frumuseţe şi răsfăţ

Ademenitori fulgi de zăpadă

Jucăuşi, ademenitori fulgi de zăpadă,
Azi, sunt şi eu copilul răsfăţat de-altă dată.
Privesc prin geamul copilăriei mele, brăzdat de amintiri vechi.
Tu-mi eşti alături, maică bună,
Tu-mi eşti o soră ca altădată. Cătă dragă,
Voi sunteţi alinarea mea, voi suflete frumoase.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absalom

Frumosul prinţ cu păr nemaivăzut
Râvnea, ca Lucifer s-apuce tronul.
Şi mulţi în umbra lui au apărut,
Cu-acelaşi zel care dăduse tonul.
S-a răsculat băiatul răsfăţat,
Fiind în stare să-şi ucidă tatăl.
Dar părul de pe cap la încurcat
Şi-i spânzurat şi azi în codru, iată-l!

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea mea

Frumuseţea mea
cu ochii căprui,
vieţuieşti cu mine
în fiecare seară;
sufletul meu
te păstrează ca ziua dintâi,
frumuseţea mea
cu părul gălbui.

Ne răsfăţăm
în statornicie fudui,
în clipa dulce
de viaţă necesară;
frumuseţea mea
cu părul gălbui,
tu întotdeauna,
de mine dispui.

poezie de George Pena din Teleormanul literar (13 mai 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfăţat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Şi fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!

Pe umeri blondele lui plete
Tresar şi sar încetinel.
El e frumos şi tinerel,
Dar e sfios când e cu fete.
Iar ele râd şi râd şirete
Şi pe furiş privesc la el.

El umblă ca la el acasă
Şi-ascultă fetele ce zic;
Mai rupe-n palme câte-un spic
Şi răsfăţat apoi îşi lasă
Pe spate capul şi nu-i pasă
De fete şi de câmp nimic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănelul

Să ştiţi, sunt într-o ureche
Şi în lume n-am pereche,
Sunt un motănel frumos,
Răsfăţat şi cam pufos,
Am un singur ochişor
Şi de-oricine mi-este dor
Să îmi mângâie blăniţa...
Dacă nu, îmi scot gheruţa!
Că pot fi şi-afurisit,
Chiar dacă sunt îmblânzit...
Şi îmi place poezia,
Dar am să mănânc hârtia.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara! Au apărut şi florile... de gheaţă!

Numai gerul le dă viaţă
Şi pe geamuri le răsfaţă,
Parc-ar fi nişte vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.

Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere şi culori.

Acestea sunt flori de gheaţă,
Ce se săvârşesc din viaţă,
Cu prima rază de soare...
Uneori şi c-o suflare!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Ni-i dat frumosul prin femeie,
Ea este- a fericirii cheie,
Şi nu-i nimic mai minunat,
Pentru un suflet de bărbat...

De Dumnezeu fu plămădită,
Să fie hrană şi ispită,
Să fie mamă şi blândeţe,
Cu bucurii să ne răsfeţe,

Orice povară să aline,
Să pervertească rău în bine,
Să pună zilnic hrană-n blid,
Să fie-al căsniciei zid,

Copiii să-i aducă-n casă,
Să facă viaţa mai frumoasă,
Cu gânguritul lor gingaş,
Şi stângăcii din primii paşi...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de toamnă

Plouă mărunt, dar nu e nici un bai,
Că n-am plecat în zori de zi la vie,
Se spală praful ciorchinilor bălai-
Şi eu mă mai răsfăţ prin poezie!

Şi totusi, ziua e cu spor, si e frumoasă,
Că mi-am făcut prieteni noi vreo zece,
Cu care o să-nchin curând o tămâioasă -
Când o fi toamna sură şi mai rece!

Până atunci ne umplem doar paharul,
Cu vinul poeziei bun şi sfânt,
Pe care ni-l strecoară-n suflet harul-
Ori muza ce ne mangâie-n cuvânt!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăţ inima,
Ca noaptea instelată
În viaţa mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câţi ani lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există şi are vise.

Şi, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle de timp

Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deşteaptă geana dimineţii,
căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
şi durerea picioarelor zglobii neînţărcate de drumeţii,
aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceţii se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
şi aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agăţate pe suliţa fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noştri sensibili la frumos.
Rătăciţi printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul îşi lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
şi de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeţilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Şi ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăţ inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Şi ca viaţa, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar, unde-i lumina divină?
La câţi ani, lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă şi are vise.

Şi, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexy Lady

Îmbrăcată în straie
Sexy şi subţiri
Intri în odaie
Îmi arunci priviri...

Eşti faină de tot
Îţi admir mişcarea
Simt că nu mai pot
Îmi tai răsuflarea.

Pielea-i mătăsoasă
Ciorapul întins
Cât eşti de frumoasă
Am rămas surprins.

Pasul ţi-e uşor
Eşti ca o pisică
Sper să nu mă zgârii
Ca să-mi fie frică.

[...] Citeşte tot

poezie de Ray Hansell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de Bâte (Sonet Tarot)

Femeia e frumoasă, atractivă,
Inspiră optimism şi energie,
Are curaj şi iniţiativă,
Părerea şi-o susţine cu tărie.
Prietenă îţi e, desăvârşită,
Nu are gând viclean, nu te înşală,
Eşti norocos dacă ţi-o faci iubită,
Căci ea îţi va aduce numai fală.
Dar dacă focul arde mult prea tare,
Devine câteodată infidelă
Şi este o amantă iubitoare,
Exuberantă şi puţin rebelă.

Întotdeauna plină e de viaţă,
Iubită sau amantă, te răsfaţă.

poezie de Octavian Cocoş (16 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri verzi...

La umbra salciei pletoase adesea am poposit
Şi pe băncuţa firavă ca mintea omenească,
Multe lucruri în şoaptă ne-am vorbit,
Multe fapte au pecetluit iubirea noastră.

Vecinul salciei, un râuleţ de munte
Se zbătea iute între maluri, ca gândul în torente...
În valuri reci, voioase, cristaline,
Când pleata salciei a lene în apă atârna;
Vântul uşor o mângâia pe fruntea verde,
Iar gândurile noastre se împleticeau ciudat,
Sub matinale gene, dulci, răzleţe,
Doi tineri răsfăţaţi fără pereche,
Când soarele de după deal pândea.

Masa cea rotundă de alături,
Cu amintiri voioase şi de neuitat,
Ne îmbia de fiecare dată să ne oprim în loc,
Să-i complectăm tăcerea şi spiritul de gazdă,
Cu gânduri bune şi încă o poveste,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (29 martie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cel care voi veni sau cel care nici nu am fost?
cel care va clipi sau cel care nici n-a deschis vreodată
ochii asupra frumuseţilor lumii?
cine sunt eu
dacă nu cumva... dumnezeul prea obosit, mulţumit
de o versiune în mic a puterilor sale cândva absolute? –
până să aflu
voi continua să-mi ascund bucuria nătângă
să-mi caut
plăcerea în arderea de tot a manuscriselor de la marea
moartă-n durerile
facerii de valuri cu cap de copil răsfăţat!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de liliac

Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeţi şi gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare şi răsfăţ
Dar ştiu că trebuie să-nvaţ
Că şi durere-i pe pământ
Dar tac şi nu vreau ca să plâng

Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Şi le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între flori...

Ce frumos e când natura îmi dă viaţă
şi mă aduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfaţă,
ca să-mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.

În fiecare zi viaţa frumos mi-aduce,
natura aproape ce o preţuieşte
şi florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă priveşte.

Nu întotdeauna am această şansă,
să am florile cu culorile în palma mea,
dar înţeleg şi scurtez să nu fie distanţă,
prin grădina deasă cu flori mă plimb aşa.

poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-amar

În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ţi-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinţi un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?

Iar dacă norul îţi aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?

Sunt bucurii ce se adună-n viaţă,
Cuprinse între pietre de hotar,
Şi nu admit balanţă sau cântar.

Când soarele sau norii te răsfaţă,
Tu, s-o trăieşti frumos, aşa te-nvaţă,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat şi Adevărul

În faţa ta stătea Isus
Şi I-ai văzut Dumnezeirea,
Dar, "iată omul!" aşa ai spus
Semnându-I hotărât pieirea!

În faţa ta era chiar El, slăvitul Împărat
Dar tu, spălându-te pe mâini,
"Ce-i Adevăru?"-ai întrebat,
Privind spre scopul talei "pâini"!

Da, în faţa ta stătea Hristos,
Desăvârşitul Adevăr
Dar tu, împăratul vanitos
Te-ai răsfăţat în neadevăr!

În faţa ta stătea Împăratul
Cel Care le-A făcut pe toate,
Cuvântul Care-A întins Înaltul,
Cuvântul Care totul poate

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulfinică (lui Nunuş)

Un motan zis Sulfinică,
Cu o blană frumuşică,
Mai mult albă, puţin gri,
Tare nostim poate fi!

Ziua-ntreagă se răsfaţă
Şi pe toate se cocoaţă!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână la picioare...

Toarce lângă dumneaei
Şi visează şoricei.
Dimineaţa, Sulfinică,
Mângâiat e pe burtică.

El blăniţa-şi curăţeşte
Doar cu limba, pisiceşte...
Ieri, băiatul, un regal!...
I-a adus un papagal,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Sulfinică (15 mai 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!