Citate despre drumeție și visare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la drumeție și visare, dar cu o relevanță mică.
Sergentul
Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!"
Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt,
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față
Zbura ca o lumină de glorie mareață,
Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari
Trecea lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze parea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Și crucea "Sfântul Gheorghe" și-a "României Stea".
Românul venea singur pe drumul plin de soare,
Când iată că aude fanfare sunătoare
Și vede nu departre în fața lui venind
Un corp de oaste mândra în aur strălucind.
Erau trei batalione de gardă-mpărătească
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Structuri de jar
viața mea se prezintă în mii de nuanțe
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
care ard în voie fragile speranțe
doar vise cuprind din nocturne jocuri.
pentru fericire mi-a rămas poezia
cuvinte în lumină brodez neântreruptă
steaua mea sublimă își cerne frenezia
să duc cu boala aspră energică luptă.
ritmuri și arome le cuprind flămândă
miresme din grădină îmi învăluie simțul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă timpul - îi tremură jilțul.
amintiri cu marea prin suflet colindă
dar s-a rătăcit în vreme rea drumețul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu devenea atingere
între noi era ascuțirea dragostei
în toxicitatea păcatului din perne
eternitatea părea clipa în care suiam
ca într-o caleașcă având destinația visul
deasupra statuie sta cerul
învelindu-ne-n glăsuire a pietrei
adiam tăcerea aceea
cu urechea din spatele timpului
pe muzica aceea ne dansau toate flăcările și
ochii noștri aveau straie lichide
ne piteam undeva între întrebare și răspuns
între inimă și duh poate
eram posibili drumeți pe calea lui mâine
sângele ne venera minciuna
să se poată așeza mai lesne
lângă adevăr
nefiindul
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție prin miraj
cu pașaport grena plec într-o altă lume
nu-i nevoie de viză căci raiul e deschis
pretutindeni îngeri pot să mă îndrume
pe drumul splendorilor programat precis.
vise grele port pe umeri și în buzunar
dar planeta mă învârte după soare
trec și prin fantasme cu spirit hoinar
lucrarea sufletului e mistificatoare.
primăvara renascentă o trăiesc din plin
au înmugurit dorințe flori mă ademenesc
să zbor cu fluturii să uit de suspin
cu dragostea lor pură să mă veselesc.
azi perfectez avântul spre infinit senin
arhangheli de lumină cu drag mă însoțesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orientale (I)
Visez cum stau în jilț de pașă în Bosfor
Atotputernic în palatul păzit de ieniceri,
Sub tuluri danțând cadâne mă-nconjor
Martori desfrâului doi eunuci stingheri
Rotiri lascive din buric, ușor amețitoare,
De parc-ar călări iad de plăcere dracii,
Blesteme și eresuri, scăldate în sudoare,
Pentru stăpân fierb ierburi rare vracii
Aveam sigiliu, spadă, eram zvelt și semeț
Drept sfetnic favorit mă socotea Sultanul,
De sub turban privirea-mi arunca dispreț...
M-a mazilit, suspect de complot, Suveranul,
Lovit de farisei, mă târâi zdrențuit drumeț,
Să-mi fi lăsat sărutul rana? Sau bolovanul?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Panait Cerna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
nu am să vin
nu am să chem
nu am să tulbur
cu visarea așteptarea
între mine și timp
a rămas un suflet în rugă
lumina s-a retras între ochiuri de apă
cerul s-a ascuns în priviri
și raza s-a închis peste pleoape
sunt pescăruș unit cu marea
și zborul meu este chemarea
taine și visări în urma umbrelor
în care trec și mă petrec
să mă unesc cu zarea
m-am născut dintr-un mugur
sunt coajă a vieții trecătoare
mă ard pereții lumii
sunt foc de aripi albe peste ape
mai țes o pânză'n noaptea în care a țipat cocorul
și întreb...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de decembrie
Pustie și albă e camera moartă
Și focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Și nici o scânteie în ochiu-adormit.
Pustie și albă e-ntinsa câmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,
Și luna-l privește cu ochi-oțelit
E-n negura nopții un alb monolit
Și luna-l privește cu ochi oțelit.
Nămeții de umbră în juru-i s-adună
Făptura de humă de mult a pierit
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit
Făptura de humă de mult a pierit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate bate-n ușa mea ușor.
"E vreun trecător gândit-am și-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore
Fata fără-asemuire îngerii îi spun Lenore
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decât un trecător."
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în latină, franceză, spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, germană, finlandeză, suedeză și esperanto.
Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul zbor
un dans feeric în lumină
e doar aici
în țara în care ielele dansează goale
și fiecare zi, e zi de sărbătoare
femeie,
chip de rouă
azi nu mai urc și nici nu mai cobor
tu pleci în dimineți uscate și târzii
pe drum de rouă
eu, biet cocor
din țara în care ninge vara
mi-e cântul dor năuc de lumea ta
azi sap cărări de nea
tot căutând
un vis, o ea
mă apropii, mă închin
sub mângâierea straniei lumini
eu biet drumeț cu chip de ceară
erai odată fluture între muguri
plutind pe aripi albe către cer
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o tăcere păgână
Întinderea se prelungește până dincolo de orizont,
când se luminaează strălucitor
scoate un abur difuz prin care-i respiră ierburile.
Fântânile adună câțiva copaci în jur
căzuți din cer ca o binefacere a drumeților,
după ce se răcoresc cu apa rece
să-și odihnească în pace oasele.
Cerul este prea înalt în amiaza de pomină,
între noi se cuibărește umbra,
într-o tăcere păgână
ne agățam de priviri bolnave.
Vorbele nu-și mai aveau rostul,
așteptam să căpătăm noile puteri
și primim imboldul
de a ne urma lungul drum.
Câmpia se îmbracă în lanurile ei,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dărnicie cerească
Ne-ai dat tărie... și ne dai
Să-nvingem orice încercare
Să dedicăm al nostru trai
Splendorilor ce vin din Rai,
Să stăm în har și-n ascultare.
Ai pus în noi cerești lumini
Să nu ne rătăcim pe cale,
S-apreciem frum'seți în crini,
Să suportăm dureri din spini,
Să Te vestim aici, în vale.
Săraci, nicicând, nu ne-ai lăsat
Hambarele-Ți au fost deschise
Minuni, mereu, s-au revărsat
Balsamul Tău ne-a vindecat
De-acele tumultoase vise.
Ce generos ai fost oricând
Cu-ai Tăi copii în drumeție!
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (23 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinitul din ore
Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu
Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...
Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,
Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.
În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,
Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.
E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas
Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.
E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,
Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.
Își pune cerul patrafirul, adânc urcând treaptă cu treaptă,
În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.
În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,
Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.
Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,
Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (5 iunie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul lunei. La Tismana
Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O privelește c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-așa încântătoare n-am avut a ammira.
Și întâi, ca o steluță, ca făclie depărtată,
Ce drumețul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.
Apoi tainecile-i raze dând pieziș pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaș trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.
Apoi, glob rubinos, nopței dând mișcare și viață,
Se-nălță și, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ștejarilor vârfuri, piramide de verdeață,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Ai numai fluturi ce se strâng pe piele
Și numai soare, galben râu de miere,
Nu stele reci vreau, ci raza-ți pamânteană
Și iarba crudă de lacrimă-n icoană.
Ai numai zile ce scapătă-n cărare,
Geamăt ascuns sau vis, sau sărbătoare,
Ești dragă geană ce arde în cuvânt
Pe coaja lunii horind al nunții vânt.
Ai sâni ca luna și bustul cald al verii,
Ești amintirea prin pozele tăcerii,
Nufăr bălai e coapsa ta dospită,
Ochi de sirenă ai din marea adormită.
Tu ești blestem țesut prin foi de tramă,
Ispitele în frâu îți împletesc maramă,
Ești fulgul adierii în vânturile oarbe,
Drumeți culoarea zilei din tine să absoarbe.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (14 februarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dan, capitan de plai
Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)
I
Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic
În peștera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viață luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Așa și el apus-a din zile mari și bune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XI
"O, Tat-al nostru care-n ceruri stai,
nu circumscris, ci prin amor mai mare
de prim-zidiții ce-mprejur îi ai,
puterea și-al Tău nume-l aib-oricare
făptură-n preamăriri, cum se cuvine
spre-a-ți mulțămi de dulcea ta suflare.
Și vie-ți pacea-mpărăției sfinte,
căci noi, spre-a o găsi, noi nici un spor
n-avem prin noi, cu toat-a noastră minte.
Cum jertfă-ți dă și-al îngerilor cor
a sa voință-n cântece de-osana,
așa să-ți dea și oamenii pe-a lor.
Și dă-ne și-azi și-n orice zile mana
căci făr' de ea-ntr-această grea pustie
noi harul-l căutăm și-aflăm prihana.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâșma
Crâșma din sat, ce stă totdeauna lângă drumul țării
este locul cel mai sigur unde se pune țara la cale,
mai mult ca la biserică unde, deo vreme,
buletinul de vot stă ascuns la popă în sertare,
pe patrafir sunt însemnele vrajbei
cu promisiuni ferme de împăcare.
Crâșma satului,
după vorbe de dulce și scărpinări pe spate, uneori,
alungă din pahar mânia
și poarta cuvântului nu o închide vreodată,
nu este stavilă în a visului cale,
moara nimicului se zbate chiar dacă apele scad,
lupii turbeți și nebuni
nu se apucă de pulpana oamenilor buni...
Crâșma satului a familiilor ruinate ține clar socoteala
și zidește milimetric a primarului cetate,
acel zeu local
ce crede că deține cărarea și rostul
și a lumii plămăestăpânită zare...
[...] Citește tot
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jurnalul unei zile (*50 de primăveri)
Strivește-mi tâmpla cu ultima
"mână de întuneric" când zorii mijesc
doar așa voi purta în suflet
semnul zilei
aducătoare de noroc...
Strivește-mi tâmpla
cu dumnezeiasca frumusețe a florilor
ce-și dăruiesc parfumul
drumeților îngenuncheați la răscruce...
... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate
ale cerului
căzute peste brațele-mi
ce și-au dorit un legământ cu absolutul
și-o singură îmbrățișare cu Zeii...
Strivește-mi trupul cu munții
falnici și izvoarele repezi
și n-o să-ți reproșez
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Pe "muchia instabilă dintre existență și neant"... (4 aprilie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre drumeție și visare, adresa este: