Citate despre inimă și măslini, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și măslini, dar cu o relevanță mică.
Smochinul inimii mele
Sprijinind un lac de cer cu un braț imens de crengi,
Dragoste cu frunze-albastre și cu inimă de lup,
Ochii minții-nlăcrimați numai tu poți să îi ștergi,
Prinzând rădăcini în dorul gândului lipsit de trup.
Am să scotocesc prin el să învăț pe und' se urcă,
Numai îngerii-mi coboară, c-am o aripă în plus,
Să o las iubirii mele, căci o duc de mult în cârcă,
Doar așa-mi va crește crucea pe care o am de dus.
Tu alinți cu ochii leneși lacu-albastru de pe ramuri,
Codrul și un corn de cerb te vestește c-am ajuns,
Să-ți Iași aripa-adormită pe-ale noastre două maluri,
Ca o punte peste-o mare de-ntrebări fără răspuns.
Lacrimile-ncep să cadă peste lumea mea de orb
Și îmi îndulcește viața tristă-a buzelor flămânde,
Le hrănești la tine-n brațe și în ochii lor de cerb,
Le vezi frica mea, de mine, lângă tine cum mă prinde.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stradă în Agrigentum
Mai este și vântul pe care mi-l amintesc
aprinzând coamele cailor, galopând
pieziș, de-a curmezișul câmpiilor,
vântul care cotrobăie printre pietre, decolorându-le,
și inima coloanelor posace, telamonii
răsturnați în iarbă. Spiritul anticilor, însuriți
de ranchiună, se întoarce cu vântul,
respiră prin mușchiul ușor ca pana
care-i acoperă pe acei giganți, prigoniți de cer.
Cât de singur în spațiul care-i încă al tău!
Iar durerea ta devine și mai mare dacă auzi, iarăși,
sunetul care se rostogolește, departe, spre mare,
unde Hesperus striază cerul cu zorii:
muzicuța vibrează
în gura căruțașului
care urca culmea luminii de lună, domol,
în susurul măslinilor saraceni.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile
Motto: "N-ai cum să te pierzi, și nici să greșești
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primești"...
Fericit omul bun, și frumos, și curat
Iisus Hristos și pentru el S-a rugat
Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.
Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreață
Dar nu și credința în Domnul Iisus
Care pe toți ne iubește nespus.
Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.
Ea trupul și sufletul și-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopotele-n insula cu stuf
(vivos voco, mortuos plago, fulgura frango)
Aici, chiar s-a stârnit a primăvară
Și am tăiat-o-n patru, prin pustii
Am întâlnit măsura nemuririi
În piatra vie aruncată-n lac, să-mi fii
Încercuire cu tristeți și viață
În fiecare zi, de dimineață
Precum acuma, la cafeaua-n doi
Cu lumea ce s-a strâns în noi
***
La porțile Gadarei a ajuns livada
Pruncuțul Veșniciei
În inimă se-arată...
Când Veșnicia stă ascunsă-n Clipă
Ciugulită de lebedele care cuibăresc
La umbra măslinului sălbatic
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbații călătoresc prin toate haltele
bărbații vor să bea apa feminității
(la toate vârstele înfloririi
și coacerii pământului)
până la marea plecare
prin haltele văzduhului.
și în peșteri din stâncă
și în borta peșterii
(unde se agită o fiară),
și în momente de grație
sau de răsucire a sufletului.
pentru ei femeile
sunt niște cetăți
(ce se vor cucerite și împodobite
cu crengi de măslin).
când au gustul gutuielor coapte
bărbații călătoresc
pe firul altor ape
ale inimii sau ale morții
și au viziuni cu femei
-adevărate roți-
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea morții
Opaițul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinț cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,
Adună sfetnicii-n consiliu
Și-aceștia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morții,
Nesăbuitul lor despot
Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Și blând ca ramul de măslin,
Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăți de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ospăț
Fiindcă am ajuns mai târziu
ospățul era la felul doi
"Vapoare fierte în apă stătută"
Un fotograf ne făcea cu mâna amputată
a unei domnișoare
poze (pe sub masă) la pantofi.
Sclavii dezbrăcați stăteau pe jos întinși în loc
de covoare
și noi mai mergeam uneori într-o cameră
să ne întoarcem arcurile...
O doamnă(soția unui evadat..) cu o pălărie
plină cu săpunuri
îmi povestea despre balonarea lui Heidegger
cu ființa ființării. Îi ieșeau bule de săpun
din urechi... așa că am urcat în salonul
cu șosete unde am probat nenumărate feluri
de picioare.
Îmi suna inima și m-am retras pe terasă.
Sângele îmi curgea din ochiul stâng și cineva
a început să râdă din ochiul la care ținea companie.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie ce-o fi
(apoi și la urma urmei)
clipa lasă urme-n inima omului
precum semințele căzute-n deșert
încolțite-n adierea de ploaie
într-un decor de pictori trăzniți
pe o pânză de corăbii pusă-n rol de broderie
tu cu gândul dus în stele te-ai împuns în Poezie
într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
Colecționarului i-am promis un tablou
cu portretul femeii cu cercel de scoică
pianul care nu există, jumătate pian și jumătate clavecin
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul
Sunt o picătură din miezul pământului
și un strop de apă din roua dimineții,
curg anii precum secundele
și viața nu are niciun sens.....
totul este nimic și nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
și fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esența vieții,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinți de iubire,
pământul se zdrobește de durere
și de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputința iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un cățel ce stă-n mijlocul străzii,
așteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu știe că-i făcut din apă și pământ
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea artei
Eu, nu sunt o artistă, inima mea însă,
în căutarea frumosului m-a trimis,
să-ncerc a-l găsi chiar și-n al meu abis.
Nu-i treabă ușoară, vă zic..,
dar rezultatul va veni negreșit
atunci când dorința-i așa mare
că se confundă cu însăși viața în spirale.
Cortina lumii materiale am tras saturat
și-o alta pe cerul scenii mele s-a desfășurat...
Aici, nu se stă cu picioarele pe pământ,
aici, nimic nu-i nevoie s-atingi,
o lume-i de senzații și simțiri,
e lumea cea adevărată scăldată-n armonii.
Pianul plutește pe-o mare turcoaz,
îl vezi dar nu-l vezi, e sunetul lui pe talaz.
Fiori de plăcere îți trec pe piele și-n gând
când respirația petalei de crin
s-așază discret, surâzând,
pe buzele-ți însetate de soare precum un măslin.
Fascinată,-n lumea nouă-naintez,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea artei
Eu nu sunt o artistă, inima mea însă,
în căutarea frumosului m-a trimis,
să-ncerc a-l găsi chiar și-n al meu abis.
Nu-i treabă ușoară, vă zic..,
dar rezultatul va veni negreșit
atunci când dorința-i așa mare
că se confundă cu însăși viața în spirale.
Cortina lumii materiale am tras, saturat
și-o alta pe cerul scenii mele s-a desfășurat...
Aici nu se stă cu picioarele pe pământ,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Karma
încep ziua fără nicio dificultate
vizibilă
am să trimit la pachet starea de bine
spre destinația exotică unde sper că te afli
expus luminii din ochii ultimei iubite
mă uit în oglindă
așteptarea s-a scobit pe dinăuntru asemenea unei enclave
în care se vorbește argoul pușcăriașilor
sufletul meu îți latră absența
pe orbită se-nvârte încă stolul îngerilor păzitori
iată catrafusele lor arse
în piața de gaulle
steagul unui cer învins
dar tu vei trăi veșnic în povestea mea
asta ar trebui să-mi dea curaj
să facă diferența între creanga de măslin și funie
nu uita sunt donator universal grupa o rh negativ
aritmetic mă cobor sub zero
în pivnița promisiunii că voi înverzi pe cealaltă lume
grădină suspendată deasupra hăului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea
Un cer fierbinte, fără de culoare,
îmbrățișa pustiul ars de soare.
Cu chip aprins, cu haine zdrențuite,
prin spinii frânți de vânt și de copite,
prin nori de praf, prin mirosul de cloacă,
goneau porcarii slujba să și-o facă.
Dar dintre toți, mai copleșit de chin
era un tânăr, un sărman străin.
Plecat de la părinți cu-averea-n brâu,
el o pierduse-n cârciumi și-n desfrâu,
o risipise pungă după pungă,
crezând că mii de ani o să-i ajungă.
Și-acum, în zdrențe, muribund aproape,
el nu avea pe nimeni sa să-l scape!
Doar marea cu împărăția-i sumbră
de taină, de tăcere și de umbră...
În zare, pe sub crengi d-eucalipt,
venea o caravană din Egipt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unei mierle captive
Lui Ludwig von Ficker
Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele brațe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" și pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinței lui Isus, la care se adaugă "umilință" și "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" și "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul și poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele și sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul și istoricul muzical.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colina Herzog
Colina este o mare ridicată-n tablou,
Seara revine cu surle și tobe,
Cineva îmi spun Fiul meu, o umbră, două umbre, hombre,
Exilul omului de lut,
Noaptea ca sărbătoare autentică,
Un pas de dans înspre moarte,
Caut mormântul lui Orfeu,
Nu-i nicăieri, poeții sunt ca și pereții albi,
Fiecare nepoet poate să scrie pe ei ori să-i scuipe,
Dacă sunt nebun, este-n ordine, zice Herzog,
Urcăm și noi Muntele Măslinilor,
Urcăm treptele bazilicei Madelaine, din Paris,
Ochii mei plini de funinginea cuvintelor,
O lacrimă le poate spăla,
Descifrez numele destinației mele,
Nu v-o spun.
Vântul alb și luna neagră,
zi de zi cu mult mai dragă,
cerul blând, adânc de aer,
urcă morții în zbor lin.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea Șeherazadei
În mări de nord; în hale lungi și sure
M-am coborât și am ciocnit cu zeii,
Atârnând arfa-n vecinica pădure.
M-am îndulcit cu, patima femeii,
În stele i-am topit aurul din plete,
În poale-am scuturat piatra cameii,
Din ochi i-am sărutat priviri șirete,
De-umeri-i rezemat am râs cu dânsa
Și-am potolit din gură-i lunga sete
De-amor. Apoi m-am dus - ea plâns-a,
Mi-a deschis marea porțile-i albastre
Și Nordul frig durere-mi caldă stins-a
M-am dus spre sud - und-insule ca glastre
Gigantici se ridic din sfânta mare,
C-oștiri de flori, semănături de astre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Variațiuni ale lui Yin și Yang
Mi se pare că ți s-a umflat un obraz
și ochiul îți pare puțin mai mic,
jumătate din tine s-a umflat,
jumătatea egoistă,
atât de compătimită de partea stângă a corpului tău frumos.
Nu ai decât atâția ani și ți se pare că numai tu știi
că se circulă regulamentar pe partea dreaptă a trotuarului,
că se merge de mână pe trotuar
cu orice femeie care știe că în partea stângă este inima,
dar nu știe că sunt mai multe trotuare
și că pe unele tu nu poți merge decât singur,
nu poate merge decât dreapta corpului tău frumos,
egoistă și minunată,
încât asta mă face să cred că a te descurca singur în lumea ta egoistă
a fost visul atâtor sute dintre predecesorii tăi,
pe vremea când mergeau cu ochii închiși.
Și m-am gândit să pictez pe ochiul drept,
pe care odată îl țineai închis,
voiam să îți pictez o ramură de măslin pe pleoapa dreaptă
și apoi să te las în pace,
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghetsimani - grădină
a fost odată o grădină
și ea prin veacuri a rămas
în care veșnica Lumină
gosi în ea un scurt popas
a fost odată o grădină
în care Domnul cu amar
cu fața Lui cea de lumină
vedea sfârșitul pe Calvar
o Ghetsimani grădină neuitată
în care Domnul s-a rugat
cu Fața Lui înspăimântată
căci jugul greu l-a-mpovorat
Ghetsimani grădină înflorită
de atâtea lacrimi și durere
în tine Ființa cea iubită
n-a găsit o mângăiere
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Când Orfeu lăuta atinge,
Jelind un mort în grădina serii -
Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?
Murmură jalea-n tomnatecul stuf,
Iazul albastru.
Durere, făptura subțire a pruncului
Sângerie arde,
Mamă-ndurerată, în albastră manta
Învăluind sfânta ei durere.
O, a născutului, care moare
Înainte de-a gusta ardoarea
fructului, amara vinovăție.
Pe cine plângi sub pomi amurgiți?
Sora, dragoste neagră
A unei sălbatice specii,
A cărei ziuă se duce pe roți aurii.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și măslini, adresa este: