Citate despre eroism și inimă, pagina 2
Priviri stinse
Ați observat privirea unui om batrân?
Blajină, tristă, așteptând un semn
Cum că i-ar fi anii un îndemn
Să-și spună sieși: Mai rămân!
Ați observat strigătul din ochii lor?
E disperat, tăcut, dar cu ecou
În inimile celor ce stimează un erou.
Acolo - e un țipăt surd, asurzitor...
Ați observat cum mângâie ei zarea,
Uitând de tot ce e în jurul lor,
Suspin chemând în ajutor
Un suflet alungând însingurarea?
Iar când, prin lacrimi lung prelinse,
Răzbate, trist, câte-un oftat,
E semn că dorul lor s-a înălțat,
Spre ceru-mpodobit de priviri stinse...
poezie de Mirela Stancu (7 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul Cumpănașu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că ești erou și că ți-ai vărsat sângele și ți-ai primejduit viața pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porți semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ți spui cuvântul asupra drepturilor și întocmirilor țării. Totuși, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuții de masă, niște vorbe așa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinerețea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrânețe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pui de lei
Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
E vița noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Nenițescu (1891)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-ați ști ce flacără divină,
Ce viață stinsă în zadar,
Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...
O, trenuri, șerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-ați ști voi gândurile mele,
Ați ști ce n-ați știut nicicând:
De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig
Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm și împrumut
Cerbii și cerboiacele la rut
Poartă-n coarne ghețurile sloi
Pătrunde frigul în cetate
Și în fiecare dintre noi
Cărțile-i prezintă pe eroi
Înghețați de veacuri în tratate
Aerul vibrează ca o coardă
Un diapazon sau un acord
Simptomele atacului de cord,
Dau alarma-n camera de gardă
În case și în suflete e frig
Apele îngheață în fiorduri
Și ne trecem viața-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la eroism și inimă, dar cu o relevanță mică.
Republicanilor din America de Nord
Fraților! Sunt între noi
Valuri 'nalte, vânturi grele.
Totuși eu vă văd pe voi,
Vă văd mândrele drapele
Ale libertății sfinte;
Simt cum bat, peste morminte,
Inimile de eroi
Care luptă înainte
Vă aud spunând, departe:
"Libertate vrem, sau moarte!"
Spuneți tare, să se știe!
Orice sclav îngenunchiat
Să se-nalțe-n omenie,
De cătușe liberat.
Iar semețele conace
Și bordeiele sărace
Peste tot, să nu mai fie!
Neagra vieții carapace
Să se spulbere ca ceața
[...] Citește tot
poezie clasică de P.B. Shelley (1812)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozymandias*
Am întâlnit un peregrin de pe-un meleag străvechi, plin de istorii,
Care-a spus: " Se văd în aerul deșertului, fierbinte și uscat,
Două picioare enorme văduvite de bust, la intersecție de teritorii.
Și-alături, un chip aspru, jumătate-n nisipul galben scufundat,
Cu buze zbârcite,-al cărui rânjet de stăpân nemilos al vânătorii
E mărturie că sculptorul a știut să-i citească patimile lămurit
Patimi care parcă-s vii și astăzi, înscrise-n piatra fără viață,
El a simțit mâna care le-a urmat porunca și inima care le-a hrănit.
Iar pe soclu se deslușeau câteva cuvinte, peste veacuri soli:
"Eu sunt Ozymandias, rege peste-a tuturor regilor aroganță:
"Priviți, Eroi ai zilei, tot ce-am făcut și simțiți-vă mărunți, ridicoli!"
Nimic nu dăinuie. În jurul ruinei colosale, ca o condamnare,
Uscate de soarele încins și de pecinginea a fel de fel de boli,
Se-întind mai uniforme ca uitarea nisipurile până dincolo de zare.
[...] Citește tot
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești învins!
Nu ești învins cât timp credința
nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins:
credința iarăși te ridică,
poți fi căzut, dar nu învins!
Nu ești înfrânt cât timp nădejdea
și țelul ei îți este sfânt:
nădejdea iarăși te-ntărește,
poți fi trântit, dar nu înfrânt!
Nu ești zdrobit cât ai iubirea
curată și de neclintit:
iubirea iarăși te înalță,
poți fi călcat, dar nu zdrobit!
Nu ești departe până duhul
și rugăciunea nu ți-s reci:
prin ele ești mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul și femeia
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă, aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eroul
Ardealul i-a fost dulce leagăn
Vidreanului cel curajos,
Revoltat cum n-are seamăn
A coborât un pic mai jos,
Mobilizat-a moții zdravăn.
Iar inima i-a fost amară
Atunci când a văzut că-n țară
Nevoi și jale curge iară;
Curaj avut-a să gândească
Unirea cum s-o ticluiască!
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De noi cu noi din noi
Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-și cere..
Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală și noroi
Spărgând coaste ghimpate
Cu șoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanul cu macii aprinși
Alergăm pegașii spre marele destin,
Ne spălăm cu agheasma din vin,
Călărim prin vise nocturne, sub lună
Și rămânem să albim împreună.
Viața-i câmpul de luptă în care eroii
Primenesc sufletele cu lacrima ploii,
Noi mergem prudenți cu ochii deschiși
Să trezim inima din macii aprinși.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublima agonie
Mă sublimez, an endless war,
Apocalipsă, masca mea de var,
Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi,
Extreme drepte, fete ferm deștepte,
În Valea Udului crescu un dud, duduie,
Pe Don Quijote l-au ucis și nu e,
Iar sanchiulote Sancho zis și Panza,
s-a ras în cap și a plecat în Franța,
Mamzel s-a-nflăcărat cu un mișel,
Are o piele, șapte degețele,
Șarpele Harpă ne aduse harpiile,
Sus trece luna, zice Lorca,
Ea luminează în albastru morga,
Noi nu ne temem, totul este nou,
Eroic e să nu te crezi erou.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păziți în inima voastră acele calități sufletești remarcabile care reprezintă particularitatea distinctivă a omului cinstit, a omului remarcabil și a eroului. Feriți-vă de orice fel de artificialitate. Otrava vulgarității să nu întunece în inima voastră gustul dintotdeauna pentru cinste și vitejie.
citat din Ecaterina a II-a
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Ascult, meditez și aștept să-nțeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bismillah
când nu mai simți
e ca un drog pentru moarte și alergi
nu ai nevoie de eroi
n-ai avut niciodată
oricum suntem prea mulți și nici măcar
dumnezeu nu mai e în stare de noi
și din ce a mai rămas fără cuvinte
avem o inimă
să nu ne mai auzim
și cine să ne oprească?!
timpul nostru a fost prea bun.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcând versuri cu Sir Ishii din Ținutul Rădăcinii Soarelui
Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu o velă între ocean și cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele prețioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e rușine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reușesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Așa că spuneți-mi, cum mi-aș putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?
NB* Qiu Jin este eroină națională a Chinei
poezie de Qiu Jin, 1875 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu premeditare
V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei
Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.
V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.
Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
Că vă iubesc și suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei... Fortuna.
Mulțimi din voi, ce-ați lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat și vă vreau steag, să închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie țării, din dureri ce inimi frâng.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul erou
L-am așezat la locul de odihnă cu blândețe;
Am întors fața către țară-n incendiul asfințitului de jar;
Și am gândit tăcuți, în sinea noastră, cu tristețe
Toată povestea țărânii este spusă iar.
Un cuvânt frumos de despărțire-a fost rostit:
O inimă mare cât a celor din trecutul eroic, legendar,
A trecut dincolo; apoi vorbitorul a pierdut firul, copleșit
Sau toată povestea țărânii a fost spusă iar.
Praful atârna deasupra drumurilor spălăcite ca o ceață
Vertiginos incendiată de aurul asfințitului de jar,
O amintire amară a fluturat pe fiecare față
Și toată povestea țărânii a fost spusă iar.
***George William Russel, 1867-1935, care publica sub pseudonimul AE, a scris acest poem în timpul Primului Război Mondial, când ideea eroismului tradițional a fost amar contestată de războiul purtat cu mijloacele industriei moderne și cu masacrele în masă.
poezie de George William Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există în lumea noastră socialistă un om nou? Dar mai întâi ce înseamnă om nou? Și prin ce se deosebește de cel vechi? Iar cel vechi de ce nu era bun, de ce trebuia înlocuit? Toți oamenii vechi au fost răi, toți trebuiau schimbați? Fiecare epocă a avut oamenii ei noi și oamenii ei vechi. Cei noi aduceau lumină atunci când aceasta se împuțina în lume. Ceea ce apropie, de pildă, pe Prometeu și pe Danco este gestul oferirii propriei inimi pentru salvarea semenilor din mari și dramatice impasuri. Primul a dat seminției focul, fără de care ar fi pierit, celălalt lumina, fără de care s-ar fi rătăcit în labirintul existenței. Epocile vechi au eroii lor mitologici. Ei întruchipează virtuțile majore ale umanității care, dacă nu sunt prezente în fiecare individ, se reconstituie în masă și dacă într-unul sau altul din cazurile particulare nu se manifestă la intensitatea maximă, exprimate în eroi, ele indică diapazonul posibil al spiritului.
Dumitru Popescu în Ieșirea din labirint (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre eroism și inimă, adresa este: