critica literară şi poezie

Unui critic literar

De s-ar scula-ntr-o zi poetul
De sub cea piatră funerară,
Aflând cum îi dezghioci sonetul,
I-ar trece pofta... să mai moară.

epigramă de Ion Berghia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar merita riscul De aş şti că pot să reînvie Poeţii cei cu mare har, Eu m-aş lăsa de meserie! [...] | Citeşte tot comentariul

Mă-ntreabă un prieten ce am vrut să spun în poezia cutare. De unde să ştiu? Eu nu sunt critic literar!

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reciclare

Văzând că stearpă e chelia,
Adică n-are pic de har,
Dădu la dracu' poezia
Şi-ajunse... critic literar!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost poet

L-au criticat la Uniune
Că n-ar avea de scris habar
Şi-a hotărât să se răzbune:
Acum e critic literar!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor "critici" literari

De critici, de invidii, de-atacuri sub centură,
Nu au scăpat, ştim bine, mari oameni de cultură:
Nici Dante, Byron, Goethe, nici Shakespeare, Minulescu,
Nici Marţial, Ovidiu, sau dragul Eminescu;
Dar toate-aceste genii, la critica deşartă,
Nu au răspuns cu pumnul, ci-n versuri şi cu artă.

hexagramă de George Budoi din Critică şi critici (4 aprilie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticului literar D. Micu

Acuş-acuş, e-n pragul bătrâneţii
Şi el tot Micu-i, oare o mai creşte?
Speranţe nu-s, că prea sunt slabi poeţii
Cu care se hrăneşte!

epigramă de Vasile Tacu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critica literară: E mult prea prozaic pentru a scrie poezii.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimate critic

Stimate critic, azi cu sârg vorbeşti,
Adu-ţi aminte că-i în top prostia,
În timp ce tu te-nfoi şi schilodeşti,
Se zbate-n travaliu, poezia!

Ia spune-mi drept, de ce împroşti şi-arunci
Cu vorbe aspre peste orice artă,
Ştii tu ce-nseamnă naşterea de prunci?
Ai scris în viaţa ta, măcar o dată?

Eşti aprig în purtare, nesimţit,
Nu-ţi place versul clasic, nici rebel,
Te cocoţezi avid ca un smintit
Şi vrei elogii ample, fel de fel.

Eu zic, stimate critic literar,
Să îşi cunoască fiecare ţelul
Şi când vom sta pe un egal cântar
Să-mi poţi analiza cu drag, poemul!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă tonul originar, neptunic, este uneori simţit ca prea sidefat de critica literară, atent aplecată asupra plutonismului vizionar, humusul natal al poeziei eminesciene, de sorginte autohtonă a devenit pentru un anumit public o formă acceptată.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om liniştit

Pe strada mea nu există critici literari
Sunt un om liniştit vreau să zic
Numai joia de dimineaţă
Ţaţa Leana şi ţaţa Catariţa
Aruncă pipele japoneze
În grădina vecinului
Îşi pun mâinile în şolduri
Şi încep să ţipe la mine:
Domnul poet, domnule poet,
Lasă dracului
Metaforele alea fardate
Că or să te cheme ăştia
La bâlciul desertăciunilor...
Ia domnule viaţa de guler
Cum a luat ăla "fonciirea"
Şi a murit la adânci bătrâneţi.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui Ku;im

Dragă Kuşim am înţeles că ieri a plouat
şi la voi în Uruk Eşti un mare gurmand
dacă în numai 37 de luni ai dat gata
29 086 de măsuri de orez Eu în aceeaşi
perioadă ceva mai târziu am citit/scris
doar vreo 3852 de versuri şi vreo 25 234
de rânduri de proză şi critică literară Nu
mai pun la socoteală berea micii şi cafe
lele cotidiene Totuşi tăcerile noastre sunt
compatibile sută la sută Aştept doar un ţi
păt divin să le pună în valoare Pentru că eu
ţi-s prof de Limba Română Nu pot să-ţi spun
mai multe Deşi tare aş vrea Decenţa însă mă
împiedică Aşa că te salut şi eu cu 20.01.1958

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2 august 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul

astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au aşezat în juru-mi şi am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde şi o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
şi le-am măsurat cosiţele
până când ele şi toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărşăluiau prin viaţa-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om şi un poem nu este egal cu un om şi cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
şi se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ţi s-a oprit în gene şi nu mai poate înainta decât exact aşa cum spune un mare campion escaladând un muşuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile îşi fac provizii pentru suflet
te odihneşti puţin
îţi tragi sufletul la perfectul simplu

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
Tentat în zori de zi, de Aghiuţă,
Înduioşat de razele de soare
Ce se oglindeau pe-o roată de căruţă,
Răgi cu foc, în curte să se ştie,
Că-i un talent şi scrie poezie.
La început nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, la şură, la stăpâni,
Şi-apoi la alte case din vecini,
Chiar dacă-a suportat, din greu supliciul,
Ce-l ofereau stăpânii săi, cu biciul.
De remarcat că gândurile sale
Se limitau la scene pastorale.
Deşi a declanşat frecvent scandaluri,
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie,
Pe-o rază de nu ştiu de câte mile:
A fost un gest fatal, că Nea Vasile,

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
S-a săturat de iesle şi căruţă
Şi observând cum razele de soare
Se oglindesc pe-o floare, el o cruţă
Apoi răgi, din curte toţi să ştie,
Că el s-a apucat de poezie.

Ca debutant, nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, apoi şi la stăpâni,
Şi în curând la case din vecini.
A suportat nu rareori supliciul
Ce-l ofereau stăpânii săi cu biciul.
De remarcat că scrierile sale
Se limitau la scene pastorale.

Deşi a declanşat frecvent scandaluri
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!