gutui şi timp

Ajunul...

îşi scutură ploaia norii de ape
precum o pajură aripa de colb
întuneric se lasă mult mai aproape
decât negrul din pană de corb

pe cer mare stelară pitită
după cornul de lună gălbui
îşi trimite mereu în ispită
arzătorii săi stropi de gutui

într-o linişte sună cristalul
iar în altă o trâmbiţă fierbe
şi urcăm într-o fugă tot dealul
cacofoniei noastre superbe

coborând mai târziu în genune
când pe scară cu trepte de foc
când ţinute la braţ de minune
în cădere de liber noroc

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (7 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu are centru

lumea mea se împarte în
aliona şi anoila

am fost întrebat dacă
aliona înseamnă alienare
sau
ce simt gutuile pătrate

în jurul meu
copiii fosforescenţi
îşi uimesc părinţii
din creştet până în tălpi

răspund
eu nu încerc să modific gutui

mai pun încă un scaun
mă urc şi pe el ca să văd
macaralele cum se prăbuşesc
în depărtări

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mi-a dispărut frontiera?

Nu e drept! Greşit, greşit, greşit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar şi eu, şi tu, noi toţi luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.

Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte şi
neruşinate centre.

Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristeţea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ţinuţi pe loc, ţinuţi pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau

locul de acum zece ani ce arăta neschimbat şi după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
şi străbunicul

[...] Citeşte tot

poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna – flutur alb de vânt

Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheaţă
valvârtejuri şi ninsori.
Şi când şade să asculte
triste suflete de flori,
le aşterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă faţa lui diamantină.
Iată-l înghiţit de cer,
scuturându-şi pletele
într-o pată de lumină.

În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunte

cine-ndrăzneşte să-mi explice
traiectoria lunii care-a uitat
să se ridice
pe dealuri bătute în cuie

ea doarme lângă sâmburele de gutuie
şi din odihna ei înţeleg
aşezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi
amestecate cu oase şi noroi

să n-o deranjăm din această latenţă
nimic anormal

are şi luna dreptul suprem
la o frumoasă demenţă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri şi în mine totul plânge.
De pe ram îşi iau adio toate frunzele şi vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agaţe poezia de un colţ din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri şi să strige-n gura mare:
Luaţi toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi aşa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aş strivi poamele toate şi aş ţintui-o-n cuie.
Aş închide-o fără milă, în Siberii neştiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost un an în care s-au sinucis poeţii

A fost un an în care s-au sinucis poeţii
sătui să fie-ntruna luaţi în cătarea vieţii.
Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora
şi-au hăcuit prin pieţe în văzul tuturora
venele lor firave, tendoanele, uitarea
hrănind câteva zile gazetele. Duhoarea
acestor pline ceasuri îmbrăţişând foburgul
a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul
în halbele ciobite vânzându-l ca pe bere,
s-au aruncat din turle poeţii în tăcere
asemeni unei blânde ninsori întârziate,
s-au otrăvit cu vise ascunşi în ruinate
mansarde şi în dosul unor iubiri deşarte
de nimeni bănuite, iubiri pentru departe.
Printre gutui sticloase şi-au aninat în funii
costumele dungate având prinse petunii
la-ngustele revere şi ei uitaţi acolo
sub strâmtele sacouri, austrul în tremolo
ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte
se-mpiedicau adesea şi ele ca de şoapte

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu aromă de cuvinte

Toamnă cu aromă de cuvinte,
Îmbracă-mi gândurile aurii
Cu savoare din livezi şi din vii!
Şi pune-mi agate în veşminte!

Lasă-mi din podgorie mănoasă,
Balsamul în ciorchinii gândului!
Iar din livezi, aroma de gutui,
Adu-mi în a sufletului casă!

De vrei să îmi nutreşti gândirea,
Cu miez răscopt de nuci şi alune,
Te înveşmântez în al meu nume;
De belşugul tău să-mi leg menirea.

Dulceaţă din prunele brumate
Îţi voi savura cu prisosinţă,
Să-mi revigoreze conştiinţă
Ce îmi face gândurile coapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme de toamnă

Poeme de brumă
Pe-a timpului humă –
Poeme de vise şi vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.

Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...

E toamnă de-acum,
Durere şi fum,
Purtând şi tristeţi şi tăceri,
E toamna din noi
Când desculţi, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mal de cristal

E parcă
O barcă
La mal
De cristal

Şi-n barcă
Încearcă
Să suie
-o gutuie,

Gutuie
Gălbuie,
Eşti lună
Străbună,

Gutuie
-amăruie,
Eşti lună
Cunună!

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de bilanţ

Iată! Vine iarna cu tobele de vânt
Vestind pe pământ alba hlamidă;
Se risipeşte-n eter al guguştiucilor cânt,
Din oase bătrâne muşcând flămânda omidă.

Prin hornuri şi-au făcut ciorile cuiburi,
În odăi miroase gutuia şi fumul;
Soarele s-a pitit după vineţii nouri
Ce aleargă zoriţi odată cu drumul.

Puţină vreme a rămas până la bilanţ
Şi-i plin de datorii pasivul la ţărani;
Sub încălţări se-aude scârţ şi cranţ
Şi un oftat prelung prin ani.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Pe ceruri curg, zadarnic spre-napoi
Azi, picături de vis cu iz tomnatic,
Noi suntem prada timpului din noi
Privim înlăcrimaţi, cu gând apatic.

