flori şi moarte

Când vine bătrâneţea, se trece şi se stinge floarea vârstei, iar tinereţea se isprăveşte odată cu floarea vârstei omului matur, copilăria cu tinereţea, iar pruncia moare întru copilărie, iar ziua de ieri în cea de azi, iar astăzi va muri în ziua de mâine; nimic nu rămâne, nici nu e mereu acelaşi.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb.

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hâtrul bătrân

Floricică, floricea!
Când eram pe vremea mea,
Câte trei mândre aveam,
Cu tustrele mă iubeam,
Una-n deal şi una-n vale,
Una la mijloc de cale,
Iar de când m-am bătrânit
Fetele m-au părăsit,
Sui în deal, cine mă cheamă?
Moartea care-mi cere seamă?
Dau în vale, cine-mi râde?
Moartea care mă cuprinde?
Pomul dacă-mbătrâneşte,
Pune-i paie de-l pârleşte.
Omul dacă a-mbătrânit
Fă-i sicriu de odihnit.
Vai de dânsul! vai de el!
Când e omul tinerel,
Lesne-i vine a gândi
Cât pământul c-a trăi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are ceva din isteria unui sfârşit de primăvară. Un sicriu spânzurat de stele, o virginitate putredă, un viciu floral. Amestecul acesta de cimitir şi paradis.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am simţit, ca astăzi, că toată poezia vieţii, până la infinitezimal, emoţia pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca principiu gândul morţii, fiindcă vorbeşte de iubire, şi că preţul integral al vieţii îl dă numai moartea.

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de Monica Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Azi, bătrân, înfloresc în haină nouă,
Dupa atâţia morţi trăiesc şi scriu;
Iarăşi miros a ploaie şi a rouă
Şi mă-ncânt în versuri – O, Tatăl Meu Cel Viu,
Cum se poate,
Ca cel peste care-azi noapte
A trecut furtuna Ta, tot eu să fiu?!

poezie de George Herbert din Templul: Poezii sacre şi bucurii private, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturi

Gust din mure şi din fragi
Cu dulceaţa lor mi-s dragi,
Dar când gust din carnea ta
Dulce-al ei e altceva.

Miros floarea multor tei
Ce parfum e-n jurul ei,
Dar parfumul tău să ştii
N-am să-l uit pân'-oi muri.

Drag mi-e câmpul înflorit,
Verdele abia-ncolţit,
Dacă ar fi din tot s-aleg
Dragă-mi eşti într-un întreg

Mult mai mult şi mi-e uşor
Să le spun cuvintelor,
Iubesc ochii tăi rotunzi,
Iubesc buzele-ţi când râzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorului Viorel Cacoveanu

Viorel - nume de floare
Ce-nfloreşte, dar şi moare,
Scriitoru-n schimb arată
Că nu moare niciodată.

madrigal de Gabriela Genţiana Groza (aprilie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea florilor
Lasă copacii plângând
Câtă tristeţe

haiku de Vasile Solcan
Adăugat de Vasile Solcan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva îţi va spune că sufletul se duce odată cu trupul şi că ce moare nu se mai întoarce niciodată, atunci să-i spui aşa: floarea se ofileşte, dar rămâne sămânţa tainică precum veşnicia vieţii.

citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaime de Iad, nădejdi de Paradis!
Viaţa zboară – e fapt de El decis –
Floarea scuturată pe veci moare,
Celelalte-s minciună doar sau vis!

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

De la păsări care zboară
În înalturi către soare
Omul nostru ia aminte
De la ele până moare.

De la floarea ce se-ndreaptă
Totdeauna către sori
Ia modelul soldăţelul
Care face raportări...

De la păsări, de la flori!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ultima revedere -
pe catafalc o floare
spre amintire

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile mele

Când voi muri - izbavă din viaţă fără rost -
Două femei pe lume vor şti cândva c-am fost.

Una e mama... Alta, străină mi-i de sânge,
Pe catafalc sui-vor, mă vor privi - şi-or plânge.

Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,
Şi s-or pleca spre frunte-mi, cu flori şi c-un blestem.

poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Şi eu cântam pe-atuncea şi surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă şi-i reaprindeam lumina
Şi florilor brumate le sprijineam tulpina...

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Şi eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Şi peste flori brumate am aruncat pământ...

Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui vitezoman

Sub acest copac cu flori
Stă-n maşină, ca-n sicriu,
Cel ce-a vrut s-ajungă-n nori,
Dar nu mort, ci încă viu.

epitaf epigramatic de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul, şi Dragostea, ca orice floare, se ofileşte şi moare.

aforism de Mihai Cucereavii (11 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

nuntă

Nunta este înmormântarea la care simţi mirosul propriilor flori.

definiţie de Eddie Cantor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!