incendii şi timp

Lex Luthor: Am citit odată despre un bărbat bogat care a supravieţuit unui incendiu la hotelul la care stătea. A stat agăţat de marginea geamului timp de o oră până când pompierii l-au salvat. Apoi a cumpărat hotelul... şi a stat mereu în aceeaşi cameră. Când a fost întrebat care e motivul, a răspuns că soarta nu-l poate găsi de două ori în acelaşi loc.

replică din filmul serial Smallville
Adăugat de Laura Liţescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei

ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irişii excitaţi.

există
o veselie nebună
între sunete şi culori
şi-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.

ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
şi dau foc corăbiilor

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nefericit

nefericirea este ca furtuna nebună
întunecă loialitatea soarelui iubitor
aruncă fulgere spre stele şi lună
timpul devine tiran aspru şi zdrobitor.

nefericirea distruge reflecţii albastre
destramă mândria de a fi împlinit
ofileşte mintea ca florile-n glastre
muşcă din vraja cerului infinit.

nefericirea este incendiu de pădure
transformă în cenuşe semeţii de copaci
ploaia mireană poate să se îndure
de zborurile cântului de pitpalaci.

nefericirea are toate faţetele dure
se cuibăreşte des în suflete de săraci.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rubaiyat

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

Învie Noul An dorinţe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spaţiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

[...] Citeşte tot

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrula de la Marea Nordului

Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineaţă,
Iar brizele nopţii, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viaţă minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"

"Să spargem lucrurile-n bucăţele-i treaba noastră (şi-a lui Friţ),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.

Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerţ,
Deşi misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toţi se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele şi de luminile Patrulei de la Marea Nordului."

(Douăsprezece versuri omise)*

"Măturaţi de valuri, dar încă-naintând, aproape-necaţi, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula şi talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebaţi-i pe cei de la mal

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lupului

Sus, peste luna-n flăcări, nori grei îşi grăbeau drumul
Aşa cum din incendii aleargă-n slavă fumul,
Şi codrii erau negri, şi-adânci în depărtări.
Mergeam tăcuţi prin iarba jilavelor cărări,
Prin bălăria deasă şi spinii-nalţi şi goi,
Când, pe sub brazii-asemeni cu cei din Lande, noi
Zărirăm umbra slabă a unor gheare mari
Lăsate-n hăituire de nişte lupi hoinari.
Ne-am reţinut suflarea ca linişte să fie
Şi paşii-ntrerupându-i. – Nici codru, nici câmpie
Nu suspinau în aer; ci, sus, pe-un stâlp stingher
O jalnică sfârlează ţipa prelung spre cer;
Căci vântu-urcat deasupra lumeştilor hotare,
Mai atingea cu talpa vechi turnuri solitare,
Iar jos, în văi, stejarii, plecându-se pe stânci,
Păreau că dorm pe coate în liniştile-adânci.
Nici un fior, când capul plecându-şi-l ades
Hăitaşul cel mai vârstnic, pe urme-ncet purces,
A cercetat nisipul, culcându-se; curând,
El, care niciodată nu a dat greş vânând,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alfred de Vigny
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând frontiera

Stau cu spatele către motor şi urmăresc
peisajul trecându-mi pe sub ochi.
Cred că ştiu unde merg şi cred că am
câte ceva de spus în această privinţă.

Mai cred că aceasta a fost o ţară
a oamenilor din smârcuri, a dezertorilor ajunşi bandiţii frontierei,
a stogurilor de fân şi a acoperişurilor incendiate în bezna nopţii, scânteind
pe hornurile căzute, pe săbiile roşii.
Mă gândesc la vieţile
care încercau să-şi împlinească destinul prin ierburile uscate.

Acum, care e diferenţa?
Stau cu spatele întors spre viitor, veghind
cum se scurge timpul departe – în trecut. Stau, inexorabil
târât prin Controversatele Ţinuturi ale istoriei, ascultând
blestemele, ţipetele înăbuşite,
căderea acoperişurilor
prin întunericul deplorabil.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două nave porniră spre solul planetei, ambele în acelaşi timp, "Vulturul" fiind încă tractat de "Pacifis". Fiind însă vorba despre aterizare, puţin ajutor din partea navei "Vulturul" era necesar, de aceea unchiul Pavel trecuse la pilotaj. Nis se descurca perfect; chiar era un bun pilot, cum bine remarcase "şeful". Pe suprafaţa planetei tocmai se lumina de ziuă. La bordul celor două nave, toate ceasurile indicau 11.45, deci, vor atinge suprafaţa planetei la miezul zilei, după ora terestră. În acea dimineaţă, localnicii vor fi treziţi de zgomotul produs de motoarele celor două nave, care coborau neinvitate pe planeta lor. Dacă se vor speria sau nu, rămânea de văzut. Oricum, surpriza lor va fi mare, descoperind cu ce se alegeau: vizitatori nepoftiţi, sosiţi din spaţiu... La 11.55, "Pacifis" se opri pe suprafaţa planetei, urmată, la numai câteva secunde, de "Vulturul". Era marţi, 28 iunie, o altă dată importantă, numai demnă de reţinut, pentru membrii echipajului. Ajunseseră, fără a fi dorit, pe suprafaţa unei planete necunoscute. Erau, poate, la fel de speriaţi ca şi localnicii care se treziseră în zgomotele puternice, produse de aterizare. Iarba se arsese de jur împrejurul celor două nave; sistemul de răcire intrase automat în funcţiune, pentru a stinge instantaneu incendiul provocat de oprirea motoarelor.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii s-au adunat
Pete oraşul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenuşa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea – plapumă grea,
Pe care aţi aruncat-o
Peste inima mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin a rămas

E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puţinul ce-mi dai
Şi simt că mă seci şi în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm

Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări şi fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum

Ce rost să mai fim, prea puţin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăşi timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi

Tu nu mai iubeşti şi s-a dus ce-am avut,
Oricât aş spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aş vrea,
Degeaba mai stau... când doreşti altceva

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru căutare

dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de şapte ani
aş fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăţ a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete

îmi plăcea pădurea şi
frunzele uscate foşnitoare sub picior
nu înţelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri

tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
aşa am aflat cât de repede pot fi ucişi copacii

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ne apasă

Poemul acesta n-o să vă placă,
Începe cam aşa, pământul ne apasă,
Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,
La pândă, îşi ascute ghearele, focul ne luminează
Din interior, incendiu devastând fragile muchii,
Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,
Pereţii transpiră şi gâfâie, spovedania lui Dmitri se întrerupe,
Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,
Ca în dragoste.
Stele galbene, violete, cianhidrice,,
Luna galbenă, îmi petrec nefiinţa, strecurând-o
Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,
În locul gândirii calme, clasice, geometrice,
Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.
Durerea străluceşte prin lacrima tot mai rotundă,
La fiece colţ, santinele morţii ne dau onorul,
Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,
Orbii nu recunosc întunericul,
Clopotele nu bat pentru surzi,
La final corbii sunt responsabili,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holocaust

a plătit cu cele 7 vieţi de pisică
orele debutau tam-tam sau veneau de-a valma incendii
el nu măsura ritmul cu care aluneca spre holocaust
răzuia codul de intrare dar era imposibil să depisteze acel algoritm al supravieţuirii într-o bulă iluzorie

încălca regulile cu demnitate fiind un fel de ultraş al artei cuvântului
dar din regnul său niciunul nu i-a rostit numele de paiaţă Omul-licurici
cu toţii l-au crezut imaterial neînregimentat ideologic

eu am ştiut că Omul-licurici nu a trecut prin Piaţa Victoriei nu este soldat pe deplin
între tine şi lumeadevietuitori este o colonie de cuvinte
şi numai noi egO-urile putem falsifica gânditorii care din paiaţe ordinare vor devenii aleşii zilelor de hram

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani de Ziua Mondială a Scriitorilor - Cititorului, cu drag!

Şi însetat, şi obosit de-a zilei alergare,
Şi nedormit, şi obsedat de-a vieţii nepăsare,
Tu, Cititorule, te-apleci peste fântânile verbale,
Să guşti din ciutura poetică un strop de alinare.

TU eşti măsura la tot ce pana mea zideşte!
Şi oceanul bem, când dor de prunc răneşte,
Te bucură seninul, când curge lin în rime
Şi-mi ogoieşti durerea ce năruie-n suspine..

De plâng, ca o copilă, din iureş de probleme,
Ştii să dezghioci cuvântul, incendiat de vreme
Şi-asculţi cum bate inima de drag şi din mândrie,
Că sunt român de sânge, c-avem o Românie.

Mă-nclin spre sufletu-ţi, spovadă-n el mă cresc,
Primeşte-mi poezia, prin care te iubesc!
Din setea-ţi neogoită izvorul îşi rodeşte
lumina, când în mine cuvântu-înmugureşte.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor fi mari probleme dacă nu stopăm încălzirea globală

Când eram copil viaţa era simplă,
televiziunea era în alb-negru; la fel,
ziarele de dimineaţă şi de seară.
Totul clar şi concis, la obiect. Ele relatau
despre incendii locale şi despre pisici blocate-n copaci,
despre războiul din Coreea sau despre locurile vizitate
în acea săptămână de Regina sau de Papă.
Iar diferenţa principală între atunci şi acum....

Când eram copil ştirile nu se inventau,
erau doar relatate.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi a avut loc un nou incendiu grav într-un mare spital din România, după multe altele în decurs de doar un an, în care mulţi bolnavi au ars de vii. Spitalele din România sunt tot mai mult nişte crematorii şi tot mai puţin locuri de salvat viaţa oamenilor. Există o diferenţă esenţială între crematorii şi spitalelele noastre: în crematorii oamenii sunt arşi după ce au murit, în timp ce în spitalele noastre oamenii sunt arşi de vii.

aforism de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

Femeia aia superbă
De felul ei splendidă
Cu argumente la vedere
De care s-a îndrăgostit
Mai deunăzi poetul
Era în uniformă de pompier
Ea lupta cu incendiile
Dar a aprins un foc
În sufletul poetului
Şi venise în control
Cu echipă ei cu tot
Trei zile a durat
Atunci controlul
Şi s-a lăsat cu amenzi
Până la urmă
Dar asta nu a diminuat
Ci a amplificat
Iubirea poetului
În orice direcţie
Chiar şi pe sens interzis.

poezie de David Boia (16 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

din minnesota trebuia
să fie una dintr-un pahar
cu apă, un pic de agitaţie
şi
e vărsat în uitare - con
fli(c)tul a explodat în toată america
luptele de stradă se dau
în focuri de armă - poliţia
şi
ziariştii sunt atacaţi de spirite
hrănite de ură
val de proteste după val
de proteste vio
lente nu sunt în secolul vitezei
incendiile din stradă au a
prins america (?!) arde strada
arde america după criza coronovirusului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţele

Domniţa din basmul acelei cetăţi
într-o zi m-a-ntrebat:
"Tu ştii - ah, tu nu ştii - cine-a fost Uta?"
Amurg, mult mai vechi decât zilnicul soare apune,
sporea peste turnuri şi-n preajma bisericii negre.
Tu ştii - ah, tu nu ştii! Cum nu aş şti pe trecuta
domniţă, cealaltă, din slava evului mediu?
Tovarăşa umbrelor astăzi, vie cândva!
Printre armuri, prin surele ganguri
mândră şi albă trăia,
lângă scutul seniorului, Uta.
Caldă şi castă, sub arătările inului,
minunea fiinţei se apăra.
Dar zâmbetul ei otrăvea toate văile Rinului.
Numai când spicul lega
ea-n anotimp din cetate ieşea.
Grea suferinţă era frumseţea ei pentru o ţară întreagă,
pentru ţara burgundă,
unde şi astăzi ea stă, chip de piatră
sub bolta rotundă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul femeilor

Râsul femeilor incendiază
Curţile de Injustiţie
şi mărturiile mincinoase ard
cu o strălucitoare, albă impetuozitate

Ele chicotesc în Camerele Congresului
şi obligă ferestrele să se deschidă
pentru ca discursurile mincinoase să zboare departe

Râsul femeilor alungă negura
de pe ochelarii celor împovăraţi de ani
şi-i contaminează cu gripa fericirii,
iar ei râd ca şi cum ar fi iarăşi tineri

Prizonierii ţinuţi în celule supământene
când rememorează râsul femeilor
îşi imaginează că văd lumina zilei

Râsul lor traversează apele care separă
şi care reconciliază două ţărmuri vrăjmaşe

[...] Citeşte tot

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!