Citate despre fantome și somn, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la fantome și somn, dar cu o relevanță mică.
Dine Costandine
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele și cu potcoave
Că mi-s nopțile bolnave
De urgie și adaos
Și mă pierd, mă pierd în haos
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopțile pustii
Bântuite de stafii
De mândre și de cârlani
De jandarmi și pungi cu bani
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi și cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ți ia ochii, să te-mbete
Și să-i pun la mândre-n plete
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dine Costandine
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele și cu potcoave
Că mi-s nopțile bolnave
De urgie și adaos
Și mă pierd, mă pierd în haos
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopțile pustii
Bântuite de stafii
De mândre și de cârlani,
De jandarmi și pungi cu bani
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi și cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ți ia ochii, să te-mbete
Și să-i pun la mândre-n plete
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun bărbat, nicio problemă
am să scap de tot ce-mi amintește de tine
când dorm, în orașul virtual plouă,
aș ieși să ne mai certăm sau să-ți dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă
aproape că nu mai am probleme
și mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase și reci
prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
și gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine
și ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraș plouă
și că nasul tău nu există
eu dormeam liniștită,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roza vânturilor
Bate vântul: nord sau sud
Și răstoarnă uragane
Cerbii nopții când aud
Jalea doinii pe găvane
Lasă somnul așternuturi
Cârdurile de fantome
Scuturi oștile cu scuturi
Spre lupoaica vechii Rome
Fum albastru, rotocoale
Peste gemete sinistre
Ies din formele domoale
Peisajele, magistre
Și se schimbă parcă nimbă
Totul cu-ncetinitorul
Într-o limbă care plimbă
De la noi la voi fiorul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
se strecoară prin frunze,
prin liniști,
prin înserări,
ca un trecut presărat
cu anotimpuri de cenușă
ale unei țigări în
descompunere.
mă cuprinde
fantoma nemuririi
prin greșeală,
lăsați-mă să omor blestemul acelui alter-ego
năruit
pentru a cincea oară,
lumina mijește din crepuscul,
iubirea mea primară
cu instincte de domnișoară târzie,
puncte de vedere ale pendulei negre sculptate în ceară,
când iubirea asta albastră mi-e seară,
îmi strâmb canin dinții roșii de opal efervescent
care nu vreau (vrei, vor) să mai doară
[...] Citește tot
poezie de Diana Cosma
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugenia Todd
Vi s-a întâmplat și vouă, trecători,
Să aveți o măsea care să vă asigure un continuu disconfort?
Sau o durere sub coaste care nu vrea nicidecum să cedeze?
Sau o tumoare malignă care crește zi de zi?
Astfel încât, chiar și în somnul cel mai profund,
Rămâne mereu prezentă o urmă de conștiință sau fantoma unui gând
Despre măsea, coaste, tumoare?
Tot așa o iubire rănită sau o ambiție îngenuncheată,
Sau o greșeală care ți-a contorsionat viața
Pentru totdeauna, până la sfârșit,
Ca măseaua sau durerea de sub coaste,
Va pluti prin visele tale din somnul final
Până când, la ieșirea din sfera lumii, libertatea absolută
Va veni la tine într-o dimineață ca la un om care pe neașteptate
Se trezește vindecat și bucuros!
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila povară
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.
Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.
Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Holograme
Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.
Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.
Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumez pipă
braț la braț cu moartea
ne zâmbim cu subînțeles
mi-am vândut caii
pe un ford răblăgit găsit
la un târg de cravate și pălării
i-am arătat pistolul
cu butoiaș un colt
și-a scos o bărdiță
achiziționată de la un șef
de trib indian cu nume ciudat
din buzunarul mic am extras
o candelă de la o cuvioasă
cu fața de drac jefuită
din greșeală după o seară
de chef cu femei fatale
a clătinat din cap îngânând
un șlagăr din arizona
cu stafii sexy și provocatoare
coasa mecanică a pus-o la bătaie
era o sculă din alt secol
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul, o patimă sau moft
El înghite litere, ronțăie cuvinte și se hrănește cu poeme,
lumea se miră cum trăiește din pagubă,
cum stă toată ziua și noaptea la masa de fapt goală,
doar cu file albe, unele chiar scrise și îngălbenite,
are și o veioză demodată și prăfuită
pe care o aprinde din instinct și uită de ea.
Când orașul doarme el privește pe geam
și fumează o țigară cu fumul făcut rotocoale.
Într-o noapte i s-a deschis ușa odăii sinilii,
toate hârtiile au zburat care încotro
și nimeni nu s-a sinchisit să le adune,
nici chiar el.
A închis geamul și s-a culcat îmbrăcat
de parcă a doua zi trebuia să fie în tranșee
să cucerească orașul în care se simțea străin,
dar cine ar putea înțelege
cum se plimbă fantomele prin gândurile obosite,
dimineața fug și rămân câteva cuvinte frumos scrise
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinitul din ore
Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu
Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...
Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,
Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.
În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,
Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.
E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas
Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.
E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,
Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.
Își pune cerul patrafirul, adânc urcând treaptă cu treaptă,
În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.
În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,
Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.
Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,
Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (5 iunie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru un corcoduș
Peste sute de mii de ani,
eu voi fi petrolul pentru care
se bat mușuroaiele, iar
tu vei fi cărbune găsit din plictiseală
prin văgăuni rămase poate șomere.
Și ne vor incinera în aceiași
termocentrală, uniți de niște
mâini obosite într-un fum ce
va arăta precum o stafie care
nu cere răzbunare ca în Hamlet,
dorind mai mult ca sigur să fim
considerați măcar un nor ce
îi obligă pe copii
să deseneze.
Iar oamenii vor trăi în același
confort, dorind să-și arate
corpul întregii veșnicii, în timp
ce-și vor arde strămoșii pentru
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul turbat
Singurătatea este cea mai gravă boală,
Asta o știu toți, nu de aceea scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,
Înfășurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce știi să faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith și vârcolaci, morți călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un colț, era târziu și somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolți țipătul morții,
Murise și ea.
Dar mai există și mielul turbat, vine un lup fără dinți, fără păr,
Iată îl scuipă, acest scuipat parcă ar fi doar un strop dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul și țipă un vers,
Mielul turbează, nu este el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este miel, ei și ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poți ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar, asta și Domnul o știe, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deși este mielul turbat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kilmeny (Un cântec de pe traulere)
Pe ecranul apusului roșu se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungile lor plase peste bord;
Și uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieșit printre geamanduri din port.
Și nimeni nu știa unde va călători acea domnișoară,
Un soi de vrajă-i ascundea destinu-n foi de cețuri dese.
După aproape-o săptămână, Kilmeny a revenit acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Avea la prova un tun, dintre toate din Newcastle cel mai bun,
Iar la pupa altul nou-nouț, adus din Clyde-ul acoperit de nori,
Și mai era acolo și-un secret de căpitan nimănui dezvăluit,
Nici măcar scumpei lui mirese, la plecare-n zori;
Și-o antenă de telegraf deasupra, un pitic vorbind în șoaptă;
Râsetele din Londra, laudele din Berlin slăvind niște succese.
O, poate mai erau niște sirene care-o ademeneau spre zare,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Era întuneric când Kilmeny s-a întors din acel voiaj acasă,
Comanda navei unde murise căpitanul era-n purpuriu vopsită,
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniști vechi
Pentru amanți,
ploaia e boala ce li se lasă pe piept;
o camașă de cărbuni ce-i îmbracă
în obscenitatea cerului searbăd și plat
a cărui muzică se aude doar în balțile
risipite printre tălpi, mașini, lacrimi și trepte.
Pe ei îi amorțește sub felinare înguste,
cu obrajii reci împreunați, unul într-altul.
Paradele lor androgine se întind peste străzi
cu dansuri inocente de buze plouate,
adăpostite de streșinile caselor în care nu mai face nimeni dragoste.
Pentru ploaie,
boemii sunt vulturii ce i se hrănesc cu leșul
picurând, ce nu se răcește niciodată
încălzit de pelerine groase sau umeri goi și ascuțiți.
Picioarele lor încurcate aleargă mereu la întâmplare
înghit lacomi apa îngerească, își uită umbrelele
în cafenele îngrășate de fum și polemici
băieți speriați și fete romantice o privesc pe fereastră
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (13 septembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latura întunecată a înțelepciunii...
Doamne, ei nu știu cum este să te adormi mereu
flămând de răspunsuri
ei nu știu cum este să te bântuie fantomele adevărurilor pe care
deși nu le-ai descoperit încă
îți sfâșie inocența până la os
nu știu ei cum este să îți scrii testamentul pe pereții din celula
singurătății
cu degetele însângerate de neatingere
cum este să te rogi mereu cu sufletul îngenuncheat
pentru numai un gram
de naivitate
nu știu ei Doamne cum este să te trezească în miezul nopții
barosul frământărilor cosmice
să îți plângă chiar și umbrele de milă
ei nu știu cum este să fii fidel toată viața aceleiași convingeri
chiar dacă pentru asta se va râde de tine în toate culorile
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărin Motanul
Era de râs prin sat, la Gura Văii
Iar noaptea nu prea mai putea să doarmă;
Era bătrân pe lângă toți flăcăii
Ce se-adunau să bea (făceau și larmă).
Era de-un leat cu ei doar... pe la minte
Și, cot la cot sau bere după bere,
Turnau întruna bancuri, iar Axinte,
Patronul cârciumii, striga: "Muiere,
Mai vino cu un rând, că plânge masa!"
... Și se distrau în noapțile de vară.
Doar că era Nebuna, Ofticoasa,
Pe care-o deranjau și zi, și seară,
Că nu putea dormi de gălăgie;
Zicea că nu putea ieși la budă
De frica lor, că s-ar putea să fie
Ori violată, ori văzută nudă,
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Mărturii se-nalță peste noapte-n hârtie,
Un ciudat cronicar zgârâie alb, inocent,
Zăpada dospește parcă-n drumul absent,
Amintiri vestejite cu miros de stafie.
Un cântec șoptește pe-a valului apă,
Muzicale sticliri rar înoată în larg,
Pe zâmbet pustiuri uitările-și sparg
Durerea din chip, în adâncuri să-ncapă.
În ore învinse are cuib o secundă,
Vertebra-i râvnește de la mâini paradisul,
În chin antagonic se duce-ncet visul,
Salina-n exiluri în ochi se cufundă.
Frântura fecundă rânește-o făptură,
Licoare ei cheamă, căci doarme pe gură!
vineri, 13 ianuarie 2017
poezie de Aurel Petre (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Limba Română
Am adormit în Carul Mare Dimineață rezervată
Voiaj prin țara mea
Doi-trei bărbați și nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 și 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 și 41 de minute
Mănăstirea Voroneț
Albastrul de Limba Română
de-o veșnicie se amână
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Limba Română
Am adormit în Carul Mare Dimineață rezervată
Voiaj prin țara mea
Doi-trei bărbați și nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 și 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 și 41 de minute
Mănăstirea Voroneț
Albastrul de Limba Română
de-o veșnicie se amână
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fantome și somn, adresa este: