Citate despre fum și iubire, pagina 2
Iubirea trădătorului: sentiment evanescent, efemer; fum și scrum în eter.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Temnița de sub rană
nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
știu
e ca un fum de țigară
intră în haină și sub piele
vrei să iubești
îți ții respirația
și atingi
foamea începe să urle
îți sfâșii sentimentele și bei
bei
te îmbeți de iubire
și nimic...
te închizi în propria-ți rană
și taci...
miroase a carne de om
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romeo: Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferința mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăți, sporită
Mi-o faci prin ea și mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!
replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în ceață
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.
O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ținem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mințim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineții,
Acum bâjbâim prin pădurile ceții...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, iubito
Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.
Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.
Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.
Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unu
Frumuseții îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.
O flacără ți-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
și fumul arată că ești bun-
în suflet se coace-o pâine.
Ești astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!
Mai crud e cuvântul decât cuțitul
ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul!
poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre final
De la o vreme
Îți irosești setea buzelor
Cu apă de ploaie,
Pașii tăi șovăielnici
Uită deseori drumul spre casă.
Ieri ai uitat pe noptieră
Albumul cu amintiri frumoase
Și focul stins în sobă;
Iubirea noastră doar fum
Irosindu-se prin livada
cu meri.
poezie de Mihaela Băbușanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, pasiune, ambiție, avariție vise! Vise inutile și rele, și din care nici unul nu este mai bun sau mai rău, pentru că întotdeauna nu este altceva decât un mentor sub nume diferite, și moartea nu este decât fumul întunecat în care i se va stinge flacăra.
George Gordon în Rătăcirile lui Childe Harold (1818)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea îndepărtată
În Carul Mare e o stea
Pe care noaptea o privesc,
Acolo-mi este dragostea
Pe care atâta mi-o doresc.
Ca orice stea din depărtare
Ea rămâne mereu rece,
Am obosit în căutare
De la mine vrea să plece.
De ce steluța mea iubită
Te-ascunzi în nori de fum?
Mi-e inima atât de obosită
Căci nu avem același drum.
Fără tine mi-este greu
Nu știu cât o să rezist?
Te port în suflet mereu
Care este tot mai trist.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcate
Au venit să-mi spună la câte păcate te dedai,
Le-au numărat pe rând, unul câte unul;
Au râs și-mi suflau în față fumul otrăvii, ca tutunul,
Dar eu le știam pe toate, câte ai
O, erau orbi, prea orbi să vadă nu-i insult,
Că păcatele tale m-au făcut să te iubesc mai mult.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Văpăi
Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.
Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.
Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea confidentului
Ea gâfâia.
Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aș putea să te urmez!
Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufișurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Și cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuați din lume.
Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuțe mâini.
Noroc.
Prin devotata șoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Și drept se ridică.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofertă
Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...
De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...
Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...
Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirația în patru timpi
Suflet orb, de ce să cauți Paradisul doar în cer,
Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: și pe pământ,
Suflet drag, n-aștepți zadarnic judecata cea de fier,
Nu-ți ești tu judecătorul purtând țepi pe sub veșmânt?
*
-Înger blând, plin de lumină, viața asta trebuia
Ca-ntunericul și ceața să n-o poată pistruia.
-Dar nimic nu trebuiește, să trăiești, doar să respiri.
-Eu respir, cunosc mirosul de cerneală din papiri,
Simt iubirea-nmugurită, știu mireasma cea de flori,
Răvășind cărări de suflet, simt o mie de culori.
Dar parfumul lor se pierde - ce-am simțit, nu a durat;
Ce de flori cad ofilite, ce de pomi s-au scuturat...
Și iubiri se sting în taină, chiar de falnic s-au aprins,
Cum în brațele de smoală noaptea neagră le-a cuprins.
Azi te simți ca o furnică, ieri păreai să fii un zeu,
Deci mă-ntreb cât ne iubește bunul nostru Dumnezeu...
-Să ai nările deschise, dacă vrei al Său parfum.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăși ești,
Decât libertatea mi-ești mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaș trăiești.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roți,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înțelegi nu poți.
Fără noimă te iubesc întruna,
Și când beau și-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământești,
Mi-ești și decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu ești!
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un stih străin
Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit dacă în ceas de plecare simțea puternica
armătură a unei iubiri, în tot trupul,
ca venele-n care vuiește sângele.
Iubire cu nesfârșit ritm, invincibilă
ca muzica și eternă
fiindcă s-a născut când ne-am născut și, de murim,
nici noi nu mai știm că ea moare și nici lumea
nu mai știe. Pe Domnul Îl rog să pot spune, într-o clipă
de rară fericire, care e-această
dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate
și aud glasul ei îndepărtat ca un clocot
al mării unit cu furtuna.
Și mi se arată în față iar și iar
năluca lui Odiseus cu ochii înroșiți
de sarea talazurilor
și de vastul dor de-a vedea din nou fumul
ce iese din căldura casei lui
și câinele îmbătrânit de așteptare în fața porții.
[...] Citește tot
poezie celebră de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumoși nebuni cântă dragostea, libertatea și răzvrătirea. Adică viața. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită și umblă-n ele sănii alungite de crivăț, duhul legendelor și al gerului care încleștează Bucureștii la margini de Orient și lângă inima binecuvântată a tinereții și a femeilor.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal trist
I
De ești sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă și frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu și văgăuna,
În ochii plânși e farmec, și furtuna
Din orice floare face câte-o stea.
Când în restriște fruntea ți se pleacă,
Iubirea mea își încordează dorul
Simțind că-n groază inima-ți se-neacă
Și peste viața ta de azi, săracă,
Trecutul hâd își desfășoară norul.
Mi-ești dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și iubire, adresa este: