Citate despre flori și logodnă, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la flori și logodnă, dar cu o relevanță mică.
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar pentru-o zi ...
Fluturi ce-au doar o zi, trăindu-și clipa,
S-au întrupat în fâlfâiri gingașe,
Iar noi, venirea le-am vegheat, ca moașe,
Văzând prisosul nuanțelor, risipa.
La sfânta zi le-am fost voit părtașe,
Când roiul și-a săltat spre cer aripa,
Cromatica-mbrăcând de la tulipa
Pestriță și-ale ei surori trufașe.
Fluturi frumoși, beție de culoare,
Făpturi plăpânde, logodiți cu flori.
Doar pentru-o zi, cu-o ultimă suflare,
Prețuind timpul ca pe vechi comori,
Mai aveți drept la ultima cântare,
Lăudând viața-n imnu-i până-n zori.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
iubirea are ritmul cadențat sublim
se sincronizează cu străluciri de soare
aduna timpul muzicii în forul intim
deschide inima prin petale de floare.
iubirea-i ca oceanul vast, diamantin
valuri impetuoase invadează țărmuri
se regăsește în magia sfântului Valentin
face să răsune formații de alămuri.
iubirea-i universul ce ninge frenezii
rapsodii de suflet ajung până la stele
trece cu anotimpurile prin pure curtoazii
logodne și nunți vibrează în castele.
iubirea inventează minuni și fantezii
transformă sentimentele în imortele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edmund Pollard
Să fi vrut, mi-aș fi înfipt mâinile din carne pieritoare
În discul florilor pline de albine,
În oglinda ca o inimă de foc
Sclipind în lumina vieții, soarele minunii.
La ce folosesc pistilul plin de polen sau petalele,
Sau razele care formeaza aura? Farse, umbre
Ale inimii florilor, flama centrală
Este toată a ta, trecătorule;
Intră în sala de banchet de-a dreptul,
Nu te strecura ca și cum ai avea dubii
Dacă ești bine primit agapa este a ta!
Nu lua puțin, refuzându-ți multe
Cu un timid "Mulțumesc", când ești flămând.
Îți este sufletul viu? Atunci lasă-l să se ospăteze!
Nu lăsa balcone unde poți să te cațeri,
Nici sâni albi ca laptele unde poți să te odihnești,
Nici capete aurii să împartă perna singure,
Nici cupe cu vin cât vinul este dulce,
Nici extazul trupului sau al inimii.
Vei muri, nici o îndoială, dar mori trăind
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepale de fildeș
aglomerăm peroanele
cu bagaje de scrisori anonime
pierzând șirul întrebărilor anoste
prin ploaia febrilă de mai
jumătăți de măsură
își caută prin crânguri perechea...
petale înflorite de tei
răvășesc ochii blândelor șoapte
stânjenite de murmurul ascuțit al tăcerii
se aud pași inocenți pe alei
ca o plăpândă adiere a zefirului
ce mângâie pletele serilor caline
rostogolesc sub azuriul umbrelei
siropoase declarații de logodnă
promițătoare legăminte petulante
cascade de sărutări amoroase
rădăcini din butașii iubirii
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca iarba
Vino, cât vreme
de vremi vom avea
Iubire sărată, de taină și humă
Prin ploaia de zahăr,
prin ploaia nebună
logodnicii toți
din căuș ne vor bea.
Vino în toate
și-atunci vom pleca
și părul migdali
înfloriți ne va cerne
beție de cai
pe o vale de perne
din sângele crud
doi lăstuni ne-or zbura.
De fi-va să fim
doar o noapte în pârg
cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dragobete
Din zei fiind coborâtori,
Din "Sburători" cu negre plete?
În Faur, toți sunt iubitori,
De Dragobete.
Zeu al iubirii și de-amor,
Cu dragoste să ne desfete
Că toată lumea are-un dor,
De Dragobete!
Feciorul Babei Dochia,
Iubeț de tinere și fete,
În Dacia, azi - România:
Năvalnicul Drăgobete!
Având mult lipici la fete,
An de an își pune-n gând,
Le ia pe toate la rând,
De Dragobete.
[...] Citește tot
poezie de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul divin e la mine în palmă
Ce-i poezia?, adesea îmi pun întrebarea:
drumul spre suflet, când strâmbă-i cărarea,
gropi în asfalt și leșuri de câine,
circ-avalanșă și lipsă de pâine,
cireși înfloriți, izvoare de cântec,
femeie-vioară cu fluturi în pântec,
lacrimi de îngeri sau coarne de drac,
coroane de spini și petale de mac,
suflet amarnic ce urlă în tăcere,
venin de reptilă și faguri de miere,
foame și frig, război, dar și pace,
vestală rănită ce-n lacrimă zace,
revărsare de aur, cianură și glod,
serenitate solemnă și minte de plod,
furtună biblică și rază de soare,
un munte de patimi și unul de sare,
logodnă în ceruri, penumbre, lumini,
rai și infern, pogoane de crini,
răscoală spontană și luptă-n surdină,
căsuță de brad, cu flori în grădină,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măicuță cu brâul de lână
Măicuță umblând
Și tot întrebând
- N-ați văzut cumva
Mândru ciobănel
Tras ca prin inel?
Un glas de mormânt
Răspunde plângând:
- Prin amurgul cel
Fără dor și cânt,
Mndrul ciobănel
S-a dus să-și adune
Alți miei, în alt vânt.
Și el ce-mi zicea?
- Maică, maica mea,
Vino, nu mai plânge,
Sub mormânt la mine!
Frunzele să pice,
Oița să-mi pască
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă jur, l-am iubit!
Mi-a îmbobocit palmele, mi-a amețit pletele
În toate visările mi-a viscolit, bietele.
Cu toate femeile verii l-am logodit.
Ca pe un mire al lumii,
așa l-am iubit.
Pe funia vieții de-ar mai fi să mă nasc,
m-aș face arsură în carnea-i, de vreasc,
L-aș năvăli tot la fel peste sânge
În brațele lui, ca vioara m-aș frânge.
L-aș iubi și atunci pe săruturi
scrise pe piele de fluturi.
Cu somnul puțin, cu dor blestemat,
femeie de cearcăn pe-un ochi de bărbat,
i-aș fi lui beție, mi-ar fi el păcat.
Priviți-mă, zorilor, fetelor bune!
Jur pe legendele voastre, pe lume:
mi-a îmbobocit toată suflarea,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pentru femeile îndrăgostite
Mi-a îmbobocit palmele, mi-a amețit pletele
În toate visările mi-a viscolit, bietele.
Cu toate femeile verii l-am logodit.
Ca pe un mire al lumii,
așa l-am iubit.
Pe funia vieții de-ar mai fi să mă nasc,
m-aș face arsură în carnea-i, de vreasc,
L-aș năvăli tot la fel peste sânge
În brațele lui, ca vioara m-aș frânge.
L-aș iubi și atunci pe săruturi
scrise pe piele de fluturi.
Cu somnul puțin, cu dor blestemat,
femeie de cearcăn pe-un ochi de bărbat,
i-aș fi lui beție, mi-ar fi el păcat.
Priviți-mă, zorilor, fetelor bune!
Jur pe legendele voastre, pe lume:
mi-a îmbobocit toată suflarea,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia secundă
Îmi odihnesc adesea uitătura rece,
privirea ștearsă sau nu,
peste un popas al tău în viața mea -
mi se pare că m-ai uitat.
Ca pe un muc de țigară prea puțin sărutat
prea puțin alintat de buzele tale...
O, Doamne, licărul,
scânteia ființei mele
se pierde pe coridoarele
și fulguiala altor destine.
Știu ce îmi spui dinainte, popas al limbii
pe versuri din coral.
Inima mea și-a făcut atol,
inel de logodnă în mările calde
sub jumătatea clepsidrei tale de creion,
pudră, machiaj... toate cele...
Nu știu bine cum se numesc, dar știu că fac parte din tine.
Iubesc trezirea, adormirea ta.
Mireasma ta. Pielea ce înflorește sub fiecare sărut.
Uit de obicei fiecare vis al tău.
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde începe dansul, unde se termină?
Nu mai numi această lume adorabilă, pentru că nu este.
Îi place să flirteze, e mai teatrală decât adierile vântului.
Geana fulgerului nu este nici bună, nici rea.
Copacul trăsnit arde ca o coloană de aur.
Ploile albastre se scurg direct lângă picioarele
albe-ale arborilor care-și deschid gurile însetate.
Oare nu vântul, răsucindu-se-n cercuri, a inventat dansul?
Oare florile n-au venit, cătinel, traversând Asia, apoi Europa,
pentru ca, în sfârșit, să strălucească acum
în grădina noastră?
Nu-i căuta acestei lumi o explicație, nici felul în care-a fost educată.
Când dervișul rotitor își începea piruetele, privea el în afara lui,
spre munții de granit cu capul în nori,
sau privea spre centrul a toate:
sămânța, oul, ideea,
care era și ea acolo,
minunată asemeni degetului mare
curbat și-atingând, cu gingășe, alt deget,
micuțul inel de logodnă
și-asta în vreme cel el se rotea,
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoii
I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.
Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunți de sânge,
Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rubaiyat
Hai, sus! Soarele-a risipit Aștrii
De pe Câmpia Nopții și-albaștri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
"Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-început"!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi... cenușa."
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
[...] Citește tot
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naște din haosul nopții, luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viața,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu, un izvor nesecat de dureri și de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva,
într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.
razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață
prin ochii mei ca niște lasere albastre
și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dedicație
O salbă de nestemate gânduri mă fac,
Ca timpul să-l derulez, etapă cu etapă
Și să-nțeleg măcar acum ce faptă minunată,
Ne-a adus pe noi doi, laolaltă
Și-ntr-o tainică uniune să fim acum,
Pe al vieții de nepătruns drum.
Domnul meu, când inelul de logodnă tu mi l-ai dat,
Credință am jurat, că pe viață, tu vei fi al meu bărbat.
Am știut că noi doi vom fi mereu și la bine și la greu
Cu iubire, înțelegere și toleranță, dar și cu speranță,
Amândoi ne-am construit o famile, o casă, o viață.
Prietene, umăr la umăr cu tine merg,
De mână tu mă ții și strângi mereu,
Să-mi amintești că tu ești sprijinul meu,
Iar când sufletul meu a fost rănit
Și câteodat poate chiar îngenuchiat,
Tu m-ai sustinut, alinat și încurajat
Și rănile adânci s-au vindecat, cicatrizat.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (22 iulie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă vieții și morții
Viața-i o clepsidră spartă.
În două timpu-i fragmentat
Lumina zilei și... deodată
O noape neagră s-a lăsat.
E-un licăr între vieți de stele,
Un șerpuielnic drum de vis...
Nu înțelegem că se moare
Decât când pleoapa s-a închis.
Viața-i o clepsidră spartă,
Arcă-n vreme de furtuni,
Pe valuri de timp purtată.
Vis în neștiute lumi...
Este curgerea spre mâine,
Al durerii eșafod,
Pacea colțului de pâine
Și trădarea lui Irod.
În două timpu-i fragmentat
Ploi de silabe și tăceri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea iubirii aleargă în vânt...
Floarea iubirii aleargă în vânt,
Luceafărul serii o așează pe frunte,
Ea e născută din dulce cuvânt
Pus între două rime, ca punte.
Are picioare de stele sub frunze
Unde săgeți de amor se ascund,
Pe rotundul inimii vin buburuze
Să-și pună inel de logodnă, curând.
Tu râzi pe mormanul de vise,
Șuvițe de sânge pui în izvoare,
Zboruri line în clipe-s prelinse
S-adape simbolic o rază din zare.
Floare minune, din lumea de lut,
Coboară la mine fierbinte în sân,
Gura trufașă mereu să-ți sărut
În iarna prelungă cu fulgii din fân.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și logodnă, adresa este: