fier şi religie

* * *

mâna lui dumnezeu
îmi extrage
din inimă
unul câte unul
-un cui-
pe rând spinii
tăcerea lui
pune pe gânduri
toţi mărăcinii

suspină
rănile
fiecare
un înger
cu aripi de sfânt
şi fruntea zdrobită
de neiubire
ziduri de fier.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)

Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă şi cu gândul dus.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiţi, sunt sângeri şi parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Ţeluri fără noimă şi de neatins...

Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieţii treci cu îndrăzneală,
Nu îţi stau în cale nici tăcerea nopţii,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.

Incisivi, haotic, erodează taina
Şi-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pe care pom se punea de cânta, pe loc se şi usca. Grădinarul spuse împăratului toată şiretenia cu pasărea şi cum se usucă pomii pe care se punea ea de cânta. Împăratul se luă de gânduri. Mai toţi pomii din grădină se uscară în câteva zile, mai rămăsese unul. Atunci împăratul porunci să pună pe fiecare crăculiţă câte un laţ, şi aşa se şi făcu; iară a doua zi, în revărsat de zori, veni la împăratul cu pasărea de aur care dedese în laţ. Împăratul porunci de-i făcu o colivie cu totul şi cu totul de aur, puse pasărea în ea şi, de dragul ei, o ţinea pe fereastra lui. Ţiganca, cum auzi de istoria cu pasărea, îi trecu un fier ars prin inimă. Se făcu bolnavă, mitui pe toţi vracii cari spuseră împăratului că până nu va tăia pasărea de aur şi să dea împărătesei să mănânce din ea, nu se va însănătoşi. Plin de scârbă, împăratul nu se putea învoi la asta, dară, după rugăciunea fiului său, o dete; rămase însă nemângâiat şi din ce în ce ura mai mult pe ţigancă.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul pe care cei morţi îl cunosc

Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959
şi tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959

De ajuns, am spus – şi am părăsit biserica,
Refuzând acea procesiune ţeapănă spre cavou,
lăsând mortul din sicriu să meargă-acolo singur.
Iunie. M-am săturat să fiu bravă, iarăşi şi din nou.

Am călătorit spre Cape. Mi-am rotunjit cultura
sub cerul brăzdat de soare, diurnul călător,
acolo unde marea pivotează ca o uşă de fier.
Şi ne-am mângâiat. În altă ţară oamenii mor.

Dragul meu, vântul se năpusteşte ca un balaur
dinspre marea-n spume, iar noi astfel ne-atingem, încât
ne pierdem unul în celălalt. Nimeni nu rămâne singur.
Unii oamenii ucid pentru asta – sau pentru atât.

Ce se poate spune despre morţi? Ei zac fără pantofi
În bărci de beton. Ei sunt deja asemeni pietrelor

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-ţi dat s-ajungi în rai

Sănătate de fier şi viaţă lungă.
Fata dragă să-ţi devină-ntr-o zi soţie.
Să ai copii frumoşi şi-îndestulător venit.
Să nu rămâi dator, nici să plăteşti chirie.

Şi fie-ţi dat s-ajungi în rai c-o oră înainte
Ca diavolul să se prindă c-ai murit.

poezie de Autor necunoscut - urare irlandeză, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viii şi morţii

O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.

Tot regula te-ndeamnă să te porţi
Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete şi suferinţă,
Tu întăreşte-te-n credinţă
Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepseşte bunul Dumnezeu...

De altfel dogma-nvaţă pe mişei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle şi fierul
I le-a trimis spre pocăinţă cerul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tranşeul...

În tranşeul cămăruţei tale,
tu te rogi si te păstrezi curat.
dar, cum ieşi in lume, ce rafale,
câte gloanţe şuieră turbat!

Zboară-n jurul tău priviri deşarte,
zvârle pofta schije pe asfalt.
Lăudaroşenia vieţii moarte
dă năvală-n care de asalt.

Dacă porţi pe mână ăi pe frunte
semnul că eşti liber de Cel Rău,
mii de demoni sar să te înfrunte,
mii de pofte bat în trupul tau.

Cad alături cei ce n-au putere,
zece mii în partea dreaptă cad.
Clanţănesc în duh de mitraliere,
trag obuzierele din Iad.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen Dorcescu, Diacul

EUGEN DORCESCU

DIACUL

Privesc, pe masă, blândul meu condei:
Îl port şi când nu-l port. Şi zi, şi noapte.
Hârtia albă, în – albă – carnea ei,
E plină de tăişuri şi de şoapte.

Condei avea şi tata. Însă el
Îl mânuia spre-a desluşi vreo carte.
Eu am făcut la fel. Dar şi-n alt fel:
Am dus condeiul tatei mai departe.

Bunicul – Dumnezeu să se îndure
De duhul lui – trudea, şi el, la scris.
Plimba peniţa iute pe zapis,
Ca pe-o închipuire de secure.

Străbunii mei, popor întrezărit

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Gândacul de Colorado", 13 iulie 2022
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru viitor

Este război în lume,
Ne vor închişi în case
Să stăm cu frica-n sân,
Dar şi cu frigu-n oase.

Să ne-acceptăm destinul, –
Căci ei aşa scontase –,
Să nu ne apărăm,
Să stăm cuminţi în case.

Ne este ger în suflet,
Moartea pândeşte-n aer,
Miroase-a sânge proaspăt,
Plouă pe străzi cu fier.

Mor oameni în picioare,
Căci au ales să moară...
Decât să se târască
Trădând o-ntreagă ţară.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi soldaţi

Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marţiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către duşmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieţii,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munţii
Sau ca forţa apelor dezlănţuite forţând si rupând zăpoare.
Îţi aminteşti cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiştea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Şi că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitate

Crezare îi dai şi îţi ia ţel...
E infidel.
Munceşti pe bani, şi-ţi dă niţel...
E infidel...
E lup, te-ar rupe... şi-a zis... miel...
E infidel.
Arama, "gold" îţi dă-n inel...
E infidel.
Fier ruginit ţi-l dă oţel...
E infidel.
Îţi vinde clopot... clopoţel...
E infidel.
E hâd, mesaj de ghiocel...
E infidel.
Uman culcat, trezit căţel...
E infidel.
Cuţit înfipt în piept... penel...
E infidel.
Convins de vină... nu e el...
E infidel.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace vouă!

Nicicând n-a fost un Paşte mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creştini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt şi e păcat.

N-au învăţat, se pare, nimic din Atlantida
Şi nici din Hiroşima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer şi cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Şi pelerini cu torţe şi scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris în vis

Tot ce fac e ca şi cum
Eşti cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii şi nu-i mai deschid...

Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb şi reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant

Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Şi-aţâţă focul din iad,
Pleoapele tale când cad

Şi când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Şi la mine uită-te,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoream

într-un infern de câteva zile
sate şi oraşe pârjolite de foc
unde şobolanii, holera
şi ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn şi carcase de maşini
pe străzi cu şiruri de case părăsite
unde mişună câinii
sălbăticiţi şi şobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
şi acoliţii lor cu feţe tatuate
care îngrozeau populaţia
sărăcită şi dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton şi fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri care nu ruginesc

corăbii de gânduri străbat vaste oceane
în portul cu poeme am poposit şi eu
fantezii febrile fac scufundări în mărgeane
icoane de lumină mă ghidează la greu.

ştiu că rugăciunile vindecă pământul
când Dumnezeu ascultă dorinţele noastre
gânduri evlavioase primenesc cuvântul
să zboare prin ceruri ca păsări măiastre.

largi voaluri de lumină suflete înveşmântă
nimeni să nu se simtă golaş şi stingher
spiritul meu în cer şi noaptea se avântă
în murmurul stelei tristeţile pier.

lupt cu bătrâneţea nu mă las înfrântă
nu vreau să ruginească speranţa de fier.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aeroportul

Ne cumpărăm bilet de cer,
Visăm să depăşim cocor,
N-avem nimic să facem zbor...
Credem că pana-i tot un fier.

Suntem Pământ, visăm extern,
Plecăm în hoarde zeci şi sute,
Voiajul e-n bancnote multe...
Plonjăm în grupuri spre infern.

E goana unde începe mortul,
Este delirul de înălţare,
E locul de zeificare,
Este-un final... e aeroportul!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi se auzi trosnind încă o dată, şi apoi iar o dată... Iar feciorul de împărat din nou crezu că trosneşte caleaşca şi că-i gata să se rupă. Dar nu caleaşca se rupea, ci cele două cercuri de fier care se desprindeau din jurul inimii lui Heinrich cel credincios, care nu mai putea de bucurie că stăpânul său scăpase de sub urgia blestemului şi că era acum fericit cu aleasa inimii lui.

Fraţii Grimm în Prinţul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria unei gropi vechi

Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă şi s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmaşilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudaţi lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.

Apoi, la flacăra unui foc mic toţi curioşi
am întrebat groapa veche dacă viaţa,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ţi se coboară pe funii între pereţii de lut.

Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care şi el în realitate se mişcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.

Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari şi mai fără de răspuns
ne aşteaptă, când sufletul se desparte de trup

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Izbăşescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân- în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista Convorbiri literare, XVII, 4 (1 iulie 1883)
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!