Citate despre frumusețe și răsfăț, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și răsfăț, dar cu o relevanță mică.
Unde dai...
Voiam și eu să-mi facă lipitura
Cu fata cea frumoasă din vecini
Și am rugat-o ca-ntre doi creștini:
-Mamaie, îți ajut progenitura,
Îți angajez la firma mea nepotul,
Îi dau lu' fi'ta trei pachete Kent,
De mi-o aduci aici, că sunt potent,
Și-ți dau și niște bani, să-ți schimbi capotul.
Când auzi aceste vorbe toate
Mamaia se-nroși, pe loc, la față,
Vorbi la telefon...-Da, bre, se poate!
A zis că, până vine, mă răsfață
Cu o palincă sau... nenumărate,
Și-acum e-n pat... cu mine... dimineață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pajiștea nopții
pe pajiștea nopții vise păstoresc
când visez frumos mă simt fericită
pietre de temelie la destin clădesc
stele mă răsfață cu lumina iubită.
iarba de poveste acoperă păcate
noroiul aspru și mâzga din gânduri
cerneluri colorate sunt amestecate
poezia nopții să curgă rânduri rânduri.
nu mă bandonez elanului de viață
fermecate pasiuni mă țin activă
lumini îngerești mă mângâie pe față
ca apă de izvor proaspătă curativă.
străbate-mă Doamne cu sfânta povață
să nu risipesc în beznă sursa creativă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl ei o privi mulțumit. Știa că fiica lui era capabilă de asemenea performanțe, pe care ea le scotea la iveală cu asemenea ocazii și creștea sufletul în el de bucurie când știa că acea făptură minunată, delicată și inteligentă, era chiar fiica lui. Crescuse; nu mai era doar o fetiță micuță, naivă, o ștrengăriță visătoare și răsfățată, ci o domnișoară frumoasă, în toată firea, motiv de și mai multă mândrie pentru el, tatăl ei, care nu mai putea de dragul ei, mai ales că, în plus, Lia era și inteligentă, și sufletistă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub aripile destinului
O, Salieri! Câți urmași ai în viață...
câți presupuși fii ai dreptății
râd onestității în față,
cum râde dracul, când se răsfață.
Câte caractere frumoase și talente
pe valul voințelor rămase
sunt ca epavele corăbiilor
de sarea mărilor roase,
legănându-se doar cu speranță
atunci când banul și înfluențele
cern izbândele și râd vieții în față.
Alții, orbecăind sub aripile destinului,
amețiți, ca de puterea vinului,
se adapă din izvorul cotidian,
legănați pe valurile timpului, an de an,
sperând cu tărie
în a lor vie credință,
destinul alege, destinul învinge
și cântărește orice voiță.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vino!
Vino, să alergăm împreună desculți,
Peste verdele câmpiilor însorite,
Ca fluturii peste mările de flori înflorite,
Lângă cascade mugind în torente la vale,
Ca zmeii din povești în disperare,
Sau alături de sprintene ciripitoare,
Ce își cântă fericirea libertatății sub soare.
Vino, Raiul pământean este în jurul nostru,
În mijlocul naturii binecuvântate,
Printre oameni frumoși, copii luminoși
Și animăluțe de stăpâni răsfățate.
Raiul pământean este aici, langă noi, nu e departe,
Este în grădinile sufletelor de iubiri înflorate,
Și de cele rele ocolite.
Vino, să alergăm împreună desculți,
În nopți înstelete sub cărări galactice
Fără margini de mare, cu Luna în spinare...
Recunoscători darurilor divine,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă bucuriei
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzești printre vulcani noroioși
degete de lumină îmi bat la geam
să mă trezească în zori prietenoși.
împart fericirea dram după dram
cu lumea poeziei cu visători frumoși
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzești printre vulcani noroioși.
elixirul vieții îl sorb gram cu gram
să îmi liniștească timpii furioși
triluri de privighetoare răsună pe ram
să răsfețe suflete de oameni pioși.
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzești printre vulcani noroioși.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri mistuitoare
mi-e dor de satul cu casa bunicii
de jocul cu cocoșul cu caprele cu câinii
de hora veseliei cu bătuta opincii
de cireșul din poartă și din fundul grădinii.
mi-e dor mereu de liniștea din sat
de rochia frumoasă din dantelată pânză
când la biserică mergeam la confesat
de Duminici răsfățate cu plăcintă cu brânză.
mi-e dor mereu de casa părintească
de părinții mei cu suflet de aur
sunt doruri care mă mistuie mă seacă
sunt amintiri de viață strânse în tezaur.
sunt gânduri care vin și apoi pleacă
mereu împodobite cu cununi de laur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul
Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalță palmierul
Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Așa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un grațios surâs
În tristele deșerte crea un oasis;
Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă țară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Și palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Și nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Și alta vine-ndată de ține al său loc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești, femeie!
Frumoasă ești, femeie,
Flacăra-ți arde-n privire,
Ești muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.
Frumoasă ești ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi crești fără a ține seamă
De sacrificii și de răscruci.
Frumoasă ești ca bunică
Când nepoților le citești povești,
Îi răsfeți în fiecare ziulică
Ce ți-a rămas din cele lumești.
Frumoasă ești ca iubită
Când pe bărbat îl răscolești,
Cu patima-ți într-o clipită
În necunoscut îl ademenești.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
când reușesc să sfârtec galbenul năuc din închipuirea mea,
pun demnitatea lui deoparte și renunț să-l mai văd
în timpul ăsta el pătrunde în vremea unei fotografii
și-i dezechilibrează umbletul stângaci
mă arunc într-un secol nepregătit,
el se resemnează așezându-se pe altă bancă lângă frumusețe
o clipă!
nu mă grăbesc și nu mă întorc! zice planul de înțelepciune
înlocuindu-se degrabă cu o filosofie de neam ales
galbenă, partea întoarsă la perete mă răsfață cu fructe de pădure,
ele ard, câinii latră palid
ce bine! în alaiul ăsta nu mă mai recunosc!
Daniela Toma în Volumul de versuri Fragile, Editura Art Creativ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glontele
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins!
El sufletul nădejdii noastre, el răsfățatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...
Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriți de întuneric; el călărea cântând încet:
"Port două roze roșii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori și ea..."
Atunci din margine de codru un glonte șuierând ieși:
Cântarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși,
Simții că sângele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns.
Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Flower-de-Luce (1867), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-ți țara
Române! oriunde te-ai afla,
Nu uita de țara ta,
Iubește-o cât poți de tare,
Fă-i mereu o prezentare.
Lucruri bune despre ea,
Spune-i lumii, n-o blama,
Aicea, tu te-ai născut,
Cu grija ai fost crescut.
În România noastră dragă,
Dulce ca și o fragă,
Tu aici ai fost format,
Lucruri multe ai învățat.
Niciodată și niciunde,
Nu spune vorbe urâte,
La adresa țării tale,
Fii român!, cu înverșunare.
Țara-ți este ca o mamă,
Fa ceva și o proclamă,
Vorbește frumos de ea,
Cum vorbești de mama ta.
[...] Citește tot
poezie de Angelin Leru (10 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața-i de mătase
Eu cred că acum gândesc mai mult,
În astă dimineață de mătase,
Lumina soarelui eu o sărut,
Pe fața ta când s-arătase.
Eu cred că mă răsfăț prea mult,
Să fiu mereu în feerie,
Să te trezesc cu un sărut,
Pe fața ta din lenjerie.
Tu ești un vis de dimineață
Ș-așa vreau să mă trezesc,
Trecând ușor noi doi prin viață,
Frumos așa vreau să trăiesc.
Eu cred că singură pot să fac,
Tot ce doresc și să iubesc,
Că ființa ta e al meu leac,
Pe altcineva ca tine nu găsesc.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (10 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri efemere
Tinerețea-i trecătoare,
Ca o floare ce înflorește
Și-apoi seara, pe răcoare,
Imediat se ofilește.
Frumusețea-i o fațadă
Ce te umple de-ncântare
Te răsfață, te dezmiardă
Și într-o bună zi dispare.
Fericirea te uimește,
Dar nu-i nimeni să priceapă,
Cum, deodată, ștrengărește,
Printre degete îți scapă.
Iubirea e minunată
Este jocul vieții-n doi
Ea de Dumnezeu e dată
Și tot El o ia înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (29 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică domnului Vanghele
Dac-aș fi o primăvară
Liliac bătând în floare,
Ți-aș cădea plângând în palmă,
De sărutu-ți fiindu-mi foame.
În ocean de pasiune
Aș fi val de jad și stele
Și-n nisipuri m-aș ascunde
Printre degetele tele.
Peste stânci filigranate
Aș fi aurit mister,
Nu-s nici înger și nici noapte...
Nu sunt nici pământ, nici cer.
Vezi?! Cântând sobor de îngeri,
Sub a sufletului harfă,
Eu voi fi izvor și taină,
Gândurile-ți să mă soarbă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul doi
Iubitul meu să ne-avântăm spre cer
Și să trăim acolo ne-mblânziți
Învăluiți de noapte și mister
Ca doi nebuni frumoși dezlănțuiți.
Să ne-afundăm în umbrele-nserării
Ca doi luceferi stranii-sidefii,
Ca rătăcite punctele mirării
În zborul fulgilor de păpădii...
Să ne iubim ca picurii de ploaie
Când se răsfață vara pe asfalt,
Sub greutatea dorului ce-ndoaie
Un cer întreg cu norii de cobalt!
Iubitul meu să ne-aruncăm în zbor
Cu aripi de speranțe și visări,
Să cucerim un țărm întins de nor
Ce mărginește mările de zări!
Tu cavaler ce-a cucerit regatul
Poveștilor ce nu s-au povestit
Să stăpânim eternul și înaltul
Sub semnul doi ce-ntr-unul ne-a nuntit!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
În lumea de bărbați misogini
îndrăgostiți doar de sine,
de bani și putere,
numai femeile știu să iubească.
Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înțelese
doar de poeții
închiși în turnurile lor de fildeș,
îndrăgostiți mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
și trup întunecat,
încărcat de mister.
Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dekalog
Cinstind
toate cele ce sunt și nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuți
nu vei putea să le faci.
Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca și când ar fi ultima zi... până ea va veni.
Adu-ți aminte când la părinți erai un copil,
când îți părea totul a fi drept și frumos;
dispersat în uitare
să nu devii inutil profețind mincinos lumea pe dos.
Descifrarea imaginarului vieții,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriți un loc între semeni,
prețuind virtuțile omului demn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de vară
Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfințit;
Este liniște divină,
Totul pare adormit.
Din nori luna se arată
Mare și strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.
Luna-n ceruri se răsfață
Ca o zână din povești,
Prinsă cu un fir de ață
De-nălțimile cerești.
În lumina-i argintie
Liniștea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniștea divină.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Pe un fotoliu învechit,
Ca timpul tău măicuță,
Stai adâncită în gânduri albe
Umilă și tăcută, ca timpul singuratic.
Pretenții de la viață n-ai,
Frămânți doar mâinile muncite,
Și lacrimile îți curg șiroaie
La bucurii mărunte.
La amintiri nu mai tresari,
De mult le-ai dat uitării,
Trăiești doar clipa zilei noi,
Cu cei ce te înconjoară.
Nu vrei să mori, nici să trăiești,
Dar ai sfânta credință,
Că Dumnezeu nu te-a uitat
Și acum el te răsfață.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (7 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și răsfăț, adresa este: