Citate despre galben și viață, pagina 3
Poziția vieții
Ce este viața?
Cine o cunoaște?
Ce știți voi despre viață și trăirile ei?
Eu cred că este doar clorofilă
Ce face să se plimbe sângele,
Fie el verde sau roșu,
Galben sau albastru,
Prin venele pline de durere.
Această hârtie albă ce poartă cerneală
Are viață sau ce este cu ea?
Îmi puteți răspunde exact
Sau și ea conține clorofilă
Și este părticică din tine,
Din zorile ce inundă planeta
Și suflete ce zac în necunoscut
Pe acest pământ ce poartă
Visele vieții eterne.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucuie
N-am crezut cât e de șuie
Lumea asta, să vă spui:
Cineva a rupt un cui
Într-o țară unde cuie
Voie să se rupă nu e,
Ca apoi, unde mai pui,
Îi trecu prin cap, hai-hui,
O idee, să se suie,
Să declare că el cuie
A rupt multe-n viața lui
Și îl doare în țugui,
Plus c-ar vrea și o statuie
Fi'n'că prost el cică nu e
Altul ca și dumnealui,
Dar așa cum percepui,
Orice ușă o descuie
Că bănuții ca să-i puie
N-are unde-al dracului!
De-a ajuns, pe cărărui,
Membru permanent în UE
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kandinski susține că galbenul este culoarea vieții... Înțelegem acum de ce culoarea asta e atât de supărătoare pentru ochi.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poziția vieții
Ce este viața?
cine o cunoaște?
ce știți voi despre viață
și trăirile ei?
eu, cred că este doar clorofilă
ce face să se plimbe sângele
fie el verde sau roșu,
galben sau albastru,
prin venele pline de durere.
Această hârtie albă ce poartă cerneala
are viață, sau ce este ea?
îmi puteți răspunde exact
sau și ea conține clorofilă
și este părticică din tine
din zorile ce inundă planeta
și sufletele ce zac în necunoscut
pe acest pământ ce poartă
visele vieți eterne
ce formează spirala infinitului
să fie viața putere?
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imensitate
viața nu-i decât un paradis pe-o sferă
ce atârnă-n hău imensurabil
viața asta nu-i decât himeră
între spații și între durabil
viața nu-i decât o frumusețe
galbenului lut atribuită
care ba e undă de tristețe
ba la nesfârșit se vrea iubită
viața asta nu-i decât o lungă
luptă îndârjită, inegală
cu ceva ce veșnic ne alungă
într-o lume mai universală
viața noastră-i revelația divină
conștiința noastră-i puritatea
iar suflarea nu-i decât o vină
pedepsită cu eternitatea..
poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare tot ce nu e românesc
Aplaudați!... aplaudați cât mai e lumină. Această țară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiți de primăvară ;
Mamele ne sunt demult țărână și vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuți mai jos de jos, ne facem mai umili. Și iară
Plângând ne cheamă soarele... A mai murit o primăvară.
Pe mine nu m-aplaudați... mă doare tot ce nu e românesc ;
Ce n-am trăit este ucis și moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii și parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Și moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărțitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis... am plâns de tot ce nu e românesc.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine...
Îți voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
cățărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca să știi că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
și voi răsădi printre ei
dragoste.
Aș ruga toamna vieții
să-i lase înfloriți
pentru totdeauna.
Dacă și numai dacă
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La mulți ani, nepoate!
Te am în suflet și te port
Lumina sufletului meu
Din gena sângelui nepot
Ești dor în suflet ești un zeu
În gândul meu ești alinare
Și liniștea când te gândesc
Ești valul liniștit de mare
Tu știi nepoate te iubesc
Ai fost micuț cu păr gălbui
Acum înalt un tânăr minunat
Un chip frumos cu ochi căprui
Bine crescut și educat
Eu îți doresc tu să trăiești
La mulți ani sănătoși
Fericit și să-ți iubești
Părinții tăi frumoși.
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palatul
Ninge. Ninge și crește palatul nostru de ghețuri și zăpezi.
Aici doar liniștea e atotstăpânitoare și lumina albă,
străpunsă uneori de lucirile galbene ale ochilor de păsări
înghețate, atârnând de lanțuri cu capul în jos ca niște
sinistre lampioane. Cu fiecare fulg, mai crește puțin
templul acesta al tăcerii și albului absolut. Probabil că
afară ninge necontenit și așa va ninge mereu, căci în
fața noastră se deschid noi saloane, mereu altele, cu
pereții tot mai groși, cu tăceri tot mai trainice și mai adânci.
Plimbarea noastră, mână în mână, nu se va sfârși niciodată,
căci trebuie să ne cunoaștem domeniul până la capăt,
nu putem trăi, nu ne putem iubi într-un spațiu căruia
nu îi cunoaștem și ultima tainiță. Nu vom putea viețui
niciodată amândoi în necunoscut. Desigur, vom lăsa semne
din loc în loc pentru a ne putea aminti de unde am plecat,
pentru a ști dacă am mai trecut pe acolo, pentru a putea
trăi cu ideea unei măsuri și a unei speranțe de întoarcere,
pe care încă, acum, nu ne-o dorim, în acest labirint grandios,
tăcut și rece, pe care-l stăpânim.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant
Doar florile mai adună
Lumina!
Tristețea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum și cenușa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viața toată!
Gândul e roșu
Cum roșie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?
Sămânța
în galben s-a-nveșmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Trei culori cunosc pe lume
Ce le știu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi să trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De vrei să fii nemuritor
De vrei să fii nemuritor
Poete scrie pentru țară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci și de romani
De munți de râuri și câmpii
De muncitori și de țărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni-i drag, de ce iubim
De ești poet și de partid să scrii
Prin el în țară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos asa cum știi
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i așa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniți tot ce avem
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Ceaușescu din carnețelul personal de note al Președintelui Nicolae Ceușescu, singura poezie scrisă de Nicolae Ceușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât într o viață
Aici imima este fericită
Stii bine că eu te iubesc
Trec prin apa reprezintă
La tine dragule pornesc
Calul alb nărăvaș zboară
Verdele în cîmpuri răsare
Inima saltă ca prima oară
Păr gălbui rază de soare
Frâu mătase se nfățișoară
Zi cu noaptea se npletesc
Iubire tu îmi esti comoară
Simt cum viață te trăiesc
Hrăniți cu frunza din copac
Copacul din verdele al vieții
Apă de petală rouă pe mac
Izvor crud nesecat al tinereți
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre stânci de piatră seacă
Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Țipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorțit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineți spume,
Capu-i alb a amețit.
Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.
Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Lângă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit vin fluturi cât buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor
ciobanul pune pământ
peste mieii uciși de puterile codrului.
Peste muche trecând
fetele stânilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face
mai mic să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.
Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni.
Subt scut de stânci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul celui care plătește
Când eram în viață hoinăream pe străzile Capitalei:
Acum, mort, sunt lăsat să zac pe câmp.
În zori am părăsit Sala Înaltă:
Am adăstat seara lângă Izvoarele Galbene.*
Când soarele alb s-a scufundat în Hăul Asfințitului
Am oprit trăsura lăsând cei patru cai să se odihnească.
Acum, nici măcar atotputernicul Creator a Toate
N-ar putea s-aducă iarăși viață-n picioarele mele.
Formă și substanță se vor pierde zi de zi:
Părul și dinții vor cădea unul câte unul.
Întotdeauna așa s-a întâmplat cu oamenii bătrâni:
Și nimeni, odată născut, nu scapă de această soartă.
poezie de Miu Si, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre galben și viață, adresa este: