inimă şi insule

În ultima dragoste

desfac lucrurile bucăţi
infinitezimale
în ultima dragoste
aş putea să desenez
o inimă despletindu-şi
coastele în cuvinte fumigene
un tango pe o felie de portocală
o femeie care absoarbe insule selenare în vârtejul şoldurilor
un val cum părăseşte oceanul încordat de un surâs
călărind unicorni marini
o geană pe melodia obsedantă ce desparte albul
de celelalte anotimpuri

privirea îmi piere în lumina unor felinare interminabile
pe strada întinsă de-a lungul nopţilor cu
miros răscopt dulceag
de pere lucind pe corpul tău dezaburit în suflarea mea tomnatică

în inima mea
s-a ghemuit pentru ultima oară

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul aţâţă focul inimii, lacrima îl transformă-n cenuşă. Şi totuşi există unele suflete care ard atât de intens, precum vulcanii de pe fundul mărilor şi oceanelor. Ele se înalţă puţin câte puţin până când ajung să triumfe deasupra tuturor lacrimilor, formând o nouă insulă, iar uneori se încumetă să depăşească norii şi să vorbească pe limba lor de foc cu soarele şi celelalte stele.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru statornicia clipei

există insule
în care amintirile apei
se întâlnesc cu amintirile pământului
iar amintirile focului din adâncuri
se întâlnesc cu amintirile
domoale sau înteţite
ale vântului

acolo de ţi-e dat să trăieşti
nu vei fi niciodată
singur

focul
inimii tale
pământul
cărnii
lacrimile
sângele
sufletul
întregesc

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisoarea din pământ

în inima mea tristă
Precum o cometă stinsă
Stelele mele riscă
Să devină o nebuloasă aprinsă

Căci spiritul meu vag,
Ce luminează-n întuneric
şi-n întuneric e-n zigzag,
se-nvârte-n cuarţul sferic

Iar apocalipsa a venit
Şi-a venit mult prea devreme
Şi noi între noi ne-am omenit
Într-un vid ce întruna geme.

Un arhipelag ucis de soare
Când lacrimile mele străluceau
Intram într-o închisoare
Unde eu vorbeam şi ei tăceau...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneş
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soţie – eu fac legi şi ţin judeţ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, nişte trântori
Care mănâncă, dorm şi care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieţii până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe ţărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut şi-am cunoscut multe, oraşe şi oameni,
Obiceiuri şi clime, adunări şi guverne –
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toţi;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experienţa e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul din cartul de noapte al navei Charlotte Jane

E primul cart de noapte, frăţiorii mei,
Vânturi mari, grozave, bat peste şapte mări*
Şi stele reci sclipesc pe boltă, frăţiorii mei,
Mistica lor deschide căi spre cele patru zări.

Prova navei noastre-şi croieşte drum
Prin apele cele mari, scăpărătoare,
Promiţând locului pe care-l părăsim acum
Şi locului spre care ne-ndreptăm bunăstare!

Acum, aplecaţi-vă-n tăcere, frăţiorii mei,
Frunţile deasupra vinului sfânt,
În memoria strămoşilor morţi, frăţiorii mei,
De un sânge cu noi, din acelaşi pământ.

Deşi mormintele lor sunt la fel de departe ca luna
De-acest ocean albastru, adevăr spun vouă,
Spiritul lor ne va însoţi întotdeauna
Acolo unde mergem, în ţara cea nouă.

[...] Citeşte tot

poezie de James Edward Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare a nimănui

marea e a nimănui
şi a tuturor
mă întreb cum poate mângâia
cu atâta tandreţe
singurătatea unor ţărmuri
şi nisipurile din oameni
tăcerile de sidef ale tristeţilor
în lumina pustie a lunii
şi urmele trecătoare ale iubirilor
în intensitatea deşertului

cum poate legăna cu atâta fervoare
corăbiile pierdute
în sufletele oamenilor

şi pescăruşii aceştia albi
care despică orizontul
care sfâşie stâncile
şi sarea valurilor
şi insulele din oameni

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise ( extras)

S-ar putea ca valurile să ne doboare şi să ne ia cu ele:
S-ar putea să punem piciorul pe Insulele Fericirii,
Şi să-l întâlnim pe marele Ahile, de care-am auzit atâtea.

