Citate despre fantome și somn, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la fantome și somn, dar cu o relevanță mică.
Fără identitate
se schimbă macazul
șinele vechi se revoltă
în noaptea ce curge domol
legănată de golul suprem
dintre linii
acarii adorm și uită
parada fantomelor
un grup de copii ce plâng
mai presus de cumpăna simțurilor
semafoarele țipă
în susurul nopții
singurătatea
fereastră uitată deschisă
de cei ce schimbă un ac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idolul meu
Numai am închis ochii
și umbrele chipului tău,
mângâiat de parfumul
neuitatelor iubiri,
s-au răspândit în camera mea
adormită.
Tu, idolul meu
dintotdeauna,
limpezește-mi gândurile
amorțite;
leagănă-se fantoma
chipului tău paradiziac
lângă sufletul meu lugubru;
aprinde-se șoaptele
întunericului nostru,
mângâiat de razele
speranței;
și-n ochii întunericului
pătrunză licărul dorului
întemnițat în castelul
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
agățată de mine
ca o fantomă de o altă fantomă
ca un mare dezastru
de un alt mare dezastru
eu
netrăită
neumblată
ca o ruină de care nu mă mai satur
eu
ca o urmă ștearsă
ca un soldat adormit în tranșee
ca o durere fără sfârșit
eu
agățată de mine
ca un mare dezastru
de un alt mare dezastru
eu
neîntâmplată
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între alfa și omega
Sufletu-i o carte cu file de mister,
Labirint de arte, din cioburi de eter.
Dornic, levitează prin mii de galaxii,
Să primească darul ambroziei timpurii.
Corabia lui Isis o lasă ca tribut,
Și primește-o viață - fantomă pe pământ.
Din catarge rupte, aduse de furtuni,
El își face scară, să iasă din genuni.
Se pierde într-un vis, în somnul neputinței,
Renaște din abis, cu harul biruinței.
Ofrande el închină, în zbor de șoim hoinar,
Să nu fie-o umbră în focul din Tartar.
Pe altar, prinos - un totem cu stea -
Oferă veșniciei, din soarele lui Ra.
Și sufletul devine un Alfa între sfinți,
Precum și un Omega al celor adormiți.
poezie de Gabi Bărbulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădelnițând cu sânge păcatele plăcerii
Se coc stelele în cuibul plăcerii,
Licuri de scântei sar pe pământ,
Tu te-ascunzi într-o pală de vânt
Cu gândurile, semnul întrebării.
Îmi răscolești icoanele domnului
Desțelenind formele viselor reci,
Modelezi avan cu unghiile seci
Ridurile din amintirea somnului.
Oare sunt fantoma din cuibul visării
Sau tu ești licoare de stea pe pământ?
Pe cerul iubirii zburăm cu avânt
Cădelnițând cu sânge păcatele plăcerii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un cimitir breton
Ei dorm aici somn bun,
Acești pescari care și-au petrecut, cu mult sau cu puțin folos,
Viața pe apele Oceanului Atlantic, nemilos;
Nu și-ar fi aflat acolo, sub unduitorul lui zăbun
Cu valuri lungi și crețe-un mai acătării pat,
Un mormânt de nimeni netulburat.
Și ei dorm somn bun,
Acești țărani care și-au cheltuit întreaga viață
Pe câmp, muncind și-apoi vânzând la piață,
Despre ei astăzi eu pot să spun
Că nu mi-i amintesc punând vreodată sare rănii,
Alții cred că, de fapt, făceau niște mătănii.
Și-acum când noaptea cade,
Eu, de furtună-mpins din stâlp în stâlp,
O biată stafie trudind pe ape și pe câmp,
Cutreier pe pășuni, în unde-arunc năvoade;
Iar morții mei dragi cu mâinile lor pale
Mi-arată drumul pe mări și pe ogoare.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călimara
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte -
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie.
În ea, tăcute și smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserare
Hei, înserare ce te furișezi
În patul meu și-n casa mea,
Tu crezi că daca te insinuezi
Te aciuezi și-n viața mea?
Te-nșeli ispită aburind a noapte
Și-a beznă frământată-n vise,
Negreala ta de mure coapte
O sorb cu buzele-mi deschise.
Te gust smerită și-n tăcere
Și când adorm mă simt purtată
Printre tărâmuri efemere
În noaptea binecuvântată.
Iar când flămândă te inspir
Eu te expir mai luminoasă,
Miroși a smirnă și a mir
Tu, neagra mea evlavioasă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (17 septembrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenore
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
Țarina și viteazul crai,
Sătui de jaf și pară,
Au pus războiului sfârșit
Și pace încheiară.
Și cling! și clang! oști după oști,
Cu flori împodobite,
În zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.
Era un glas și-un forfot viu
Din plaiuri până-n vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried August Burger, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În ploaia noptii
În ploaia noptii desperecheată-n drum
Se oplimbă stafiile prin beznă
În straie desuete,
Ard focurile morții se fac scrum
Cu firul roș la gleznă
Copiii-n somn zâmbesc la amulete.
E atâta măreție strânsă-n viață și mă rog
Să-mi fie datul sorții cu noroc
În fiecare zi, în fiecare oră,
De pază-n lume, să-mi fie un inorog,
S-ascundă răul lumii sub obroc
Cu Dumnezeul apelor la proră.
În ploaia nopții desperecheată-n drum,
Ard focurile morții se fac scrum.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă!
minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.
când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plin de bunăvoință și parfum
Hainele mele de ceramică smălțuită
nu pot fi pătate de ploaia portocalie
aduceți somptuoasele odăjdii de ceață
prin care se văd sânii strânși în găoace
la pieptul frumoaselor femei venite
să-și culce dorințele pe perne de lut.
Sunt prezent la întâlnirea cu snobii
vom sparge noaptea în bucați de calcar
și sigur întâlnirea va fi lungă și gravă
cu tăceri ațipite-n pahare de cristal.
Paianjeni de vată ne vor ușura de vin
după pupăturile pe mâini și pe fețe
pe care siluiți le festonăm cu zâmbete,
ochii au rămas pe sâni ca niște ventuze
arborii au crescut în gânduri de mirare
apa clătinându-se de mâhnire. Cu admirație
stăm spânzurați sub tavanul de sticlă.
Cu aceste fantome se termina întunericul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiul nopții
Bolți de frunze crude vibrează-n amurg
Cu stelele scăldate-n clorofilă
Prin valuri de lumină nopțile curg
Tăind felii din soare fără milă.
Și-n tainicele contopiri bizare
În liniștea ce umple disperarea
Culorile dispar topite-n zare
Și umbrelor sortită li-i uitarea.
Iriși se-nchid cu storuri de-ntuneric
În sfera nopții miturile-nvie
Fantomele în dansul lor himeric
Se-nvăluie-n mister și în magie.
Spre somnul lin ce visele-și așteaptă
Trec zecile de gânduri cu restanțe
Ce-și murmură durerile în șoaptă
Printre coloane pline de speranțe.
poezie de Gheorghe Burdușel (2003)
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Harry îi era atât de dor de Hogwarts, încât parcă ar fi avut o durere continuă în stomac. Îi era dor de castel, cu fantomele și culoarele sale secrete, de lecțiile lui (deși poate nu și de orele lui Plesneală, stăpânul poțiunilor magice), de poșta via-bufnițe, banchetele din Marea Sală, de somnul din patul său din dormitorul din turn, de vizitele la Hagrid, paznicul vânatului, în baraca acestuia de lângă Pădurea Interzisă și mai ales de Vâjthaț, cel mai iubit sport din lumea vrăjitorilor (șase stâlpi de porți, patru mingi zburătoare și paisprezece jucători pe mături).
J.K. Rowling în Harry Potter și camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristal
Trece fantoma principesei otrăvite cu oleandru
Principesa a murit de parfum
Principesa e ca un măr domnesc
Parfumul era un hamac pentru somnul ei
Privește ce ușoară e parcă n-ar fi moartă
Anii și lunile încolțesc pentru alții
Deșteptătorul cu clinchet de aur tace la ora 6
În camera mai e un bust cu orbitele goale
Camera e absentă
Camera e o vitrină pentru excursioniști sentimentali
Inele se schimbă printre ferigele-nalte
Părul blând acompaniază umărul drept
- Călătoria se face cu busola
Copii
Nord-sud disperare destin
Vă aștept la scara vieții
[...] Citește tot
poezie de Sașa Pană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am săpat fântâni prin minte
Nu mi-am făcut niciun altar să sacrific gândurile,
au rămas bolnave de curiozitate
și nu mai ajung să le stăpânesc,
tu-mi spui să las pornirile să curgă de la sine
și eu le ucid în cuvinte.
Cum aș putea să uit ușile deschise
când am o casă în care dorm stafiile
și nopțile le plimbă de păr.
Am săpat fântâni prin minte,
cred că n-am găsit niciun izvor
doar o umbră moștenită din vechime
cu straturi groase de întâmplări ciudate
care nu spun la prima vedere nimic,
deși au urme de locuire.
Nici nu pot să le descriu,
le las acolo în letargie latentă
până-mi vor veni mințile acasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezat întru cuvânt
Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet și suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu ești lemn și piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoțește,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un pește.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Ești alături, când și când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul și jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au pașaport înspre Paradise.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fantome și somn, adresa este: