Citate despre existență și muzee, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la existență și muzee, dar cu o relevanță mică.
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea barbarilor
Ce așteptăm noi oare, adunați în piața publică?
Barbarii vor ajunge astăzi aici.
De ce această apatie în Senat?
De ce stau degeaba acolo senatorii fără să legisleze?
Pentru că astăzi sosesc barbarii.
Ce fel de legi mai pot face-acum senatorii?
Odată aici, barbarii vor legifera.
De ce s-a trezit împăratul atât de devreme
și s-a așezat pe tronul aurit la poarta cea mare a cetății,
cu toate însemnele statului, purtând coroană?
Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar împăratul așteaptă să le întâmpine căpetenia.
E pregătit să-i înmâneze un pergament
care-i conferă acestuia titluri pompoase și înalte onoruri.
De ce oare cei doi consuli și pretorii au venit azi
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata e divina
De ce unii oameni cred intr-o carte
Si nu cred in ei insisi?
De ce accepta minciuni
Si nu cauta adevarul?
De ce unii oameni uita sa mai
Creada in sufletele lor
Si cred in superstitii?
Tatal meu m-a invatat
Sa disting binele de rau,
El m-a ajutat sa-mi deschid
Mintea si sa fiu invatabil,
El mi-a dat putere cand eram slabit,
El m-a facut sa zambesc cand eram trist,
Va iubesc parinti dragi ca mi-ati dat viata,
Un miracol e in acele lucruri
De care au uitat multi,
Iubirea propriului suflet, speranta, cunoasterea,
De ce unii oameni se inchina la instrumente
Antice de tortura pe care au murit oameni?
Dumnezeu e in fiecare om,
[...] Citește tot
poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate începi de astăzi
Doamne-Dumnezeule
În țara asta se vorbește doar de porci!
Peste tot miroase a șorici și-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de șosele bătute-n pietre rare
-fetițele ce stau în colț de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Și vânzătoarea te privea ca pe un deținut
Ce a venit să-și ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudați și strânși de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei și a stegulețelor din mâini
Ce se vroiau în cer și-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În țara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea și ceai
Făcute doar din aur alb și trafic de copii
Ce-au fost vânduți pentru organe și homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și muzee, adresa este: