flori şi vioară

Poemă mondenă

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viaţa-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la ţară
Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educaţie părinţii
Pentru păstrarea credinţei - a crezut că-i mai bine să vie
În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătaţi-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.

poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie... răspuns...

Iubita ţi-e-aproape şi-ţi spune să stai
să n-asculţi ce singur asculţi morţii vai
trăita prelungă să-ţi ţie alai
deplin sănătatea să-ţi spună de Rai

gândirea-ţi străbate aceleaşi cărări
puse odată prea scumpe spre zări
încă mai speri că va fi totu-n flori
la fel ca-nainte... fi-va... da-n zori

nu înţelegi şi n-aştepţi în fiori
să ţi se spună - ce faci, cu viori
cu care cânţi despre-amurgul cu nori
ce de fapt viaţa răscoale... ori-ori!

nu te speria,
viaţa-i bună, senină....

iar sufletu-n tină, se spală-n, deplină, prea lină, a scumpei grădină ce-i plină de-a DOMNULUI SFÂNTĂ LUMINĂ!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (24 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uita-ra-ş

Uita-r-aş fumul de ţigară,
Pierdut printre sunetele de vioară,
Uita-r-aş glumele pe care le-am spus,
Stând în braţele tale şi privind spre apus.

Uita-r-aş versurile din poezii,
Ce le-am spus când eram copii,
Uita-r-aş amintirile cu tine,
Că acum nu mai eşti cu mine.

Uita-r-aş zâmbetul tău care,
Mă făcea să mă simt ca o floare,
Uita-r-aş parfumul tău,
Ce îl simţeam când îmi era rău.

Uita-r-aş verile şi zilele senine,
Nopţile şi chiar visele cu tine
Uita-r-aş tot, nimic nu mai contează,
Inima mea, oricum nu se mai tratează.

poezie de Georgiana Mihaela Chircuşi din Blogul RISAJ Wing Buzău (2 februarie 2021)
Adăugat de Sebastian Butu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult cu-frigurare, cuprinsă de fiori,
Când simt îngemănate pe-aripa tulburării
Şi floarea bucuriei şi spinii supărării,
Pe strunele întinse-a leitelor viori.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa violonistă...

A prins arcuşu-n mână,
Vioara deopotrivă,
Visarea-i stă în gând,
Cântarea se adună.
Mirate curg solfegii
Şi note curg la vale,
Se miră chiar şi regii
Din turnuri muzicale.
O ploaie ne încântă,
De sunete plăcute
Şi cerul tot îngână,
Doar afirmaţii mute.
Întinse pe câmpie
Se bucură-n surâs,
Superbe flori de ie
Ce-au răsărit din plâns.
Mirat, al feţei ochi
Îşi arcuieste trist
Al fetei lung deochi,
Ce speră-un violonist...

poezie de Liviu Reti (11 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de chef

Mai adu-mi vin. Singurătatea-mi îneacă gâtul ca un praf.
Şi să-mi aduci pe cel mai oacheş ţigan, de colo, din taraf,
Să beau cu el şi-apoi să-mi cânte.
Să-mi cânte mult, cu ochii-nchişi
Romanţe de pe vremea-n care fecioare anemice, blânde,
Plângeau iubiri aeriene sub floarea albilor caişi.

Ce negru eşti, ţigane, şi ce vioară veche...
Să nu-mi cânţi după note, să-mi cânţi după ureche
Şi să te-nalţi pe vârfuri cu fiecare notă
Şi ochii-nchişi tot timpul. Am bani străvechi, de aur...
Şi-s vesel, măi ţigane, căci semeni a balaur
Cu labele în ghete şi coada-n redingotă.

Tu ai iubit vreodată? de ce-ai iubit ţigane?
Avea ochi albi şi umezi ca miezul de castane
Şi buze ca măceaşa şi sânii tari ca piatra?
Şofran avea pe pielea întinsă pe obraji
Şi bani de fier cu toartă, în salbe, pe grumaji
Şi-n sânge focul aprig cu care creşte şatra?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Muşatescu din Doresc ca micile mele rânduleţe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Şi, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăşi... MAMA!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut - te chem

Te caut... şi nu-ţi găsesc nici umbra
Şi ochii plâng si plânge-ncet vioara
Eşti zbor de flacară-n prag de seară
Şi vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.

Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Şi chipul tău în suflet mi-a rămas.

Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârşita zare...

Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, aşa cum am visat
Şi să ne bucurăm în zi de sărbătoare.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Să mă desprind uşor de lume,
Să mă înalţ şi să ating un nor,
Să mă învăluie cu ploi de vară,
Ce curg din zori şi până-n seară.
Aroma florilor de câmp mă împresoară,
Mă leagănă o stea pe cerul moale,
O pasăre m-alintă cu zborul de vioară,
Un cântec ce ne învaţă că iubirea
ne înalţă-n zbor măreţ.
Mă înfioară şoaptele tale încolăcite de valurile mării,
Ce se izbesc continuu de ţărmul inimii.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte statui tulpina ta apleacă

pe câmp ceştile florilor ca pe o tavă
se înfioară în stânjenei licoarea lunei
albăstrelele urcă spre cer o apă suavă
iedera: tremurare în argint a strunei

păpădia îşi desface pânzele
cum îndulceşti gura aerului, cicoare!
trifoiul îşi adună ca miei frunzele
lucerna pune în glas o răcoare

rătăcire pe eşarfele ochilor
prin pieptul păsărilor de brumă
trandafirii opresc vântul în agrafa rochiilor,
muşeţelul clatină tălăngi ca o turmă

rătăcire prin scările buruienilor
în clopoţei inima lămpilor creşte
lalelele au păstrat amintirea iernilor
în artere, muşcatele au înălţat creste

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ilarie Voronca din Plante şi animale. Terase (1929)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria sfântă România

Mi-e patria vioara lui Enescu
Şi poezia eminesciană,
E un tablou pictat de Grigorescu,
E lacrima măicuţii de sub geană.

E hora zugrăvită de Aman,
Domneasca rugăciune din naiul lui Zamfir,
Buchet de maci pictat de Luchian,
Biserică scăldată-n sfântul mir,

Balada ce- a creat-o Porumbescu,
Tril înălţat pe strune de vioară,
Glasul de tunet al lui Păunescu
Ce-a ars cu vâlvătaie pentru ţară.

E vinul tare, înmiresmat de dor
Al bunului vier de peste Prut
Ce a vibrat cu fraţii care vor
De mână să o ia de la-nceput.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste cu tine

Aşa se iubeşte dragostea,
prima dată desfaci aripile
în forma curcubeului-hău
ştiind numai tu,
că iarna păpădiile
sunt ascunse în floarea de colţ.
Apoi o cuprinzi netezindu-i culcuşul
potrivind dorinţele strânsorii,
o cuibăreşti mereu şi mereu
în măruntaiele viorii,
când săniază aripi, urcuşul.
***
Aşa se iubeşte dragostea
ce are încheietura aripilor
în odăiţele tale,
sunt unite de anafură
într-o singură cale.
Şi o cuprinzi din nou
netezindu-i culcuşul,
atunci când săniază valuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Haitchi (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie de primăvară

Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineaţă al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!

Tăcerile s-or încălzi la soare
Şi ochii s-or clăti în verde pur
S-o limpezi iubirea din izvoare
Şi-o vrajă va fi totul împrejur!

Arcuşul va-ncropi o melodie,
Vioara inimii o să tresalte
Şi visul ca un puf de păpădie
Se va-nălţa pe notele înalte.

Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineaţă al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valul credinţei

frumoasa credinţă ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinţi bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.

această credinţă care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.

nobilă credinţă învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieţii creată de viori.

sursă de iubire înşiruită-n fraze
care sfarmă decepţii şi destramă nori.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când apare Luna

În grădina mea de rai
Sub o frunză de gutui
Am aflat că tu erai
Maestru al cântului

Cântă greierul cobzar
Din vioara fermecată
Glasul lui este un dar
Ne încântă vara toată

Când apare Luna
Mici făpturi se adună
Pregătiri întruna
Un concert răsună

Stele ce dansează
Roua cade peste flori
Sufletu-mi vibrează
La auzul de viori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea mea

Nu veni când voi fi moartă
Să-mi stai alături lângă movila gri;
Şi nici n-aduce narcise înflorite
În amintirea iubirii care-a fost;
Eu nu voi fi acolo.
Acolo nu vei putea să mă găseşti.

Eu te voi vedea în ochii
Copiilor pe stradă;
Mă voi apleca să te-întâlnesc în fremătul de ramuri
Al copacilor năvălind în floare
Şi te voi mângâia cu aerul învolburat
Al furtunilor de vară;
Îţi voi da putere să-ţi continui urcuşul
Pe colinele veşniciei;
Îţi voi răcori trupul obosit în felina
Apă curgătoare a râurilor limpezi;
Îţi voi încălzi mâinile generoase şi trudite în lumina
Focului aprins iarna în cămin.
Te voi alina cu uitarea adusă, strop cu strop,

[...] Citeşte tot

poezie de Juanita De Long, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila mea

Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar

prin venirea ta,
bucuria - trăirii

şi un ocean de dragoste.

Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viaţa noastră.

În ritm de dans ţărănesc
reverşi peste noi,
parfum de flori
de primăvară

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUAV ACORD SE-NALŢĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalţă din strunele viorii,
Ameţitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.

rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii pierduţi

Sculptez gheaţa
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu eşti un ţărm
ce linişteşte marea
când valuri de furtună
o risipesc
paşii pierduţi
puţin se mai zăresc
la poarta minţii.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie în amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!