Citate despre fum și gânduri, pagina 2
În seara asta
În seara asta singur nu mai sunt
Pe geam pătrunde raza unei stele
Nemaivorbind că-n pipa de cireș
Găsit-am un gândac de dușumele.
În seara asta, musafirii vin
Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine
Că ne-ntâlnim măcar din când în când
Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."
În seara asta versul e curat
Și răcoros ca vinul din ulcele
Din pipă fumul urcă-nmiresmat
Și se înalță-ncet până la stele.
poezie de Mihail Mataringa (1 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Devenire
Din pătrate de gând și din zel,
Am ridicat piramide până la cer.
Din căderi și abis,
Am clădit paradis.
Din cenușă și fum,
Am plămădit un parfum.
Din atomi de speranță sădiți,
Am cules orizonturi și biți.
Din margini de timp și din dor,
Mi-am creat viitor.
Pe umerii fervorii m-am înălțat,
Și din galbenul tern și imund,
Am schițat
Un azur de trăiri pe pământ.
poezie de Gheorghe Alionte (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea în roșu
dimineața aveam o cană roșie
din cafea mi-ajungeau minutele
până la cea din urmă sorbire
și drumurile începeau
de sub fereastra sub care
nucii se-ncăpățanau să crească
rotunde și amare clipe cu miez lăptos.
labirintul gustului se oprea la frunza de alun
și știam de pe atunci că până la pădure
mai era cale de-o oră
de mers alene pe gânduri
și abia mijeau zorile și-n geam
stăruiau rotocoalele de fum alburiu
din soba cu lemne.
pietrele de pe drum ședeau cuminți,
aliniate ca și cum urmele oamenilor
au nevoie de troițe tăcute
pe-o colină de deal absent de minusurile
verticale ale copacilor plini de crestături.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
De chaos pătruns
Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfășoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.
Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.
Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar și-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.
Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă și rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alții au aflat.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Toată ziua-n drum mă uit
Și-aștept ziua ca să uit.
Va veni ori nu mai vine?
Au trecut opt vremuri pline
Și soroc după soroc.
Îl aștept să-și facă loc
Sau prin apă, sau prin foc.
E un drum,
Ori o pârtie de fum?
Vezi că mi-a făgăduit
C-o să vie negreșit,
Nu mi-a spus cu gura lui,
Ci cu a ghiocului.
Toată lumea grăitoare
Având gura în zăvoare,
Am crezut ghiocului,
Lacătul norocului.
Noaptea ochii nu-i închizi
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadențe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furiile cezarului
Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite.
E-n redingotă neagră și c-un trabuc în dinți.
La Tuilerii i-e gândul, la florile-i vestite,
Și-ades în ochii-i sumbri se-aprind priviri fierbinți...
Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,
Pe împăratul nostru. - "Eu am să sting - și-a spus -
De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!
Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.
Pe buzele lui mute, ce nume dă târcoale?
Și ce regret îl roade? Nu vom putea afla:
Ciudat e împăratul, privirile i-s goale.
S-o fi gândind la Omul cu ochelari, cumva?
Ca la Saint-Cloud, pe vremuri, se uită în neștire
La fumul de țigară, albastru și subțire...
poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând de iarnă
munții coboară-n văi, domol cu frunze ruginite
o casă strănută cu fumul de pe coș
la gura sobei ard trosnind buștenii
afară latră-un câine fioros
din brad se scutură zăpada
un pui de caprioară se uită curios
a venit din nou frumoasa iarnă
să ne bucurăm de ce-i frumos
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă ești drept, pe drept îți jur: Prefiri
Nedrepte gânduri, când m-arunci în scrum!
Știu: cel întunecat de amăgiri
Nu are cum să fie drept nicicum!
Povara grea a unei mari iubiri
Mi-ai pus-o-n spate, ca s-o port oricum,
Când eu purtam pe umerii-mi subțiri
De-abia cămașa ca un văl de fum.
Și totuși nu de moartea mea mă mir,
Mă mir că la sfârșitu-acestui drum,
În ceasul negru-al negrei despărțiri,
Te mai doresc cu patimă și-acum!
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai rămâi
ni-i viața noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer și pământ,
nu știu vântul
încotr-o o poartă
și nici dacă frunza
e vie sau moartă.
trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
și sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.
ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cumpăna apelor
Tu ești în vară, eu sunt în vară. În vară pornită
către sfârșit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăuș mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.
Privește în jos! Privește-ndelung, dar să nu vorbim.
S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta-nălțimei și până-n vale
îmbătrânește, ah, cât de repede, apa. Și ceasul.
E mult înapoi? Atâta e și de-acum înainte
cu toate că mult mai puțin o să pară.
Ne-ascundem stins arzând după năluca de vară.
Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăși drumul
spre țărna și valea trădate-nmiit
pentr-un cer chemător și necucerit.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plecat în lume...
Miroase a fum și lămpile s aprinse,
Fumul se indoie, pe coșuri, în afara,
Copacii par in floare cu crengile lor ninse
Și mă cuprinde iar un dor de primăvară.
Mă cuprinde un dor de satul de departe
Gândurile, stol, aleargă spre cei dragi
Ca am plecat în lume, ca să învăț carte,
Lăsând copilăria lângă păduri de fagi...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin în alb
Miroase a iarnă, a geruri devreme,
A fum care iese prin hornuri de case,
Miroase a sobă ce mângâie lemne,
A flăcări albastre, iubito, miroase.
Miroase a trupuri, iubiri efemere,
Aprinse dorințe, săruturi târzii,
Miroase a tine, a gând ce te cere,
A suflet oftând ce așteaptă să vii.
Miroase a vânt înghețat de uitare,
A seară în care alături nu-mi ești,
Miroase a plânset de stea căzătoare,
Ce caută-n ceruri ascunse povești.
Miroase a lacrimi din fulgi de zăpadă,
Topiți peste buze ce nu le săruți,
A iarnă ce parcă refuză să creadă,
Că-ți spun te iubesc, însă tu nu asculți.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant
Doar florile mai adună
Lumina!
Tristețea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum și cenușa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viața toată!
Gândul e roșu
Cum roșie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?
Sămânța
în galben s-a-nveșmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflet
Am fum în ochi și-un suflet stins
Și-o mie de planuri curmate d-un vis
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și cadavre de plastic putrezite în gând.
Am scârbă în vene și-un suflet mocnit,
Și-o dragoste pură arzând înăbușit,
Și sperațe de ceară curgând pe obraz,
Și mâinile încătușate de un destin fără haz.
Am lacrimi pe față și-un suflet cavou
Și-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ș-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.
Am cadavre de plastic putrezite în gând
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi și-un suflet stins.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancorare
În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.
În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.
În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc femeia
Nu sunt zei, nici îngeri nu-s
Să-i iubești cu-adevărat,
Eu iubesc de când mă știu
Femeia fără bărbat.
Și ea-i, Doamne, nevoită
De-a avea cer și speranță
Și un dram de fericire
În tot ce-i frumos în viață.
Mai iubesc femeia care
Știe să se dăruiască,
Cu zâmbetul ei de muză
Poezia să-mi pornească.
Îmi iubesc și jumătatea
Ce mi-a dăruit copii,
Știe cu tact să mă ierte
Că n-am gândurile pustii,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem șoptit
Aș locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munții încă nasc izvoare
Și-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aș locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aș locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul șuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ți tâmplele de gânduri
Să îmi reciți în șoaptă mici poeme.
Aș locui sub pașii tăi, o vreme,
Să-mi poți reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (11 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a stins
Crengi, pe copaci,
Urme de sânge...
Umbre pe poteci,
Viața-n inele de lemn
Se stinge...
Ard, discern cenușa gândurilor
Și e fum
Mai mergi, să ne-ngropăm
În scrum
Deși, se taie în ceață
Un ultim drum,
Vii să consumăm absenți
Al inimii parfum...
Cruci, pe mormânt,
Urme de plâns...
Umbre-n cuvânt
Iubirea-n inele de lemn
S-a stins.
Crengi, pe copaci
Umbre...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și gânduri, adresa este: