smochine

Nimic grandios nu se-mplineşte dintr-o dată, nici boaba de strugure, nici smochina. Şi dacă spui că vrei smochine, te voi sfătui să ai răbdare ca să-nflorească, să rodească, să se pârguiască.

citat celebru din Epictet
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce suntem surprinşi când smochinii rodesc smochine?

citat din Margaret Titzel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritanii ar trebui să poarte frunze de smochin în loc de pleoape.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viperă

Viperă - animal cunoscut datorită coşului cu smochine al Cleopatrei.

definiţie clasică de Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-i unui smochin cum trebuie să crească şi, când vei fi bătrân, stai la umbra lui.

citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să umbli iarna după smochine verzi ar fi nebunie. Aidoma este omul ce doreşte un copil, când nu-i mai este dat.

Marc Aureliu în Către sine însuşi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O grădină mică şi câteva smochine, puţină brânză şi, alături, trei sau patru prieteni – asta era opulenţa lui Epicur.

Friedrich Nietzsche în Călătorul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva ar încuia într-o casă aur mult şi câteva smochine şi vreo doi, trei oameni, ar vedea cu cât sunt mai bune smochinele decât aurul.

citat din Ananius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

citat

Citate. Frunze de smochin, pentru goliciunea spirituală.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cere sorţii să-ţi dea aur, nici zeilor ambrozie, dacă poţi avea în fiecare zi pe masă, pâine, miere, smochine şi merele lui Apis.

aforism clasic de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deţin o colecţie bogată de vise stupide inşirate ca smochinele uscate pe sfoara care mă leagă de viaţă.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia umblată

Des îşi repeta bravada:
- Câte-am văzut în Elada
Portocali, lămâi, smochine
Şi ce rochii... cu buline!

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:43-44 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva ştia că frunza de smochin mai mult arată decât ascunde.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul şi manierele

Are capul alb ca varul
Şi "smochină"-i pare faţa,
Dar aprins mai are farul
Când se scoală dimineaţa...
Şi din unghiurile-i creţe,
Bucuros ne dă "bineţe"...

hexagramă de Constantin Enescu (8 august 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un profesor bun este ca un smochin miraculos aflat la o răspântie de drumuri, care le dăruieşte drumeţilor flămânzi fructele lui, iar ele nu se împuţinează niciodată.

aforism de George Budoi din Aforisme (15 martie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi dai măgarului smochine, el se duce să mănânce mărăcine.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apucă şi umplu sânul de roşcove. Apoi făcu un coşuleţ, cum putu, din nuiele de richită, şi culese într-însul smochine, de care mâncase şi el. După ce se întoarse la gazda lui din cetate, îi spuse că acum s-a împlinit. Auzind însă de faima celor doi împăraţi înţelepţi, îi dete un fier ars prin inimă, şi-şi puse în gând a merge la dânşii să vază, oare n-or fi fraţii lui? Dară până să se pornească către dânşii, se mai duse o dată la ostrov, cu coşuleţul de smochine pe mână, şi începu a striga la smochine, pe la poarta palatului. Măiastra, auzindu-l, trimise să-l cheme. Cum îl văzu, îl cunoscu. Crezând că şi în smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dânsa, porunci de-i cumpără coşul cu totul. El luă banii şi se făcea a se mai plimba prin ostrov. Măiastra se puse la masă. Când la sfârşitul mesei, după ce mâncară împreună cu ai lor smochine, se făcură măgari. Hâţ în sus, hâţ în jos. Ba că o fi una, ba că o fi alta, nimic. Rămaseră măgari ca toţi măgarii. Atunci flăcăiandrul, prinzându-i, le puse câte un căpăstru în cap, îi legă unul de altul şi îi duse cu dânsul, după ce luă covăţica şi o băgă în sân; căci inima găinei o mâncase măiastra. Se duse cu cârdul de măgari la gazda lui.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merse, merse, prin câmpii cu inima plină de foc pentru măiastra lui, trecu prin păduri, şi nu se putea împăca cu gândul că n-o să-şi mai poată vedea odorul. În cele din urmă, căzu de obidă şi de mâhnire. Stând el aşa şi zbătându-se cu gândurile, băgă de seamă că p-acolo p-aproape curgea o apă. Se duse să se scalde ca să se mai răcorească. Tot scăldându-se, văzu de ceea parte a râului nişte smochini. Îşi aduse aminte că nu mâncase de două zile şi se duse să facă o gustărică cu niţele smochine. Mâncă ce mâncă, dară începu a simţi că din ce în ce se schimbă. Unde din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. Cum să se întoarcă în cetate? Pe lângă celelalte toate, acum are să fie şi prigonit. Umblând în sus şi în jos pe marginea pădurei, îi era frică să intre înăuntru pădurei, ca să nu-l apuce vro fiară sălbatecă; se temea iară să iasă mai la lumină, ca să nu-l prinză vrun om, să-l puie la vro muncă ce n-ar putea-o duce. Ce să facă? Se căina şi se văicărea, de-i plângeai de milă. Toată ziua umblă rătăcind cu inima cât un purice de frică. Flămânzi iară. Căutând câte ceva de mâncare, dete peste nişte roşcove. Se apucă să mănânce, căci era lihnit de foame. Cât p-aci era să moară de bucurie când văzu că încet, încet, se schimbă şi se făcu iară om. Stătu în loc şi se cruci şi el de astă minune.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din a iubirii şoaptă dulce ca o smochină coaptă se poate naşte o bună, epocală faptă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!