delicateţe şi flori

Epigraf

Stihuri, zburaţi acum din mîna mea
Şi schiopataţi în aerul cu floare,
Ca păsările mici de catifea
Ce-ncep în mai să-nveţe şi să zboare.

Stihuri, acum, porniţi vă scuturaţi,
Ca frunzele-aurite, pentru moarte.
Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi,
Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte.

Stihuri de suflet, dintre spini culese,
Îndurerate-n spic şi-n rădăcini,
Pătrunde-ţi, înţelese şi neînţelese,
În suflete de prieteni şi străini.

Şi semănaţi, ca noaptea ce vă naşte,
Sfiială şi-ndoieli unde-ţi cădea,
Acel-ce -ştie, însă nu cunoaşte,
Varsă-ntuneric alb cu mîna mea.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare (către Spiritul Lui Zamolxe pentru clădirea vetrei Zânei Florilor)

Născut din adânci fiori
şi-nvăluit în petale de flori,
purificat în suflet
şi adorat în cuget,
eu îţi trimit
pe aripi de vânt
un singur gând...
Căci Zeii mi-au spus
că într-un loc sfânt,
din piatră de râu
şi din lemn frânt,
altar să clădeşti
şi-n el să preamăreşti
zeii Pământului,
legendele muntelui,
daci şi romani
şi mii de străbuni.
Primeşte aşadar
mireasma în dar,
parfumu-mbietor

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! De ne-am cufunda amândoi în luna mai, în curgerea delicatei brize de primăvară asemeni copiilor jucându-se cu flori de violete în umbra şoptitorilor copaci.

citat din Charles Kingsley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există parfumuri semnătură, care devin amprenta ta personală, şi parfumuri erezie, mica nebunie prin care viaţa ta capătă alte sensuri. Nefiind cunoscute de multă lume, aceste parfumuri exclusive îşi trăiesc în tăcere suavul destin, uneori se retrag delicat, dar le păstrăm în memorie tot aşa cum ne amintim perfect unele mirosuri ale copilăriei: ploaia de miresme a teiului înflorit, perele în pârg care pocnesc sub greutatea sucului parfumat sau frunzele de busuioc răsfirate între degete.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea din dezordine

O anume dezordine-n ţinuta doamnelor nopţii
Are-un farmec care ne-atrage, cum perlele-atrag hoţii:
O bluză dezgolind un umăr poate deveni
O extrem de fină, subtilă diversiune –
Legănarea unui cercel, din când în când,
Flirteaza cu albeaţa corsajului –
O manşeta a mânecii, neglijent desfăcută,
Lasă la vedere panglici fluturânde –
Ajunge-o răsfrângere-a rochiei, mereu remarcată,
Şi, emoţional, juponul înflorat se arată –
O cureluşă la pantofi legată în chip de floare
Arată un surplus de fineţe şi candoare –
Toate-acestea mă-încântă nespus – şi devin circumspect
Când arta-i perfectă şi precisă în fiecare-aspect.

poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce o să spui diseară...

Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde şi preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu preţuieşte porunca-i delicată,
Fiinţa ei de aburi profund e-nmiresmată
Şi ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Şi fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte şi neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbeşte şi spune: "Sunt frumoasă
Şi poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.
Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele

ca două ţevi de puşcă din mine ochii tăi
bucăţi de suflet muşcă - erup în largi văpăi
şi rezemând tristeţea de vag apus de soare
îşi scutură fineţea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ţii braţele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reţine în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
şi ţevile de puşcă şi crengile căzute
din vise care muşcă se trec în vise mute...

poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altruism divin

Am luat o orhidee în mână,
ce minune, ce frumuseţe divină,
Doamne, iartă-mă că te întreb,
ce zori te-au inspirat înainte de toate,
de unde ai luat tiparele florale,
atât de delicate?
Cât de mult iubeşti acest pământ
şi oamenii lui peste toate?
din ce paletă sfântă florilor le-ai dat culoare?
Iar gingăşia lor neîntrecută,
mângâiată de vânt
cum ai plămădit-o sub soare?
cu ce baghetă fermecată ţi-ai parfumat comorile,
ca să le întregeşti perfecţiunea sublimă.
Ştii doamne, câtă lume ai bucurat?
când, va înţelege omenirea
scopul altruismului tău adevărat?
pe lângă multe alte.
Florile sunt poeziile pământului,
Păsările sunt poeziile cerului,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (28 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Russel Kincaid

În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,
În acele ultime zile, am stat în livada pustie,
De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind
Dealurile de la Miller's Ford,
Reflectând la mărul
Cu trunchiul uscat şi cu crengile crăpate şi chinuite
Pe care, pe alocuri, se iţeau frunze
Şi flori delicate,
Menite să nu devină niciodată fruct.
Acolo eram şi eu, cu spiritul închis
De carnea pe jumătate moartă, cu simţurile amorţite –
Dar încă gândind la tinereţea mea şi la tinereţea pământului,
La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid
Peste ramurile fără de viaţă ale Timpului.
Visând despre primăvară şi despre tinereţe roditoare,
Am căzut în ciclonul
Care m-a aruncat din îmbrăţişarea sufletului
Acolo unde nu există nici lume şi nici cer.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocalul

Într-o ţară însorită
Cresc portocali, nu răchită.
Mai mereu sunt plini de soare
Fructe şi-o distinsă floare;
Parfumul e delicat
Nici strident şi nici secat
Fructele, au un bun gust
Dulce-acrişor, ca un must.

rugăciune pentru copii de Maria Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara

Coplesitoare, plina de lumina,
Miros de pomi cutreierat de muguri,
O lume transformata in gradina,
Esenta delicata de parfumuri.

Divinul croitor imbraca-n verde,
Deopotriva, pom si deal si vale,
Gradina Paradisului, ai crede,
A coborat pe nestiuta cale.

Cand mii de flori, in pete de culoare,
Desfac petale-n roua diminetii,
Te-ntrebi, de unde atata incantare,
Si mut ramai in fata frumusetii...

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare păpădiile iubesc?

Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

aproape înţelept
tristeţea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârşit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată şi sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenia, o trăsătură de caracter delicată ca floarea rubinie de mac, nu are de-a face cu hainele ponosite, cu cenuşa turnată pe cap şi cu o felie de pâine în stomac, ci cu echilibrul dintre suflet, minte şi trupul imaculat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori pentru domniţă

Flori pentru domniţă

La castelul dintre brazi, cel ce-i construit pe stâncă,
Pe sub cerul înstelat, luna-l luminează încă.
De-l priveşti din depărtare totul pare amorţit,
O bucată de poveste, numai bună de citit,
Dar dacă urmezi cărarea care duce la castel
Ai s-auzi, de te apropii, cum cântă un menestrel.
Şi acum, ca altă dată, a venit din depărtare
S-o încânte pe domniţă fiindcă azi e sărbătoare,
Mai ales că-i singurică şi pentru că e ziua sa
Ce dar poate să îi facă? El, nimic, doar i-o cânta...
Până s-o trezi domniţa şi-o ieşi iar la fereastră,
Menestrelu-şi aminteşte cum plângea domniţa noastră,
Fiindcă ani şi ani la rând zmeul cel cu vocea groasă
Îi furase tinereţea şi-o ţinea închisă-n casă.
Şi nu doar închisă-n casă, c-o-ncuiase în iatac
Şi pentru a fi mai sigur, aruncase cheia-n lac!
Astfel, anii au trecut, dar privind pe o fereastră
Ea vorbea numai cu vântul şi cu luna..., doamna noastră...

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.

Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul succes reprezintă o experienţă miraculoasă. El este tot una cu revelarea divinităţii din noi înşine, dar şi perceperea ei oriunde ne-am afla, în ochii unui copil, în frumuseţea delicată a unei flori, în zborul unei păsări.

Deepak Chopra în Cele Şapte Legi Spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este anotimpul care organizează balul imperial al florilor, admirat şi promovat noaptea de cerul înstelat, iar ziua - de soarele binecuvântat pentru a celebra delicateţea şi speranţa, trezind în inimile pământenilor cutezanţa.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!