Curg lacrimi iar din fructul de gutui
Şi a căzut şi bruma tinereţii.
Noi am rămas cu gustul amărui
Ce pavatează anii bătrâneţii.

Mai rătăcim... Aleile-s pustii
Iar fără noi şi băncile-s mai goale...
Ne amintim de când eram copii
Furând în treacăt câte-o sărutare.

Râuri chihlimbării se risipesc
Şi geana zării lăcrimează lin.
Doar pruncii-ascunşi în noi, de-acum trăiesc,
În timp ce noi mereu îmbătrânim.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei vecine pesimiste

Flori au invadat castanii,
Aroganţele-s profunde
Umbrele... ignoră anii
Şi se dau a fi rotunde.

Licurici... cu felinare
Şi sclipiri diamantine,
Caută... prin buzunare
Plata stelelor virgine.

Trei vecine, pesimiste,
Neiubite... de trei luni,
Pun adresele-n reviste
Pentru tinerii nebuni.

Sufletele... încă speră
A zbura, către frumos,
Spre-a ispitelor himeră
Cu plăcere... şi folos.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa timpului

arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.

suflet uşor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găseşte alinare
în drumul spre stele îşi face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.

iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.

mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanţa timpului cântată de vânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cireaşă, un sărut

- Bună-ţi fie ziua, nene!
( Doamne, ce n-aş da, o dată
s-o sărut între sprâncene,
frumuseţea ei de fată! )

- Unde îţi aleargă pasul
Sprinten ca de căprioară?
( Vai... ce minunat i-e glasul! )
- Ia, mă duc şi eu la moară.

( Rumenă şi dulce gură! )
- Mai stai un minut zăbavă
Că făina nu ţi-o fură!
- Ştiu eu...? ( Taci că-mi e pe tavă! )

- De alergi, se umflă pieptul
Şi îţi dă din bluză-afară!
- Eiii, voi merge mai pe-ncetul
De mi-ar fi ca să mă doară!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (5 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abundenţă

Îsi umple iarna pântecul cu începuturi
până-n miezul adâncit al vieţii,
timpul încolţeşte
răsărituri
blânde şi mai luminoase în geana
dimineţii;
ceasul a sunat în convoiul alb a primăvară
şi desprinde roditor de abundenţă
din negura pământului;
verde nesilit
stinge şansa măduvei polare,
o umbră se mai zbate,
însă fără rezistenţă...

Îşi umple toamna pântecul din săvârşirea verii
cu începuturi lungi de elegii,
tot mai gălbenite şi mai suferinde,
cămara -şi umple colţul răcoros
cu mere mălăieţe, sângerii,
plouă în rădăcini de vânt cu ghinde

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară nr. 132 - decembrie 2012 (29 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Eşti atât de frumoasă mamă, atunci
când luna luceşte la tine în plete.
Atât de gingaşă te asemeni gutuilor
de la fereşti cu miros dulce şi mângâietor.

Mâinile tale tremurânde împreunate în rugăciune
mi-au mângâiat creştetul în nopţi de fierbinţeală.
Iar glasul tău dulce mi-a fost călăuză pe drumul
înspre casă şi curtea cu miros fraged de trifoi.

Simt zgomotul tâmplelor ce se zbat când lipseşti
şi mă rog pentru zile mai multe şi mai bune, mamă.
Zile senine ca atunci când, cu lingura de lemn învârteai
în dulceaţa de zmeură ce fierbea domolit pe plită.

Va veni timpul să ne strângem la gura sobei,
torcând firul poveştii şi a memoriilor de noi,
trei ţânci cărora le-ai legănat visele făcând
oameni de nădejde pentru ale lumii nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Pe cartea de muncă a visului
S-au notat zilele de lucru...
Zile... sau nopţi?!
Mă plâng deseori de insomnie –
Un zâmbet periculos şi mizer
Ascuns sub radicalul
Pleoapelor plumburii.
Îngeri-stihii,
Frământă coca nopţii...
Dimineaţa, lacrima se transormă în brumă.
Gălbenuşul de lună,
Străluceşte ca o gutui coaptă.
Aşteaptă!
Coapsele nopţii au urmele vineţii
La margini de zi.
Nu mai vii? Nu mai vii?
Corespondentul tăcerii
Este ridicarea la putere a visului.
Bună dimineaţa!
Am să rămân altar

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuiul

Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o linişte adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranţa primăverii mai licăreşte încă.

E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o linişte adâncă.

În odăiţa caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit aşază, mama, sfinţitele statui
Şi luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopţii cu stelele, hai hui,

Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu gutui şi îngeri

Aceste crengi eu galben rod
Trăiesc aceeaşi zi de-amiază;
Se-aude-n biblicul efod
O existenţă mult mai trează.

Vin funingeii şi sărută
Parul zeiţei auriu.
Acea secundă neştiută
Mi-alege gândul străveziu.

Vorbire neîntâmplătoare,
Ce-mi legi cuvintele de îngeri,
Va veni seara şi nu doare
Corola lacrimii din plângeri.

Oglinda iezerului calmă
Aşteaptă frunza ca pe-o arcă,
Pe prundul liniei din palmă,
Vâslea o tânără-ntr-o barcă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!