Citate despre gutui și suflet, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la gutui și suflet, dar cu o relevanță mică.
Tablou de toamnă
Mărgele de rouă... pământul ridat
Sărută lumina... Cad iar pe asfalt
Dantele de frunze brumate și reci
E toamnă... Mirajul rămâne în veci.
Tristețe... Și plouă... Și plouă mereu,
Miroase-a gutuie în sufletul meu
Și curge prin vene vin chihlimbăriu
Argintul și jadul... și must rubiniu.
Și toamna aceasta pătrunsă-i în noi.
Ne-acoperă nori cenușii... Suntem goi...
Păpuși ceruite, ceasornice vii,
Trăind între timpuri, etern, veșnicii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrecere cu toamna
Prin hățiș de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier și aur să-ncrustez în frunză...
Întind șevaletul pe-un colț de năframă
Și din sfera dreaptă țes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei și de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...
De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme și flori de cicoare,
Prin cireși pun flăcări roșii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.
În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Și atârnă prunul și mărul din poartă,
Brumării și galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de frunze
Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morții se sfărâmă.
Lacrimi cerești... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,
Trotuaru-ndoliat de pași grăbiți,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.
Se-nalță fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tușați cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de toamnă
E toamna ca un ucigaș proscris,
Măcel făcând prin frunze an de an,
Nu iartă nici gutui și nici cais,
Nici tei, nici fag, nici plop și nici platan.
Cu florile nu face compromis,
Gonind din bălți și ultimul bâtlan,
E toamna ca un ucigaș proscris
Măcel făcând prin frunze an de an.
Pe toate le cufundă în abis;
Mi-e sufletul o frunză de castan
Ce-ncearcă să se-agațe de un vis,
Plutind prin aer ca un pui orfan!
E toamna ca un ucigaș proscris.
rondel de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi si noapte fără lumină
dumnezeu prin iarbă culege licurici
îi lipește pe cer într-un bloc de desen
în colțul din dreapta sus
păpădie răscoaptă
pe fața nevăzută lumii
o gutuie rostogolindu-se
soare lună stele scrijelesc jumătăți
în jurnalul bătrânului
a făcut luminători peste tăria cerului
vărsat de vânt în pânza artistului
pietrele două câte două împrerecheau morminte
după fotografia unor intenții
în El crește nisipul
se adâncește în tine
blesteme pe limbile ceasului
crucea
ultima vegeteare
în pământul răbdărilor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet blând
Cine esti suflet frumos blând
Din ce astru esti întruchipat
De mi umbli prin vis si gând
Esti vântul domol cel inaripat
Si prin iubirea ta te ai înălțat
Floarea de musetel in vară
Aburul din ceaiul infierbantat
Mireasma din iubirea de seară
Lasă ti părul gălbui despletit
Elixir din aroma unei gutui
Cu parfum de musetel inflorit
Să ti acopere umărul verzui
Suflet dăruit frumos si blând
Carmă adusă pe acest pămînt
Iubești lumea reală plângând
Suflet predestinat si iubit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atâta toamnă
de-atâta toamnă
frunzele tresar pe ramuri
înfiorate de reci adieri
tristeți ascunse
răscolesc apusuri grăbite
peste care stropi de lumină
se scurg purpurii
înroșind umbrele
în suflete amintirile dau năvală
sugrumând nescursele clipe
înlănțuind timpul
tâlhărindu-l de viitor...
e-atâta toamnă...
și-n grădini miroase a gutuie
dar tu inimă rămâi
tot străină și pustie
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei vecine pesimiste
Flori au invadat castanii,
Aroganțele-s profunde
Umbrele... ignoră anii
Și se dau a fi rotunde.
Licurici... cu felinare
Și sclipiri diamantine,
Caută... prin buzunare
Plata stelelor virgine.
Trei vecine, pesimiste,
Neiubite... de trei luni,
Pun adresele-n reviste
Pentru tinerii nebuni.
Sufletele... încă speră
A zbura, către frumos,
Spre-a ispitelor himeră
Cu plăcere... și folos.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța timpului
arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.
suflet ușor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găsește alinare
în drumul spre stele își face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.
iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.
mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanța timpului cântată de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
ce tristă e grădina fără flori
și arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvășește cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.
pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă poftește la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.
fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac șezători
se-mprăștie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.
scriu romanța toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește-mi copilă
Motto: "vorbește copil de gutui coapte"
Vorbește-mi, copilă... de coapte gutui,
cu-aroma-ți de teamă, din suflet silhui,
descântă-mi povești, rădăcină și faptă,
cu inima-ți rod și tâmpla-ți răscoaptă.
Vorbește-mi, copilă... de pere-aromate,
cu mierea din palme și-adevărul din lapte,
și-mi leapădă umbra, cu lumină dezmiardă,
pe-un arc de răstimp, răsăritu'ți, să-mi ardă.
Vorbește-mi, copilă... de prune-ntomnate,
zăgaz de furtună, stăvilindu-se-n șoapte,
amurg lanceolă, palisându-mi trăirea,
vlăstar revelat, înfruntând prăbușirea.
Vorbește-mi, copilă... de fruct început,
când doru-i-altoi, prăznuind subșternut,
sădește-mi crucișul plămădit de speranță,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brișcă și îngeri
Înham la brișca sufletului îngeri
Și te colind cum colindam demult,
Pe bolta cerului cu degetul scriu plângeri
În timp ce șoapta-n noapte ți-o ascult.
Storc galben din gutui și sorb nectarul
Ciorchinilor care se coc în vii,
Pentru iubirea ta arunc cu zarul
Și-mi cade când,, a fi" când,, a nu fi".
De-atâta toamnă mă transform în brumă,
Tu crizantemă, în petale sângeri,
În patul tău cu vise-albastre du-mă
Să navigăm pe marea de atingeri...
Și-n timp ce rugăciuni așterni pe humă
Înham la brișca sufletului îngeri.
sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de Halloween
toamnă de poveste- galbenă gutuie
împrăștie miresme în destinul meu
cerul meu se proptește de o statuie
timpul curge lin nu îl simt prea greu.
cu pisica lângă mine care toarce fericită
eu brodez cuvinte cu verde cerneală
sufletul admiră datina nemărginită
în noaptea aceasta nu-i loc de plictiseală.
s-au sculptat dovleci să alunge strigoi
în joc de lumini vine vremea de vis
când tineri se avântă doi câte doi
la vânat iubirea cu dulcele promis.
costumați în straie cu chip de eroi
se luptă cu beznele sub cerul deschis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna flutur alb de vânt
Crivățu își făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheață
valvârtejuri și ninsori.
Și când șade să asculte
triste suflete de flori,
le așterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă fața lui diamantină.
Iată-l înghițit de cer,
scuturându-și pletele
într-o pată de lumină.
În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sărbătoare mireană
frumoasă este viața cu prieteni valoroși
casa dintre sălcii răsună și vibrează
crește armonia printre oameni voioși
trandafiri și crizanteme inimi fascinează.
este multă liniște printre pruni și gutui
o frumusețe pură ce mă-ndeamnă la visare
se-aude clopotul în centrul satului
cheamă enoriașii la marea sărbătoare.
e sfântul Dumitru sărbătorit cu fast
izvor de credință și de înălțare
a îmblânzit timpul să nu fie nefast
a dezlegat blesteme în vinerea mare.
veghea din iubirea orizontului vast
o simte sufletul în cereasca formare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniștit, nori întristați, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, dor de veșnicie, pași de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copți, înstrăinare apăsătoare, păsări ce ne spun bun-rămas, gânduri profunde, emoții calde, lacrimi și surâsuri prin cuvânt, regăsiri, clipe pline de contraste, romantism fără egal, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cu copilăria, dansul culorilor în sufletul Naturii, șoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie... Toamna e o terapie prin culoare și vis.
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fruntea toamnei acesteia
Fruntea toamnei acesteia
E încărcată de rugi
Ca zidul de niște liane
Călătoare spre transcendent.
M-am familiarizat cu tristeșea,
Cu apatia și lacrima...
Frunze de chihlimbar
Au căzut peste sufletul meu -
Un apus sângeriu
Purtând amintirea jadului.
RAmuri frânte se agață în agonie
De brațele mele...
Caută legătura cu viața,
Legenda râului fără sfârșit -
Eternitate și moarte.
Vântul îmi răvășește părul
Și gândurile.
Frigul mușcă din mine
Ca dintr-un măr copt parțial.
Sunt vulcan și amnar...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!
Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!
Așternutul verii cu iarba cosită e aproape
Sânii tăi miros a salcâm,
Unduirea părului tău a libertate,
Pe brațe îți prind fluturi colorați, iasomii,
Răsărite din ploaie și noapte
Cuvântul se tot coboară în seri de aprilie,
Din stele ce miros a gutui
Încă puțin și vom trece marea,
Dăruindu-ți o icoană din calcar nestins,
Inima mea va fi zidită în cetăți,
În fiecare primăvară și iarnă
Florile de cais care au nins
Au nins pentru tine
Când sufletul meu tace între prunci la izvor
Ca o stofă din mine ce pleacă și nu se întoarce
Decât atunci când din aripi înfrunzesc cocorii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de sărbători
Bradul își desface a sărbătoare aripi degerate,
monotoniei sparge ochii cu ace parfumate,
în plămâni revarsă, pure, amețeli din albe zori
și cu verde crud sfințește nou alai de sărbători.
Cum plutește-a bucurie de la prag până-n unghere
binecuvântat Crăciunul, sufletului mângâiere,
steaua pruncului Iisus ne pândește a minune,
către-a Tatălui iubire duc cărări de-nchinăciune.
Cum miroase-a domolire de regrete veștejite,
a iertări cu umezi gene, unse-n rugă, pe șoptite,
a îmbrățișări, ce mână sângele a palpita
și-a gutui, ce-n cuib matern știe vis a lumina.
Mai miroase și-a vin fiert, în butoaie odihnit,
a pahar cu vorbă-aleasă, lângă focul domolit,
suav-adie a scorțișoară și a miere limpezită
din pălmuțe de nepot, și-a iubire infinită...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gutui și suflet, adresa este: