descreştere şi gânduri

Ninsori

În clopote de bronz încet mă ning
Si-n tânguiri de aprig vânt descresc...
Să mor de alb îmi pare-aşa firesc
Şi ochii-n ţurţuri de cristal mi-i sting,

În aburi calzi de şoapte mă înalţ
Apoi sub pleoapa-ti caldă mă afund,
Agonizez în pumnul tău rotund
De aripi încercând să mă descalţ.

Ca pe-o aromă zâmbetu-ţi inspir
Lăsându-mă de gânduri cotropit,
De-atâta Rai în tine regăsit
Mă plec în rugă şi tăcut mă mir

Şi-n vreme ce înfiorat te-ating
În clopote de bronz încet mă ning...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pietrei din răscruce

Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumuseţea-i divină tristeţe alină,
Aşezată-n răscruce, ţine loc de cruce.

Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.

Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină

Într-o noapte senină, când luna e plină...

rondel de Olguţa Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi privelişte senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindeşti în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în linişti moi şi-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea şi-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfinţire
În sânge ce pe cruce ţi-l ştiam
Şi răstignit pe orizont subţire.

Şi-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărţire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn...

tu presă necoruptă cu buzele umflate
de-atîta supt
întreabă guvernarea- unde-i libertatea
că lantu-i rupt

întreabă de pas cu da de ce nu-i reformă
ci doar destituiri
şi ălea sunt făcute aşa, mai mult de formă
şi hai sicstir

de ce nu iese maia cu amplă strategie
feroce, dură
să strije cât va mai dura această sărăcie
-căluş la gură

şi cât va merge lupta grea pentru active
de faimă tristă
destituind la piramidă colectivă
doar vârf de pistă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 iunie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admis sub ruine

Tu alergândă-mi eşti în vis pe-alee
Şi respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopţi pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verşi, lactee
Când Domnul haina vremii îşi încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exişti pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojiţe-s spânzurat de grinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele serii

drumuri paralele mergând spre infinit,
orizont expulzat în descreştere,
cu imagini inocente, redă liniştea stelelor.

o haină din cuier, trezită din adormire,
a dominat câteva clipe ochiul frunzei
şi-a închis fereastra ca timpul să nu fugă.

cântecul de ieri, nehotarât să intre în auz,
a rămas pe marginea singurătăţii.

oraşul abandonat îşi extinde pustiul
pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde.

clipele serii încep să plonjeze între uşile închise,
ca nişte cicatrici nevindecate, venind din veşnicii ascunse.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pasiune naşte un vis

nu-i nimeni
a fost o părere că cineva bate la geam
dar nu sunt geamuri
într-o lume închisă
lumina pătrunde prin tavan
ca o cădere a cerului pe acoperiş

odihna trupului este obligatorie
în acest spaţiu redus la tăcere
în care nu se spune nimic se acceptă
cu o bunăvoinţă de iubire

moartea şi viaţa sunt dincolo de pereţi
nu este îngrijorare nu se simte
se citeşte prin gânduri trăirea
pofta de aer şi de priviri

fiecare pasiune naşte un vis
ascuns în sufletul înverzit
din care creşte arborele vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri neînţelese

Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
şi-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?

Oi fi redus în ambiţii, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniţi, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
şi minte n-am... de trec aiurea ierni şi veri!?

Oi fi greşit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă şi alţi copii?...
Şi în loc de-o ţară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăţi... pururi voi fi???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sine...

Bucăţi de lumină desprinse din mine
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre,
Şi ceru-i turcoaz se rupe din tine...
Căzute din cer sufocate din astre.

Eu cresc tu descreşti în aripi de timp
Prin iubire ridic vindecări de cuvinte,
Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp
În vremuri ce stau pe buze-ţi s-alinte.

E trupul o formă lipită de vânt,
Îl unge tămâia cu sete de gând;
Mirosul de sânge se strânge la gât-
De sete-i setat de smirnă şi -atât.

Tăcerea plesneşte divinul din noi
Durerea-l cuprinde născută-n nevoi,
Ce face lumina în trup cu fior?
Alină fiinţa de Sine cu dor.

poezie de Elena Buldum din Paşii sufletului meu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

Nu am încă dovada existenţei tale,

dar, în lumina cuibărită în noapte, eu te văd,
te simt aproape ca o sărbătoare ce se-aşterne înaintea mea,
îţi simt îmbrăţişarea caldă.
Eşti tăcută,
dar sunetul tău străbate zarea până la mine.

Partener constant în zarva gândurilor mele,
mireasă de lumină şi ritual de cometă,
locuieşti într-un curcubeu închiriat pe termen lung.
Pe ruta speranţei,
porţi trenă cu roiuri de fluturi albi.

Sălăşluind în neputinţe perene,
dependenţa de tine îmi lasă un gust dulce-amar.
Ceva nedesluşit arde în ochi!
Cu sângele ideii de mişcare,
gândul aleargă desculţ
printre lanuri de autentice vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crede că Dumnezeu are o minte şi mai ales una atotştiutoare înseamnă a-L schilodi, a-L reduce la un gând limitat. Iată de ce nu-l poţi găsi/recunoaşte pe Dumnezeu, crezi că e un gând şi îl cauţi în gândire: "Mă, care dintre voi sunteţi Dumnezeu, ia ieşi la interval? Că mintea mea mai măreaţă decât tine vrea să te controleze niţel!" Nu realizezi că orice gând, imagine, experienţă care o ai despre "Dumnezeu" e doar CHIP CIOPLIT! Iată de ce nu-L recunoşti pe Dumnezeu, pentru că Îl cauţi chiar cu mintea care te desparte de EL! Scufundă-te în Tăcere şi renunţă la gând, caută-l astfel pe Dumnezeu cu inima! Doar lasă mintea să se dizolve în tăcere, în vidul preaplin de viaţă veşnică al inimii, al Prezenţei şi atunci vei recunoaşte că tu eşti Dumnezeu, doar Dumnezeu este Real, iar mintea a lipit peste tine eticheta separatistă şi neputincioasă de om. Culmea e că doar îţi imaginezi, delirezi, halucinezi că eşti om. Tu nu eşti nici o clipă o atare orătanie! Tu nu ai fost născut vreodată, doar visezi asta. Visezi că tu, totul din întreg te-ai limitat la un corp efemer!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea

(cugetări versificate)

"Tinereţe, leagăn dulce care legeni har şi soare,
Cine ştie-n lumea asta să te preţuiască oare!"
Traian Dorz

Iute ca un gând ea trece
Tinereţea mândră tare
Toate colorat ea face;
Vis edenic în visare.

Apa râurilor toate,
Florile, copacii, iară
Descresc, revin, făcând roate,
Tinereţea însă zboară.

Tinerilor! Vă spun vouă,
Adevăr ce-n lume este
Nu va spun o slovă nouă;
Omul nu îmbătrâneşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem la dragoste...

Pe raze de lună, lunec spre tine,
Mă poartă gândul din inima scâncită...
Să mă iei în braţe, iubirea să m-aline,
Şi dragostea ta să mă lase împlinită.

Pe aripi de noapte, te vreau mai intens,
Şi doar pasiune să-mi dai...
Tot ce-am trăit cu tine are sens,
Şi sensul e să mă ai...!

Ia-mă iubire în braţele tale acum!
Nu mai pot aştepta zile amare...
Simt viaţa ca pe un fum
Care m-apasă şi nu mai dispare...

Oare nu simţi dor de mine vreo clipă...?
Oare nu vrei să iubeşti...?
Sunt rănită şi zbor c-o aripă,
Te rog să nu mă striveşti...!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem totul şi, totuşi, nimic...

Vântul cu aripile cât toate zările
Astupă cu frunze cărările,
Distanţa se măreşte mereu,
Dorul iubirii devine mai greu,
Viaţa devine povară ascunsă
În izvorul cu putere redusă.

Acesta-i destinul zidit între noi,
Suflete luminând în torsuri greoi,
Răsuciri incomode, priviri pe fereastră,
Muşcă privirea din zarea albastră,
Suntem depărtarea ascunsă în noapte,
Suntem răsăritul ce plânge în şoapte...

Suntem totul, nimic nu suntem,
Îndrumă-ne, Doamne, cât mai putem
Să iubim la rându-ne fierbinte şi vioi,
Să nu fim numai în gânduri câte doi,
Să fim în realitate cotidiană iubiţi,
Dă-ne aripi să nu fim despărţiţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, dacă reduci frumuseţea ta doar la cea a rolurilor tale, a gândurilor tale tu o întinezi şi o limitezi la suferinţă. Când vezi că frumuseţea ta e fără formă şi doar îşi exprimă iubirea printr-o formă, tu eşti liberă de toate rolurile tale şi implicit de suferinţă. Dumnezeu este Totul din Întreg, în EL apare şi un lindine dar şi întregul macrocosmos. Şi cea mai înaltă dintre toate dimensiunile lui Dumnezeu este Libertatea! Noaptea în somnul profund "eu"-l pe care crezi acum că îl eşti dispare şi Dumnezeu apare în tine ca tine, ca simplă Absenţă, dincolo de dualitatea gândită de "absenţă şi prezenţă"! După cum în veghe primul care apare este Dumnezeu, iubirea sau simpla Prezenţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Klinger (începând să-şi publice propriul ziar "Impresii despre M*A*S*H*"): Nu v-ar plăcea să fiţi primul din sectorul dumneavoastră care să vă abonaţi? Pentru că îmi sunteţi drag, sunt dispus să vă fac o reducere specială.
Potter: Aveai de gând să-i ceri bani omului care îţi pune la dispoziţie cerneala, hârtia şi presa, ca să nu mai spun de punerea la dispoziţie a sălii?
Klinger: Felicitări, domnule, tocmai v-aţi calificat pentru tariful nostru special pentru cei iritaţi. Vă puteţi alege dintre: gratis, moca sau din partea casei.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Te-am văzut în noaptea
preţurilor reduse,
în lenjeria ta cu gânduri levitante.
Seriozităţile mele erau grav alterate!
Te urmăream ascuns citind Cabala,
dar mintea afectată mi-aluneca spre:
tralalala.

Aveai voce melodioasă, eu pupile dilatate!?
Simţeam colonizarea lentă a sufletului meu.
Devenisem inamicul neucis cu vorbele-ngropate;
sufleorul inimii îmi arăta ceva şi vedeam greu,
dar vocea mi se scufunda cu bâlbâiala
iar mintea mea şi ochii vedeau doar returnela:
tralalala!

Mi-am ascuns ochii în mâini la spate
şi mintea mi-am lăsat-o într-o carte!
De ghiceşti în ce mână-mi ţin ochii...
şi mintea la ce pagină se-nvârte,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RECIDIVĂ

Motto:
"Înţeleg că dărnicia aparţine celui ce-aşteaptă ca răspuns
doar vântul" (C. B.)

Iată... nici măcar
nu mi-am pus mănuşi
când mâinile mele au mângâiat
zidurile tăioase
ale metropolei;

ploile calde ale gândului meu
au ropotit peste-atâtea
uşi de tinichea;

am cântat sute de dimineti
în urechile de piatră
ale statuilor mergătoare;

cu lacrimă-am desenat zâmbetul
pe spatele atâtor

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campus

beau cafea cu dimineţile rostogolindu-se în cearşafuri şi nu am nicio ezitare să îţi plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îţi piepteni muţeniile ca un robot ce nu a învăţat râsul oamenilor
vezi imensităţi de gânduri zânatice?

adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poţi pipăi plămânii atrofiaţi
adu-mi largul şi strâmtul! fă-mă să simt creşterea şi descreşterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poţi plia ca pe o umbrelă cu spiţe uzate

ştiu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieţii de campus s-au subţiat şi iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subţire cu dosarele morţilor antologice sub cap
scriitor cu fâşii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplaţi

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!