fumat şi visare

Paris, efect de dimineaţă

Abea aştept o zi cu soare,
O auroră ca-n poveşti,
S-o iau pe "Corso" la plimbare
Printre parfumuri franţuzeşti.

Nu mai fumez de dimineaţă,
De ce să trag tot fumu-n piept,
Când Notre-Dame, efect de ceaţă
Mă-nvăluie pe malul drept?!

Decât"avoir", mai bine "etre"
În zori boem, căci mi-e egal
De hoinăresc prin Place de Tertre,
Prin Montparnasse sau Place Pigale.

La Luvru-i mare-nghesuială,
"Merci monsieur","au-revoir"şi"pa",
Mai bine-o iau pe Mona Lisa
Cu tot cu zâmbet, la şosea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Deşertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane aşteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte

Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mişcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respiraţie grea, un cânt cu gust de cenuşe
vibrează printre dinţii albi
un semn lăsat de vânt.

Undeva licăreşte Steaua Sudului
stau pe spate şi
ascult fascinat
bufniţa deşertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot cu mine

Tac, înnot în abis
În al nopţii vis.
Mă freamăt ca pe un câmp,
În al nopţii gând.

Fericind pe cei ce care,
Lângă mine au luptat
Încolţind fără teroare,
Sufletul ce m-a trădat.

Doar o lacrimă şi gata
Îmi doresc să vărs acum,
Una singură e soarta
Fără prafuri şi tutun.

poezie de Izabela Geamănu (5 februarie 2009)
Adăugat de Izabela Geamănu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutuneria

Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(şi de l-ar şti cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi daţi spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre şi fiinţe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
şi-ncărunţindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate şi tot
pe drumul nimicului.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mare

Izvoarele cerului se desprind,
Scăpându-ne de soarele torid,
Norii se strâmbă la miezul zilei,
Acul întoarce la ora milei.

Aburii Terrei la tabac fumează,
Domnul, la vreme, stă şi veghează,
Omul în noapte, adormit, visează...
Ploaia se crede şi mai vitează!

Curg torenţii de-o noapte, pe frunze,
Mai stau şi iar pornesc, în reprize,
Răcoarea dorind mai mult s-o păstreze,
Marea şi ploaia curăţă faleze...

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti

Când iubeşti
te tâmpeşti temporar
începi să ai vise şi vedenii
umblii ca sfinţii
nu mai mănânci
oftezi şi stai cu privirea rătăcită
ore în şir
ca o vită la abator.
Când iubeşti
te loveşte aşa o alienare
că e bine să te cauţi la Obregia
să vezi ce diagnistic o să capeţi
de la iluştrii specialişti
dacă vizita rămâne cu rezultate incerte
ar fi bine
să renunţi la alcool
la tutun şi narcotice
poate aşa o să-ţi dai seama
de unde ai vertij
de ce toate se rotesc cu tine

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

Umblam în patru labe la tine budoar
Muşcând o jartieră neagră parfumată
Iar tu pe recamier, aproape despuiată
Priveai în Playgirl muşchi de armăsar.

Fusese dezolant extrasul meu de cont
Mototolit să nu se vadă cifre îndoliate.
Edenul dintre ale tale coapse adorate
Nu-i accesibil c-un venit de bagabont.

M-am ridicat spre sânii fermi oftând
Când dosul meu pilos severă criticai
Şi am promis cu orgoliu ferm de crai:
De trafic de ţigări m-oi apuca curând.

Apoi ai vrut să jur că nu voi fi gelos
Pe ucraineanul tânăr ce te vizitează.
A lui vulgară abordare nu contează.
Eu fi-voi raţiunea să iubeşti frumos.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţile unui băiat cuminte

Şi eu am fost un băiat răutăcios de altădată.
Am fumat, am băut, am aruncat în geamuri de sânge
cu inimi sfărâmate, de piatră.
Am vorbit se rău genunchii fetelor din cartier-
Eu am pus laţuri la porumbei, lanţuri grele de fier
la cuvinte şi frumuseţi,
Am avut obrăznicia să-mi ascult până la capăt
povestea celor o mie şi una de vieţi.

Pe bătrâna proprietăreasă nu eu am împins-o pe scări.
Pe oglinda din lift nu eu am scris un cuvânt foarte mic.
Aş fi putut avea o inimă mare. Aş fi putut avea
un sânge pitic.

Cu pumnii am turnat doar grămezi de monezi
în telefoanele publice.
Mi-am uns trupul cu voci, respiraţii, surâsuri lubrice
venite din noapte şi ceaţă, din abisuri, din hău...

Am fost un copil rău.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian T. Coşovei din Bătrâneţile unui băiat cuminte (1994)
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă de noiembrie

Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laş?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Şi-i vărs gălbenuşul pe oraş?

Ce ştiu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A muşcat carne din lună?

Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viaţa după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Şi tinereţea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul şi cu poezia.

Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranţe, ce tristeţi am avut eu

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataractă

Încerc să-mi găsesc amintirile
Şi nu ştiu de ce o peliculă albă
Acoperă înţelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visaţi atunci,
Prietenilor şi rudelor, ţigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.

O peliculă albă, ca o
Cataractă a fiinţei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aş fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimţite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subţiri, desferecaţi din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveştile morţilor.

poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visasem singur

fără sprijin din partea europeană
că sunt un poet important adus
de spate ce ţinea pumnii strânşi
şi ochii închişi pe spatele plin
cu ţepi galbeni
cum sunt cei de la trandafir
îngenucheasem alături de visul
de iubit fără iubită
de balaur fără capete
cu nasul verde de unde ieşea iarba
aromată bună de băgat în pipă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai iubire?

Motto-
Cum poţi iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.

Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În braţele divine ale Măriei Tale,
Nu Ţi-am vorbit vreodată
şi nu Ţi-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roşii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloşii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ţi-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

la o ţigară

să te trezeşti în fiecare dimineaţă
doar cu perna în braţe
cu toate visele nevisate
să-ţi faci singur cafeaua
şi să-ţi aprinzi o ţigară
să tragi adânc fumul în piept
ca pe o îmbrăţişare
uitând să mai respiri
apoi alta şi alta
până se umple scrumiera
abia atunci poţi mormăi
scrâşnind printre dinţi
mama ei de viaţă!

George Ionită în Leaganul toamnei
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet uitat

Oh, tu, omule muritor
Bate vântul în al tău suflet
Te-ai născut într-un ogor
Trupesc, în propriul portret

Te visezi pe păşuni îndepărtate
Căci ameţitor e valul care vine
Cu paşii tăi, urmele devin realitate
Dar uiţi, ce laşi în spate...

Sincer, chiar nu-ţi este dor?
Să devii copilul de odinioară
Ca prin sunete de cor..
Inocenţa ta, nu o lasă să moară...

Te munceşţi, imperial necesar
Aspiri la un trai mai bun

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Milon (19 august 2020)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulsar

Nu este linişte în cer, de ce ar fi?
cunoşti ceva născut din om
să fie tern ori prea uşor? Din somn
rămâi cu vise, iar tu visuri vrei, o ştii...

Şi-ţi arde carnea, timpul te consumă
necontenit adapi cu tine şoaptele din cer,
răscoale ţin să se răzbune pe cuvântul sper
când prea târziu apar iubiri ce par postume.

Pulsar, în tine timpul te ardea
dar nu ştiai cum arde carnea mea,
cum vâlvătaia alunga din mine suflet boţ
şi blestemam, nebun ce mă simţeam şi hoţ...

Iar din ţigare, rotocoale se-nalţă aiurea,
privirea-ţi pare agăţată ca de-un gând
ce nu mai ştie cum să fie, grav ori blând
iubind femeiea, iar te pierzi cu firea.

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iliada pe dos

Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare –pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îţi dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătăţile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o şeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu ştii ce înseamnă not to be,
astfel ne înţelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenuşă în scrumiera Lui.
Cuţitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
şi-n valuri iar te adunam,
ţara tristeţii este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serile la Mirceşti

Perdelele-s lăsate şi lampele aprinse;
În sobă arde focul, tovarăş mângăios,
Şi cadrele-aurite, ce de păreţi sânt prinse
Sub palidă lumină, apar misterios.

Afară plouă, ninge! afară-i vijelie,
Şi crivăţul aleargă pe câmpul înnegrit;
Iar eu, retras în pace, aştept din cer să vie
O zână drăgălaşă, cu glasul aurit.

Pe jilţu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână,
Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor,
Când ochiu-mi întâlneşte ş-admiră o cadână
Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor.

Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde,
Cu pulpa mărmurie, cu sânul, dulce val,
Ea pare zea Venus când a ieşit din unde
Ca să arate lumei frumosul ideal.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

În toiul vieţii dorul prinde aripi,
Visele sunt frunze de tutun,
Luna le fumează şi strănută
În tulnice din coajă de alun.

Urechea ta e rotocol de vorbe,
Unduiri în inimă mocnind,
În pragul bătrâneţii mele care
Uită sărăcia puterilor venind.

Mi-i dor de o cafea şi-o pâine albă,
De un ţigan să-mi cânte în surdină,
O strachină cu ciorbă să împarţi,
Poetului, cu pui de la vecină.

O varză acră să-mbuneze gura
După licoarea în pocale pusă,
Când m-oi trezi mai bine să te văd
Chipeşă, neîntinată, muză.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeste mâni

Presimt
Funeste mâni, care îmi strâng astăzi
Cu forţa voastră brută cărţile damnate
Voi îmi veţi cartona odată
Opera omnia, de lux

Visez,
Funeste mâni, cum, furioase, buzele vor cere
Să le daţi foc
Şi veţi ţine în căuşul scatoalcei
– Reci şi improvizate scrumiere –
Cenuşa spulberată de palele de vânt.

Şi plâng...
Veţi fi la fel de noduroase atunci, funeste mâni.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!