eroism şi inimă

AM FOST ŞI EU ÎN STRADĂ ÎN '89

Eram în amfiteatru în Iaşi în '89
Şi a căzut o veste ca trăsnetul când plouă,
Un zvon că Ceauşescu de frică-ar fi fugit
Şi că regimul comunist pe loc s-a prăbuşit!

Atunci uimiţi cu toţii am coborât în stradă...
În faţa Primăriei. Cei mulţi voiau să vadă
Cum se-aruncau pe geam de sus de la etaj
Şi cum cădeau în flăcări portretele-n picaj

Şi,, Libertate!... de nu-ţi venea să crezi
Cu degetele-n V striga lumea pe străzi
Şi câtă bucurie!,, Ole! Ole! Ole!''
(Jucau în horă )...,, Ceauşescu nu mai e!''

Se fluturau drapele cu steme decupate
Şi se striga pe stradă cuvântul LIBERTATE
Şi-n haos, hărmălaie, au apărut din spate
Vreo câteva maşini cu trupe înarmate

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă

Părinţii dragi sunt neam şi ţară
Rămaşi prezenţi în gând şi azi.
Eroii bravi prin dragostea de ţară
Şi cer senin din vârf de brazi.
Ecoul viselor ce-au tot visat
Din veac în veac străbunii mei
Iubirea, cugetul curat,
Nădejdi în ample epopei.
Tinereţea patriei nepieritoare
Elanul care creşte-n fiecare
Lumina ce se-nalţă din izvoare
Unitate în credinţă şi visare.
Iubire de trecut, prezent şi vremea viitoare...

N-am cunoscut decât suprema bărbăţie
Iar preţu-ntreg îl pun întâi şi-ntâi pe omenie
Cu fruntea sus, privind furtuna-n faţă,
Ogorul le e patrie şi viaţă.
Lumină sunt pe fruntea sa măreaţă,
Aceeaşi falnică coloană infinită

[...] Citeşte tot

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief cu eroi

Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,
chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,
ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,
respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,
profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,
când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte
sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire
decât un deget de copil care arăta luna.

În urma lor a rămas goală baraca,
mirosind a obiele, a ţigări strivite, a fereastră închisă.
Valizele de lemn care umplu baraca
mai clănţăne încă din fierul minerelor,
aşa cum clănţăne luna din fierul minerelor
acum, cu puţin inainte de-a fi deschisă,
ca să se caute-n ea scrisorile vechi şi fotografiile vechi
ale timpului.

Soldaţii cei tineri stau daţi cu ceară
pe feţe şi pe mâini, ca să lucească

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă eroilor

Un glonţ mi-a spart pieptul... Când ţara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise şi-n zbor către cer,
Un gând de luină, mă luase cu el.

Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
Mă plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.

Mă cheamă părinţii - un fluturen zbor,
În vis, o lumină - o şoaptă de dor.
Troiţa se-nalţă un cânt către cer...
E viaţa şi moartea, un cerc de mister.

O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru ţară, erou ne-nfricat,
Veghez libertatea de-aici, din înalt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă eroilor

(lacrimile nu se usucă nicicând din ochii poporului şi ai mamei)

Un glonţ mi-a spart pieptul... Când ţara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise şi-n zbor către cer,
Un gând de lumină, mă luase cu el.

Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
Mă plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.

Mă cheamă părinţii - un fluture-n zbor,
În vis, o lumină - o şoaptă de dor.
Troiţa se-nalţă un cânt către cer...
E viaţa şi moartea, un cerc de mister.

O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru ţară, erou ne-nfricat,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, tăcerea plânge morţii

în iarna uscată, roadele revoluţiei în direct
sunt amare,
Dumnezeu tuşeşte,
frigul face defrişări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morţii încleştaţi în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca şi cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un ţărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălţat altare
pentru zeii falşi
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost şi vor veni
singurătatea hrăneşte eroii,
faldul triumfal al revoluţiei furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stinge inima Greciei

Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...

Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălţătoare,
Să le aducă viaţa din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...

Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalţe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...

Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viaţă şi al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie şters.
Doamne, omenirea învaţ-o să se-ndemne!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un psalm al vieţii ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)

Nu-mi spune-n ritmuri plângăreţe – nu suport,
Că viaţa e un vis, c-atâta doar putem noi şti!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.

Viaţa-i adevărată! Viaţa-i onestă, pozitivă!
Şi scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "eşti colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet îşi urzesc descântul!

Nu desfătarea, nici tristeţea a ceea ce rămâne
Sau ne-aşteptă la sfârşitul fiecărui drum.
Sunt ţelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.

Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Şi inimile, tari şi curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marşul nostru funerar către morminte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebecca Wasson

Primăvară şi Vară, Toamnă şi Iarnă şi iarăşi Primăvară,
Urmându-şi una alteia, trecând pe lângă fereastra mea!
Şi-au fost atâţia ani în care le-am vegheat şi numărat curgerea,
Ani în care de multe ori groaza mi-a umplut inima
Împreună cu sentimentul că devenisem eternă; am trăit
Parcă cel puţin o sută de ani! Şi încă mai stau
Ascultând ti-tac-ul ceasornicului şi răsuflarea vitelor, molcomă –
Şi ţipetele gaiţei în zbor printre frunzele care cad!
Singură zile şi zile la rând, nesfârşite,
În casa unei femei afectate de vârstă, căruntă.

Iar în timpul nopţii sau la lumina zilei privind afară pe fereastră,
Gândurile mele înotau înapoi, parcă prin apele unui timp infinit,
Spre Carolina de Nord din zilele tinereţilor mele,
Spre John, John al meu de departe, în războiul cu englezii,
Spre toţi copii, şi toţi morţii, şi toate amărăciunile,
Scrutând pânza anilor întinsă ca o prerie din Illinois
Prin care s-au perindat marii eroi pe cai în spume,
Washington, Jefferson, Jackson, Webster, Clay.
O, tânără şi frumoasă republică, ţie, John al meu şi cu mine,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii rubinului...

(IN MEMORIAM LIANA DUMITRESCU,
EROU NAŢIONAL AL ETNIEI MACEDONENE)

îmi văd flacăra eternă
a iubirii (ne)stinse.
În razele Soarelui
îmi (stră)luceşte părul!
Refexia chipului tău
îmi bate-n poarta inimii.
Prin artere-mi curge
sângele Capricornului,
la început de Vărsător.
Te simt şi te (re)găsesc
în orice colţişor din casa mea.
Mirosul tău stă impregnat în ziduri.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare către Doamna T'ao Ch'iu

Singură cu umbra mea,
îi împărtăşesc secretele
şi trasez în aerul serii simboluri stranii,
asemeni lui Yin Hao.
Nu boala, nici vinul
şi nici regretul despărţirii,
precum cel încercat de Li Ch'ing-Chao,
clădesc acest imperiu de nelinişti
şi de păreri de rău apărut în inima mea.
Nu-i nimeni aici în care să pot avea-încredere;
cine m-ar putea-înţelege?
Năzuinţele şi visele mele sunt mai înalte
decât cele ale oamenilor din jurul meu,
însă şansa noastră de a supravieţui scade zi de zi.
La ce foloseşte o inimă de erou
adăpostită de-o rochie?
Destinul meu îşi continuă parcursul conform unui plan periculos.

Întreb cerul:
Astfel au murit

[...] Citeşte tot

poezie de Qiu Jin,alias Ch'iu Chin,eroină naţională a Chinei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul dacic şi Stăpânul lumii

Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Şi sângele la rădăcini îl toarnă.

Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Şi istoria devine mai senină.

Iarăşi urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Iubirea mea tristă şi rece,
acum, când e totul pierdut,
oceane de timp vin să-înece
acordul acesta tăcut.

Nu e nici măcar despărţirea,
ci spaima de după război,
când, liberi şi singuri, iubirea
o vom îngropa-o cu noi.

Au fost bătălii fără larmă,
acum suntem doi poli opuşi,
rămâi tu, deci, focul de armă,
eu, sângele de pe mănuşi.

Noi umbră ne-am fost şi lumină,
şi ochi, ca şi lacrimă-n zbor,
legendei de moarte şi vină
eroi i-am rămas în decor.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Bun găsit singurătate!
Ne întâlnim din nou,
Pe aceste străzi întunecate,
Mi-ai spart inima, ca pe ou,
Dar nu ma dai pe spate
Te voi învinge precum un erou.

Draga mea singurătate,
Te felicit, mi-ai făcut un bine
Nu m-aşteptam s-ajung aşa departe,
Cu braţele legate, eu şi cu tine.

Sufletul mă doare!!
Dar zâmbesc, fără vreo remuşcare,
Oricum lupta noastră e fără încetare
Trebuia să ştiu ca n-ai răbdare
Şi vi să-mi furi si ultima rază de soare.

De acum numai am nimic de pierdut
De-abia acum încep să lupt

[...] Citeşte tot

poezie de Miron Iustin (20 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneş
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soţie – eu fac legi şi ţin judeţ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, nişte trântori
Care mănâncă, dorm şi care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieţii până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe ţărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut şi-am cunoscut multe, oraşe şi oameni,
Obiceiuri şi clime, adunări şi guverne –
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toţi;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experienţa e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

O ploaie tristă, rece-mi bate-n geam,
Inima mea-i transformată-n scrum
Mi-e dor de zilele-n care-ţi şopteam
Că suntem un întreg, avem acelaşi drum.

Sufletul meu uşor, uşor se stinge,
Eşti departe, dorul de tine nu-l alin
Şi mâna mea... chipul tău nu-l atinge,
Iar la răsărit în braţe nu pot să te ţin.

Te voi purta ca pe-un talisman în piept
Şi-ţi promit, vei fi mereu al meu erou.
Pe drumul vieţii eu am să te aştept
Până-n braţe te voi strânge din nou!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Pascal

Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Şi heruvimi în alb coboară-n cete.

E sărbătoare şi-n cripte, la eroi
Comemoraţi tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.

O rază străluceşte, se arată,
Ne creşte-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu ştirea

Ca s-avem conştiinţa împăcată
Şi să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de uitare...

Praf de uitare am presărat
În colţul inimii unde ai stat
Şi stelele le-am stins uşor
Dar, doar în vis înşelător.

Nu vreau să-mpart cu tine amintiri
nici rămăşiţe din iubiri
Trecute şi încărunţite
Vreau să le uit... ţine-le tu minte..

N-am timp să mor de dorul tău
Şi nici să fiu jertfit erou
Pe un altar al necredinţei
Să ard pe rugul neputinţei

Praf de uitare am presărat
În urma ta când ai plecat
Şi alte stele aprind de zor
În alte vise pe-aripi zbor!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutume

Chipuri triste... oncologie...
Moartea desenează pe feţe
Imagini nepermise şi dure -
Amare cutume.
Sângele a fost injectat cu amoniac,
Omule, biet saltimbanc!
Grimasa îţi întunecă chipul...
Se sfarmă Olimpul speranţelor tale...
Zeii au plecat la plimbare!
În cer îţi caută o înmormântare divină -
Chemare spre rădăcină.
Te-ntorci la esenţă
Suferind de demenţă,
Cu miopie avansată şi
Un cord dilatat până la extreme...
Sunt primele semne!
Îţi faci genericul propriei tale dureri,
Dar pentru toate astea, ce ceri?!
Finalul... lumina lăsată în falduri,
Îmbibată cu lacrimi şi farduri,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!