Deşi prea multe ni-s luate şi multe trebuie să-îndurăm, deşi
N-avem puterea celor care-n zilele de-odinioară
Mişcau planeta şi cerurile, totuşi ceea ce suntem, suntem:

Avem acelaşi temperament al inimilor brave,
Slăbite de vreme şi de soartă, dar puternice în vrerea lor
De-a lupta, de-a căuta, de-a găsi şi de a nu îngenunchea.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima inimii

nu cer să fiu înţeleasă
ştiu că am să mor ca un şoim ars de ultima silabă căutându-şi ţara din inimă
mărturisesc îndoiala din litera cărnii
hrană tuturor viselor şi putinţelor mi-au fost înserările lumii
nu regret nici un fulger cuibărit între mine şi înţelesuri

îndelung te-am aşteptat iubite în răscrucea cuvântului care deschide zorii
în sângele meu
am ţesut toate războaiele în care te-ai rătăcit
după ce ţi-ai scufundat în ispite insulele şi peţitorii de întuneric

ne-am privit de-atâtea ori într-o frunză naşterea murindu-ne împreună
încât mâna lui dumnezeu se umple de cioburi de timp
colorate

împărtăşirea din setea de unul nu costă decât apa din viziunile tăcerii

odiseu sunt eu chiar dacă imaginea nu-şi suprapune iluzia perfect în rama oglinzilor
pentru tine iubito ies din spuma dimineţilor cu poalele candorii suflecate
degetele ştiu să culeagă din lucruri aievea ca o boare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea din Ithaca sub pulbere de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar înainte ca diavolul să audă că am murit

chiar înainte ca diavolul
să audă că am murit mi-am
luat aerul rave câteva re
plici de agăţat şi am coborât
în oraşul care a rămas strâns
înşurubat în jurul furnalului
ca epoca de aur în jurul comite
tului central dacă însă faci un
pas în spatele blocului oraşul
devine prin forţa imaginaţiei
o insulă zburătoare cu palmieri
şezlonguri şi nisip adus din
dubai tu tocmai treceai abia
ieşită din valuri într-un corp
orbitor purtai un costum de baie
ce provoca o invazie de licurici
în sumatra în urma ta universul
strângea cu o cheie franceză val
vele inimilor ce o luaseră razna
aruncată peste umăr privirea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet şi fără cuvinte.

După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de maşini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.

Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste şi lungi
şi nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o uşă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ţi întorci capul şi să priveşti în sus,

[...] Citeşte tot

poezie de Antoine Cassar (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţe magice

De-aş avea forţa magică să-ţi transform gândurile într-o mare,
aş vrea să fiu singura corabie plutind pe sclipirile valurilor ei,
să acostez numai la ţărmurile tale pline de flori
sau... aş vrea să să fiu o insulă
cu ţărmuri stâncoase şi înalte
în care se sparg
toate valurile stârnite de furtuni trecătoare -
dar nu sunt decât un bard sensibil ca o libelulă,
cu o liră în loc de inimă,
care singura putere ce o are
este să te transforme pe tine şi răsăriturile de soare
în cântece tăinuite care devin flori gânditoare,
dorind să rămână pe veci nemuritoare...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protocol al unui club Matei Caragiale

"Vis al galeşei Floride şi-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu eşti însăşi arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole şi mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?

Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muştei Mima somptuos ca un manşon,
Locuieşte cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Raşelica Nachmansohn.

O! vegheat din jilţul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creştet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare şi pierdute dalte,
Paşadia îşi despoaie înnoptat semeţu-i port.

O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoţat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopţii cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de dor aprinsă

Candela de dor aprinsă
Creşte-n noi şi nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninşi cine-i atinge?

Tu mai şlefuieşti în lume
Stele-n cărţi de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.

Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrăţişarea ta,
Tu eşti floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!

Şi cum eşti aşa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodaţi cu gânduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din adâncuri

Un râu coboară din munţi, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari şi împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin şi mâl,
gârle cu stufărişuri,
lagune şi grinduri,
mlaştini şi păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternităţii,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi şi simţuri!
Divinitatea se află peste tot.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescent

Ai dreptate, iubito,
Să-mi tai capul precum lui Ioan,
Vorbesc prea mult, aşa eram,
Ai dreptate să-mi tai pletele,
Sunt prea temerar,
Ai dreptate să-mi dai mărul,
Sunt prea pudic bondar.
Ai dreptate întotdeauna,
Altfel dreptatea ar deveni doar o strună.
Ar putea să semene a iubire şi tu, nu doreşti asta,
Eu credeam că a iubi şi a ierta este tot basta.
Chiar şi călăul din Lyon aştepta o iubire,
Eu nu sunt ce par, tu nu eşti ce pari, asire.
Nu pot uita cuvintele Euridicei către Orfeu,
"Nu-ntoarce capul, dragul meu".
Eleonora te chema cândva, acum?
Au existat sute şi mii de cum-necum.
Harul fie cu tine, aşa am zis.
Au sosit muzicanţii anatolieni din Bis..
Cum se asociază iepurele cu Luna? Foarte bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuia să pescuiască peştele, dar acum merge la supermarket

Există un om _____
o inimă amară suferă-n singurătate
Adevărata iubire-a vieţii lui a fost un fel de uşă turnantă
intrau pe acolo atât de multe persoane pline de dorinţe
încât bietul om a fost prins de viu în capcana
tuturor suspiciunilor şi vicisitudinilor
care-înconjoară pe cineva-îndrăgostit de-o femeie
care-şi vinde iubirea pe bani...
Dragostea pe care-o simte în inima lui
tânjeşte pentru mai mult
realizează că are nevoie de mulţi bani
aşa că-şi încearcă norocul la loto
unde întotdeauna câştigă mai mult decât pierde
Totuşi... după ce în sfârşit ea l-a sunat
l-a lăsat şi fără bani şi fără demnitate
Şade oriunde găseşte un scaun şi-şi petrece viaţa
risipind lacrimi de bere şi de whisky
Consideră c-ar fi bine să plece pe unde-a venit
paşii îi sunt tremuraţi şi confuzi (probabil de la whisky)
viaţa lui n-are nici viitor, nici speranţă şi nici vreo promisiune

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Itaca

În vreme ce ridici velele pentru Itaca,
Speră să ai parte de un voiaj lung,
plin de aventuri şi de descoperiri.
Iar de Lestrygoni, de Ciclopi,
De Poseidon cel mânios nu te teme:
nu-i vei întâlni pe drumurile tale
atâta vreme cât gândurile îţi sunt înalte şi încrezătoare,
cât un entuziasm tânăr şi năvalnic
îţi electrizează spiritul şi trupul.
Lestrygonii, Ciclopii,
Poseidon cel sălbatic nu-ţi vor ieşi în cale
decât dacă-i chemi tu în sufletul tău,
decât dacă sufletul tău îi aduce-n faţa ta.

Speră să ai parte de un voiaj lung.
Poate vor fi multe dimineţi când,
cu mare bucurie, cu tânără încântare,
vei intra în porturi pe care le vezi pentru prima oară;
poate te vei opri în colonii feniciene
să cumperi lucruri fine,

[...] Citeşte tot

poezie de C.P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ela, ela! (Haide, haide!)

E dimineaţă acum în Santorini
Un soare-aprins încinge atmosfera
În mare zburdă graţioşi delfinii,
Iar eu îţi spun în şoaptă, kalimera!

Tu te trezeşti cu zâmbetul pe faţă
Şi-ai o privire dulce, îmbietoare,
Iar mâna mea tot trupul ţi-l răsfaţă
Necontenit, din cap până-n picioare.

Ne îmbrăţişăm şi inima palpită
Simţim iubirea cum ne curge-n vine
Eşti minunată ca o Afrodită
Ce din Olimp a coborât la mine.

Se-aude un bouzouki cum jeleşte
Cu el întreaga insulă vibrează
Sunetul lui duios te răscoleşte
Şi-ţi văd obrajii cum se îmbujorează.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (9 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!