Citate despre flori și rândunele, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la flori și rândunele, dar cu o relevanță mică.
Peste mii de generații...
Peste mii de generații
Mai revin pe-acest Pământ,
Să mă întâlnesc cu frații
Și s-admir plaiul meu sfânt.
S-aud tril de păsărele,
Să văd munca clocotind,
Cu viraj de rândunele
Și nu gloanțe șuierând.
Să mai gust din Cupa Vieții,
Să iubesc, să fiu iubit,
Să privesc cum fug băieții
Înspre crângul înverzit.
Să mai văd cum copilașii
Strâng brândușe, ghiocei
Și cum zboară hulubașii
Urmăriți de nepoței.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Cucereavii (8 martie 1968)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În sânul nopții...
Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...
Când amurgul stă să ardă
în țărâna de pe drum,
soarele (să nu să piardă)
își deschise ochi subțire
printre norii arși de scrum.
Mult jăratec umblă-n valuri,
prinzând trestia și lacul,
prinzând florile pe maluri.
Aci, vântu-și face veacul.
S-a trezit și se porni
la un neam de păpădii.
Trecu stins prin somnul ierbii
ca un sfânt răpus în piatră,
și o luă apoi spre sat
să-și găsească loc în vatră.
Prispa este caldă încă,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul (aprilie 2009)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Magnolia cu florile ninse
te-am căutat să-ți spun
că a înflorit magnolia
și florile ei parcă sunt ninse
de o iarnă târzie
că rândunelele-au venit
și își scutură aripile
de prea mult soare
și prea mult azur
că stelele ard mult mai aprinse
și luna ne cheamă pe banca
acum pustie
căci tu ai plecat
lăsând în urmă primăvara
și magnolia cu florile ninse
și rândunelele...
pe toate singur eu să le-ndur
chiar și fărâma aceea de bucurie...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sferă
De granitul dur
Se sfărâmă ploile
Ca o vază de cristal,
Flori albastre, flori albastre
Ai mereu pe piedestal.
Te-nsoțesc și rândunele
Ce sălășluiesc prin ramuri
Cu zvâcniri abea văzute
Printre frunze ruginite.
Iar in liniștea divină
A padurii de argint
Umblă doar Călin Nebunul
Pe sub plopii fremătând.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternanța alternează, veșnicia guvernează
Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morți, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poți să zbori,
Nu ești călător prin nori.
Nu ești în cer, ești pe pământ,
Primești soare, primești vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viață, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învață să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasămite cotoșmanul era năzdrăvan. Băiatul însă rămase cu ochii bleojdiți la dânsul, când îl auzi vorbind. Plecară amândoi. Cotoșmanul înainte, băiatul după dânsul. Ajungând într-o pădure, găsiră o scorbură mare și și-o aleseră de locuință. Cotoșmanul făcu un culcuș stăpânului său acolo numai din fulgi de pasări, de se cufunda în puf când se culca. Îi aducea de mâncare și de băut. Îi ținea de urât spuindu-i fel de fel de basme și de snoave. El îi spunea ce va să zică cântatul greierilor, ce însemnează săritura locustelor prin iarbă. Îl făcea să înțeleagă că dragostea între frați este nesfârșită ca apa fântânei ce curgea p-aproape de locuința lor. Când se plimbau amândoi prin câte un luminiș din pădure ori ieșeau la câmp, îi arăta toate floricelele și i le spunea pre nume. Copilul nu se domirea de ce cocorii umblă înșiruiți trâmbă, de ce rândunele se duc și vin, de ce privighetorile cântă așa de frumos; iară ciuhurezii, te apucă răcori de groază când îi auzi. Și cotoșmanul îi spunea pe șart toate și-l făcea să priceapă că aici, pe pământ, toate sunt cu rânduiala lor. Scorbura o ținea așa de curată, încât ți-era milă să calci pe acolo. Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. Cotoșmanul nu lăsa pe băiat să puie mâna pe nimic. Toate el le făcea. Băiatul se făcuse flăcău de însurat.
Petre Ispirescu în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor sosi curând ploi blânde
Vor sosi curând ploi blânde și miasme de pământ ud,
Rândunele vor ciripi melodii pe care-mi place să le-aud;
Și brotacii vor cânta pe lac întreaga noapte,
Iar vântul va spune florilor de prun povești nenumărate;
Prigoriile se vor îmbrăca-n pene roșii precum focul,
Fluierând pe garduri joase în tot locul;
Și niciuna nu va ști că e război, niciuna, niciuna
Nu va-ntreba când se va sfârși sau dacă va dura întotdeuna.
Nimănui nu-i va păsa, fie pasăre sau pom,
Dacă omenirea va pieri mâine, om cu om.
Chiar Primăvara însăși când va deschide-n zori ochi mici
Nu-și va da seama că noi nu mai suntem demult pe-aici.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună străvezie...
erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele
și ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleași șoapte:
- închide-mă în colivie
o rândunea în colivie?!
tu știi, dacă-i închisă moare
- ba nu, era așa de vie
și brusc sa transformat în floare
și ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zborul cu scânduri
Lumea a devenit un vis bizar
Pentru cel care a avut îndrăzneala lui Icar
Cad lacrimi de foc peste aripile-i de șindrilă
Noroiul domnește peste universul de cleștar
Poarta bisericii e mare, zăvorul greu sugrumă trandafirul roșu
Timpul se ascunde în morminte sub lespezi devenite trup
Moartea se prelinge încet pe ziduri
Neantul țipă din cupolă
Îngerii se ascund sfioși in păru-i
Acolo unde mâna sa îi omoară
Privi-vor iarăși cerul
Din ochii nemișcati ai unei rândunele
Ghioceii, flori de măr, în temnița din munte
În mintea unui zeu pribeag
poezie de Florin Constantin (februarie 2010)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capșa
În vitrinele lui Capșa,
Sunt expuse prăjituri,
Lei și urși de șocolată
Și tot felul de figuri.
Îngeri și purcei de lapte,
Ouă roșii, cerbi și pui,
Toate fabricate în zahăr
În laboratorul lui.
Ș'a intrat domnul Costică
Un geambaș cu ceafă lată.
- Bună ziua! Zise dânsul -
Vreau un cal de șocolată!
- Da! Avem! Și vânzătoarea
Îi arată vreo câțiva.
- P'ăsta roibu-l iau, că-mi place,
Dar am să vă rog ceva!
Hamurile-aș vrea să fie
Albe și cu zdrăngănele,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dată
(teiului lui Eminescu)
Oare
Este soare
Peste floare
De cicoare?
Oare doare
Când mai moare?
Și din boare
De răcoare,
Și rumoare,
Și splendoare,
Și candoare,
Iese-un flutur
Și mi-l scutur
Peste-un țurțur
Din pridvorul casei mele,
Părăsit de rândunele.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Mi-au înmugurit șuruburile ruginite
De șpan
M-am împiedicat
Plictisite
Florile au depășit mugurii
Din ochii vițeilor
Ce zburdă mai ceva ca rândunelele
Cărora le-au picurat aripile
Din pene
Pe lângă giulgiul alb al pernelor
În care au fost îngropate.
Părul poamelor verzi
Cozile le-au rupt
Măturătorilor nu le-au rămas decât rădăcinile
Pentru a mătura praful
Primăverii trecute
Ce bine că a venit o altă primăvară!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe zare
pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.
pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.
pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.
pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe zare
pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.
pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.
pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.
pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul - ploaie de stele
Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața este aproape trăită
când viața este aproape trăită
și frunzele presimt că se-apropie-un dezastru,
rândunica are multe de făcut, ea care tocmai închide
un zbor în albastru;
până când iubirea își va fi șters toate lacrimile
vor trece poate
milioane de ani, milioane cheltuite și duse
(în vreme ce albinele moțăie pe florile de mac
de-un roșu întunecat, amurg alunecând în noapte;
toate s-au făcut și s-au spus, și
sub iarbă
se-odihnește capul ei,
lângă stejari seculari și trandafiri
împăcat în sineși).
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog de primăvară
Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară
Lăsând pradă norilor
Mugurii degetelor?
Și de ce-ți răsar în barbă
Corcoduși cu floare albă?
Miroși a parfum strident,
Glasu-ți este un torent
Ce trece printre coline
Ducând zumzet de albine
Și ropot de ploaie caldă...
Ochii tăi vor să mai vadă
Caii verzi păscând lumină
Din a soarelui grădină.
Părul tău - crengi despletite
Prin păduri de tei pitite.
Glezna ta - rece pârâu,
Genunchii-ncolțiți în grâu.
Primăvară, primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A câta oară?
A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
[...] Citește tot
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
GHIOCELUL și ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apăru apoi în scenă
TOPORAȘII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
Ghiocelul și zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apărură-apoi în scenă
Toporașii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și rândunele, adresa este: