Citate despre galben și viață, pagina 2
,, Ninge galben" printre ramuri,
Toamna bate larg în geamuri,
Crizantemele înfloresc,
Viață, ce mult te iubesc.
Valeria Mahok (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
O prietenie adevărată este, în viață, ceea ce este o oază în pustiu: un colț verde de umbră în infernul fierbinte și galben al nisipului nestatornic.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Radiografia unui zâmbet în colțul gurii
Îmi zâmbești iar
din colțul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil
îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro
și cinci cafele pe zi
mă oripilează ochii tăi
au culoarea palmelor de viață
ți-ai pus coastele în pungă
și îți cureți oasele
de milenara carne a timpului
ești galbenă ca ultima lumânare cu păr roșu
sorb sângele hepatic de toamnă
mă uit la tine
știu
ne vom întâlni în ultimul colț al pătratului
dar...
nu te mai iubesc
respir
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereidele...
Iubito, bună dimineața! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viață, ce liniște se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...
Iubito, bună, bună ziua și inima sa-ți fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Și‐n colțul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...
Iubito, seară, seară bună! Și te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în șoapte de iubire,
Să stam și noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Și să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...
poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iancu la Țebea
Ce vești mai aveți voi români despre Iancu
Să spună ce știu toți acei care știu,
Ce vești să avem, suntem oastea lui Iancu
La Țebea, la Țebea, eroul e viu.
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Țebea
Al nostru frumos, pătimit crăișor,
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Țebea,
Roș, galben, albastru altar tricolor.
Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu ești urmaș de fricoși și bastarzi,
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veșnic să arzi.
La Țebea foșnesc românește gorunii
Și-ntreg calendarul se-aude pe drum
Și clopote fierb untdelemnul furtunii
La Țebea, la Țebea, la Țebea acum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braț
și câteva frunze îți cad înainte.
Cu ovalul feței să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea și multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov și rece
și harta serii fără margini,
și-abia mai pot rămâne-n viață
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am petrecut zile în șir gîndindu-mă la ce ar fi fost dacă eu eram altfel... pîna am înțeles că dacă nu eram eu cea care sunt acum, viața mea nu mai era viață, ci un sec scenariu pe foi galbene pătate de cerneala mai mult gri decît neagră...
Guțu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ce sunt eu pentru tine
Și iar s-aprinde în brad o stea
Și iar sunt îngerii cu mine
Și-ți mulțumesc, iubita mea,
Că ești ce sunt eu pentru tine!
Și iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireș de floare nins.
Să stau îmi vine, ca și flutur,
În părul tău de flori cuprins!
Și iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Și iar mă porți cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, așa!
În tine însăți eu sunt eu
Și stau smerit, cum se cuvine,
Și iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ștergar pe veci, de tine!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floricica galbenă
Sunt o floricică galbenă, discretă,
Nu neapărat un trandafir,
Mai degrabă o păpădie,
Care după apus
Își ascunde gălbeneala
În presupusa sa inimă.
Întunericul nu o hărțuiește
Să se dezgolească.
Dezbrăcarea
Trebuie să se facă
În plină lumină.
Ca să fie mai vizibile
Detaliile cutiei toracice
La ieșire...
Și să te saturi cu ceea ce este
Cu frânturi de vise și cuvinte,
Cu semnele de exclamare ale privirilor,
Cu involuntare dezghețuri.
O floricică galbenă și modestă
Nu are nimic de pierdut -
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înflorit gutuiul...
Cu luminițe-aprinse-n vervă mare,
La viață, la trăire mă îndeamnă,
Își zămislește-n pântecul de floare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai e timp
nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieșire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justițiară.
nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, așteptând degeaba,
ochii sunt spălați de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
și de iluzii pe frunza îngălbenită.
sunt într-o absență, pedepsită de viață,
vârtejuri înrămate încremenesc în spațiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea plutește în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei să fii nemuritor...
De vrei să fii nemuritor
Poete scrie pentru țară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci și de romani
De munți de râuri și câmpii
De muncitori și de țărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni-i drag, de ce iubim
De ești poet și de partid să scrii
Prin el în țară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos asa cum știi
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i așa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniți tot ce avem
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Ceaușescu din carnețelul personal de note al Președintelui Nicolae Ceaușescu, singura poezie scrisă de Nicolae Ceaușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioru-su a moștenit toată averea și când s-a văzut cu atâta bănet a început să ducă o viață de petreceri; făcea zmee din banii de hârtie și arunca în apă galbeni în loc de pietre. Cu asemenea îndeletniciri, paralele s-au isprăvit repede și nu i-au mai rămas decât patru bănuți de aramă, iar haine nu mai avea decât un halat vechi și o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau să știe de el, pentru că nu puteau să iasă pe stradă cu dânsul așa îmbrăcat. Numai unul din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufăr vechi cu o scrisorică: "Fă-ți bagajul!" Dar el n-avea ce bagaj să-și facă și de aceea s-a băgat chiar el în cufăr.
Hans Christian Andersen în Cufărul zburător
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea mea
Frumusețea mea
cu ochii căprui,
viețuiești cu mine
în fiecare seară;
sufletul meu
te păstrează ca ziua dintâi,
frumusețea mea
cu părul gălbui.
Ne răsfățăm
în statornicie fudui,
în clipa dulce
de viață necesară;
frumusețea mea
cu părul gălbui,
tu întotdeauna,
de mine dispui.
poezie de George Pena din Teleormanul literar (13 mai 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești
Poveștile
speranțelor noastre de viață,
scrise de stihii,
îngălbenesc servile plicurilor de pământ
aștepând să fie deschise
de împărăția cenzurii din ceruri.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amânarea de a iubi
Tresare vremea în vânt nelegiuit
și niciun semn
nu-mi tulbură atâta neputință,
și am privit
cum toamna cade galben în păcat,
și traversează demn
spre alte dimineți;
urcă și mută inima de piatră
într-un blestem fără cuvânt al zilelor
care ies din soare.
Tăcerea îmi macină adâncul
și rămân străin chemării tale,
respirând în fiecare clipă cu teama de eșec...
În vara cu drumuri bătătorite de țărână,
nu am avut atâta demnitate să privesc
răbdarea soliei ce nalță către ceruri
o mână
a renunțării la singurătate;
așa aș fi deprins învățătura să iubesc
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din BAAADUL Literar. Publicație trimestrială de cultură, Bârlad. Fondator C. Ivănescu (26 iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem sub sticlă
frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri
ochii obosiți de verde
trec peste păduri
în culori
fetele se închipuie mari
prin germinația seminței
în pântecul negru
toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă
cu suferința săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viața curge la vale
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi să trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Populația rurală în marea ei majoritate, mai ales cea depărtată de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă, trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de țară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp și de baltă, a putut constata că de-abia din trei în trei case se găsește câte o familie care să aibă un copil, mult doi, și aceia slabi, galbeni, lihniți și chinuiți de friguri permanente.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre galben și viață, adresa este: