lecția de înțelepciune este următoarea: nu te mai lăsa dus de val, trăieste-ți viața în mod deliberat.
Robin Sharma în Învățături spirituale pentru familia ta (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea e cea mai grea pierdere. Pentru că, dacă nu e o renunțare, atunci e sentință. De cele mai multe ori, despărțirea doare, pentru că ne învinuim că nu am iubit îndeajuns sau îl învinuim pe celălalt că a plecat, înainte să fim măcar încă o bucată de viață, fericiți, împreună. Despărțirea doare și pentru că nu ne iertăm. Nu ne iertăm, pentru că nu i-am lăsat să știe cât i-am iubit. Nu le-am arătat, îndeajuns de mult, iubirea noastră. Nu pe cât am fi putut. Sau nu pe cât ar fi avut ei nevoie. Și, de aceea, doare pe atât mai mult. Lecția de viață este să nu amânăm a ne arăta iubirea. Despărțirea mai poate fi un jaf al destinului: atunci când acesta îți răpește suflețelul iubit. Când spun asta, mă gândesc la moarte. Moartea omului iubit. Partener de viață. Copil. Părinte. Frate. Animal de companie. Poate, o prețioasă Lecție de Viață este că acele suflete care pleacă nici nu erau menite să ne fie alături o viață întreagă. Poate, Menirea lor a fost să ne învețe ceva. Să ne învețe DORUL. Să ne învețe regretul; acel regret care ajută la înălțare. Poate că menirea lor a fost, doar, să ne iubească. Să ne facă "să știm cum este să fii iubit".
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucărie
ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, să cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogul
Hârciogu-adună făr ́ habar
Și are-n casă și-n hambar
Depozite și-antichități
Aduse din vecinătăți
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Și-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ține lecții zeci și zeci
Să fie-abili și vanitoși,
Orgolioși,
Să ocolească modestia
Verișoară cu prostia!
Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou
Iar am tăcut
când am ieșit la lecție.
Voi fi sancționată, din nou,
pentru tăcere și neștire,
precum un copil mic.
Voi avea nota scăzută
la viață
pentru că nu mi-am dat seama
că trăiesc...
Din nou,
voi avea mustrări de simțire
pentru că nu mai pot
să nu va urăsc
și să nu vă iubesc
în acelați timp.
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire din copilărie
O după-amiază rece și înnorată
de iarnă. Elevii
studiază. Dincolo de ferestre,
stropii ploii monotone.
Pe un panou sunt înfățișați
Cain fugar
și Abel zăcând mort,
nu departe de o pată de sânge.
Magistrul, cu voce puternică și cavernoasă,
tună și fulgeră, un bătrân îmbrăcat sărăcăcios,
uscat, cu pielea galbenă,
care ține în mână o carte.
Iar corul copiilor
psalmodiază lecția:
"o sută ori o sută, zece mii,
o mie ori o mie, un milion."
[...] Citește tot
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi aduc aminte de copilărie, îmi vin în cap momentele în care toată lumea citea: masa noastră lungă din lemn din living era acoperită cu toate ziarele posibile. Și teancuri de cărți zăceau peste tot, prin camere. Părinții mei își doreau mereu să învețe ceva în plus. Mama s-a apucat de lecții de limba arabă după ce trecuse bine de vârsta de 40 de ani.
citat din Olivia Wilde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chestiuni de radiestezie
Andrei, copiii lui,
Andreeas și Adrian
și mama lor de bună voie Victoria,
Carmen și eu
ne aflăm la Cârlibaba,
e toamnă,
casa în care trăim
e ca o prispă a munților,
Bistrița Aurie trece
pe la ferestrele noastre.
Și plouă.
Când în zori deschid ușa spre munți
parcă-i găsesc
din ce în ce mai aproape
și casele de lemn curat din Cârlibaba
ies purificate din noapte
la marginea drumului
să-și aștepte sfințirea.
Azti noapte am vorbit despre fântânari
și despre radiestezie
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât curge iubirea, nu o opri. Învață iubirea. Iubirea nu are vârstă. Nu are termen de valabilitate. Ea nu expiră. E bună la orice vârstă. Învață lecția iubirii de la cine-i în preajmă. De la un copil. De la un prieten. De la un iubit. De la un vecin. De la un cățel. De la grădinar. De la oricine vrea să te iubească. Iubește liber. Fără contracte de exclusivitate. Fără așteptări idioate. Fără viitor.
citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de poet
mai bine să-ți asculți inima și să greșești
decât să trăiești cu regrete tardive
mai bine să investești în dragoste și suferința ei
decât să-ți vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine
poetul tot poet rămâne
și chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriașă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil
căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
crește o mătrăgună
înveninîndu-i sângele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treptele dăscăliei (colegilor mei, dascăli)
Un dascăl are-n viață trei etape
În care toată truda lui încape.
În prima parte, chiar la început,
Când este mai curând nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr și tenace,
Și-așa cum știm, elevilor le place.
El are-acum de studiat o groază
- Că n-o să stea pe loc, precum o loază--
Examene de grad și masterate,
Planuri de lecții sau vreo facultate,
Să se căsătorească... dar atunci
Îi trebuie casă și să crească prunci
Abia dacă mai gustă din concediu...
Și trece-astfel rapid, în stadiul mediu.
A doua parte-a dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n prima parte,
Apoi destinul, cu a sa poruncă,
Îl trece-acum și mai vârtos la muncă;
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Peregrini prin timp (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă gândesc, dând timpul înapoi, și aproape că mă podidesc lacrimile, cum bunica, copil fiind, îmi cuprindea mâinile cu mâinile ei calde și cât de mult se bucura când mă întorceam acasă cu sora mea. Viața lor, a bunicilor, trăită cu simplitate și bucurie, în pofida atâtor greutăți îmi pare acum cea mai prețioasă lecție de viață. A trebuit să ajung la rândul meu părinte pentru a înțelege rostul fundamental al bunicilor în formarea echilibrată a oricărui copil.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngândurare
Aed al speranței,
am dorit să mă bucur
de poezie -scriind poezie,
sens în care
-împotriva opririi în timp
m-am orientat cuviincios
către literați reputați,
luând lecții subtile
de melancolie.
Îeșind în decor
pe bulevardele vântului,
am străbătut înaltul
de la un capăt la altul,
oprindu-mă jos
la sarea pământului.
Dar n-am aflat
numaidecât
întreaga panoramă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încetează să plângi de milă altora pentru că asta e lecția lor. Dacă intervii, riști să le răpești lecțiile. Să spunem că ești un părinte sau un partener de cuplu. Și copilul tău sau partenerul de cuplu trebuie să învețe lecția banilor și a valorii. Iar tu îi dai bani pentru că îl iubești. Și apoi tu dispari din viața lui peste noapte. E ca și când i-ai lua unui olog scaunul cu rotile sau cârjele. Îi faci mai mult rău decât bine. Dacă vrei să ajuți, cel mai bine o faci lăsând o persoană să se dea cu capul de pereți rezolvând problemele. Am fost uimit să văd cum oamenii ajung să își urască binefăcătorii tocmai din cauza faptului că prin ajutorul dat, i-au făcut dependenți de ei. Când simți nevoia să ajuți, ajută-te pe tine. Fiind tu o persoană puternică, faci mult mai bine lumii. Un cerșetor nu poate ajuta alt cerșetor să își depășească condiția.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai puternică armă pe care o ai să ajuți alți oameni este încurajarea. Funcționează pentru oricine, la orice vârstă, indiferent de probleme. Puterea exemplului e singura care educă alți oameni. Vrei să îi schimbi pe alții? Devino tu prima oară ce vrei să devină ei, dacă chiar îți pasă. Dacă nu, lasă-i pe drumul lor. Totuși este foarte important să înțelegem că cei din jur au lecții la fel cum avem și noi. Și ei singuri trebuie să depășească provocările devenind ei oameni mai buni și mai evoluați chiar dacă de multe ori drumul evoluției trece prin multă suferință. ASTA E! Încetează să plângi de mila altora pentru că asta e lecția lor. Dacă intervii, riști să le răpești lecțiile. Să spunem că ești un părinte sau un partener de cuplu. Și copilul tău sau partanerul de cuplu trebuie să învețe lecția banilor și a valorii. Și tu îi dai bani pentru că îl iubești. Apoi tu dispari din viața lui peste noapte. E ca și când i-ai lua unui olog scaunul cu rotile sau cârjele. Îi faci mai mult rău decât bine. Dacă vrei să ajuți, cel mai bine o faci lăsând o persoană să se dea cu capul de pereți rezolvând problemele. Am fost uimit să văd cum oamenii ajung să își urască binefăcătorii tocmai din cauza faptului că prin ajutorul dat, i-au făcut dependenți de ei. Când simți nevoia să ajuți, ajută-te pe tine. Fiind tu o persoană puternică, faci mult mai bine lumii. Un cerșetor nu poate ajuta alt cerșetor să își depășească condiția.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triptic pentru România
I.
Vii din adânc de veacuri și din adânc de fire,
Prin foșnetul seminței ce-și suie seva-n grâuri.
Pe fruntea ta, și cerul se-oprește să-ți respire
Mireasma migratoare de arbori și de râuri...
Și nu știm alte locuri mai pline de visare,
Și nici nu vrem pe alții pe-aici să mai cuteze,
Când infinitul nostru e-un petec sfânt de zare,
Sub care,-n loc de tunuri, ard crini pe metereze...
Un neam întreg aicea și-a pus pecetea sfântă
Și-a înălțat pridvoare, cu gândul să rămână,
Cât codrul încă-i verde și mierlele mai cântă
O doină tânjitoare în Patria română,
Cât, din adânc de veacuri și din adânc de fire,
Străbunii ne mai cheamă să le-ascultăm cuvântul,
Cât mai tresar de veghe martirii-n cimitire,
Iar lecția lor aspră ne-o spune-ncet pământul...
[...] Citește tot
poezie de Geo Galetaru
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te teme de trecut
Nu te teme de trecut.
Este urât,
dar este al nostru,
nu rămâne legat de minciunile
cu care ai fost hrănit încă din copilărie.
Învață istoria de la neamul tău.
Găsește adevărul
pentru a-ți feri sufletul din calea răului.
Învață Coranul.
Învață Biblia.
Descoperă rostul vieții și al religiei.
Nu te teme de trecut.
Este dureros,
Dar este real.
A fost vărsat sânge și oamenii au murit,
dar iubirea și solidaritatea au supraviețuit.
Învață limba strămoșilor tăi.
Reconectează-te la pământul din care te-ai ivit.
Regăsește cunoașterea
care ne-a fost furată.
[...] Citește tot
poezie de Zuhura Seng'enge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră este o continuă lecție de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopții, când alergăm desculți prin iarbă, când admirăm păsările și creștetul munților. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viața e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflați în suferință, pentru că trebuie să ne ținem apropiații de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăsește cu fâlfâitul unor aripi mute și nevăzute de nimeni.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În punctul acela
chipul mamei se scufunda
n-aș fi știut să spun
cum îi erau ochii
dacă îi ținea deschiși... înalți
sau pătrunși de un somn
bradul era viu
lângă o vitrină
poate în unghiul acela
unde uimindu-se un copil
își așezase hotărât desaga cu fericire
un altul se trezea
intempestiv umplea aerul
cu sperietură de aripi
fuga lui în picioarele goale
impregna cosmosul
cu atâtea lecții neînvățate
supusă mâna desena
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și lecții, adresa este: