inimă şi murdărie

Acasă

mă scol dimineaţa târziu
intru în gura metroului
tremurând pentru noua zi
din viata mea
şeful mă înjură din toţi rărunchii
şi continuă aşa să mă înjure
printre dinţi

la cinci fix
îmi strâng gândurile grămadă
şi mă pierd pe o stradă pietruită din Bucureştiul vechi

aici
visele mele se duc la stele şi se întorc sfâşiate
printre proxeneţi,
borfaşi şi zei

destinul rătăceşte aiurea
dar e atata tristeţe
în rătăcirea asta

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci înrobite

Treceau plopii in fugă
Pe chipuri pline de rugă,
Cruci inrobite in zvastici
Măcinau mame şi copii,

Capuri de mort argintii
Călcau incălţate pe inimi
Fum de oameni cerşea apă
Un colţ de pâine şi ceapă

Să-si frece ochii să plângă
Lacrimile a fugit uscate
De chinuri şi pedepse,
Poate or să curgā

Din ochii reci si goi
Câteva.. cât de puţine
Stropi de lacrimi
Să stingă setea

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopă

în această toamnă capricioasă
au dispărut lăcustele flămânde,
frunzele veştejite au putut să zburde în voie
prin inimile noastre
ca nişte poeme pline de tristeţe,
ochiul flămând n-a putut să mai străbată
laserii luminii până-n sufletul tău
plin de răşini mirositoare,
ce odisei blestemate se văd în lacrimile tale,
unde e ulisele din inima ta,
de ce l-ai alungat peste nisipurile saharei
ca pe un cerşetor de rând,
ai uitat când ţi-a mirosit prima data parfumul părului
şi tu i-ai băgat nasul între sâni să-ţi încălzească inima,
degeaba mai ţeşi pânza, penelopă,
că n-ai să mai simţi niciodată
fiorii aceia de cobră
cu veninul dulce-amar
injectat în carotidă.
e vânt, e frig, e toamnă, e singurătate,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secera

Miauuuuu

mi-ai decupat din suflet o seceră de argint
în fiecare noapte o spânzuri de cer
un gest reflex
în timp ce-ţi iei femeia de păr şi îi strecori mâna sub fustă
sau îi fugăreşti flămând gura
sfâşiată de ţipătul unui da

mi-s palmele bătătorite
arid râde-n ele sudoarea
ce curge până-n coate
(ascuţite)
împung cu ele disperarea

cearşaful frământat geme
revarsă arse şoapte
în limbi neînţelese

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Florentina Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopsia cerului

îmi dau pielea jos, hocus pocus,
o să mă vezi în sfârşit
nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun
trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc să îţi topesc zidurile
şi tu nu ştii
când plec uşile devin fum. camera labirint de oglinzi
devii ce vreau eu să privesc
te transformi în ghem, te înod de mii de ori

sunt călăul cu ochi umezi
sunt tăişul care sclipeşte orbitor în lumină
n-am milă. furnică te fac.
îţi arunc în ochi praf de stele părul meu te strânge ca un boa
respiră de două ori

mercur îmi curge prin vene
arsenic am pe buze
nu poţi să mai fugi te-am capturat
mai rău. nu-ţi dau drumul
până nu devii

[...] Citeşte tot

poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi iubirea nu mor, nu se strică, nu au miros urât, nu mucegăiesc, nu putrezesc. Ele aproape întotdeauna sunt împreună. Ele intră-n inimă şi-n suflet, ca o lumină. Ne părăsesc atunci când ne murdărim cinstea, cugetul, inima, sufletul şi gândirea. Cât de adânc le-am îngropa, ele tot ies la suprafaţă. Ele nu pun lacrimi pe chipul nimănui, decât de regret, de fericire sau de izbândă.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grota suferinţei

Mârşavă dezamăgire,
cum mă acaparezi în mrejele tale
păşind vicleană pe clapele sufletului meu
înrobit de amintiri.
Mă împuşti cu fulgerele ochilor tăi,
irişii gloanţe sfârtecând oazele mele de lumină,
lăsându-mă să orbecăi
pe meleaguri de dor şi de jale.
Vocea suferinţei îmi urlă
până în străfundul inimii
împroşcându-i cu venin vitraliile purpurii.
Of, iubite,
cum îmbălsămezi sentimentele
şi le conduci pe ultimul drum
cu o grimasă morbidă.
Ghilotina vorbelor tale
îmi sfarmă orizontul speranţei
cu încrâncenare.
Nebun din dragoste,
ascunzi în faldurile vremii şi ale vremurilor

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă bătrânilor ce pleacă

Să simţi ninsoarea încolţind la tâmple,
E sentimentul arderii totale...
Atunci devii ocean de pietre scumpe
Şi ai întreaga lume la picioare.
Din înălţimi, cu gândul tău deodată
Coboară îngeri stranii. Ploi şi vânt...
S-au risipit bătrânii-n lumea toată
Şi parcă toate, toate s-au pierdut.

Să simţi ninsoarea încolţind la tâmple!
Venită din istorii-am să revin,
Spre-a-ncununa cu umbra voastră zorii...
Să luăm cu toţii ultimul festin!
Să fluture cu îngerii deodată
Aripi de stele şi aripi de vis.
Iar noi, cei răstigniţi pe-a vieţii roată,
Să fim întâiul vers care s-a scris...

E sentimentul arderii totale...
Un in de pace şi un imn de dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a mâncatul florilor

Vă propun un joc, nu vă va părea rău deloc...
Hai să mâncăm flori, să ne-mbătăm cu mirosuri.
Să ne lăsăm ispitiţi de pofte şi să ne pierdem cu toţii de tot,
În fantezie, graţie, visare de-ţi stau inima şi mintea pe loc.
-Spune-mi dacă aş mânca floarea soarelui,
Aş fi aleasa lui? M-ar iubi numai pe mine?
-Dacă aş mânca mac,
Aş face "mac-mac"?
-Dacă aş mânca un ghiocel,
Aş vesti Primavara, niţel?
-Dacă aş mânca o floare albă
M-aş curăţa de toată "prăfuiala"?
-Dacă aş mânca un crin.
M-aş îmbăta de parcă am băut vin?
-Dacă aş mânca o floare de nu mă uita,
N-aş fi deloc uitată?
-Dacă aş mânca flori multicolore,
M-aş transforma într-un Curcubeu?
Dar, aş fi... tot EU.
Se spune:

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Baila
Adăugat de Dorina Baila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă Mamei Românii pentru mult iubiţii fii

În cotloane insalubre, trişti, filozofăm şi plângem,
Către cer, ameninţare, pumnul împietrit îl strângem.
Risipirea nefiinţei, azi în fiinţă se-ntrupează
Şi ne pierdem în uitare... În regres se progresează.
Plâns de lacrimă acidă spală rănile murdare,
Umbre de furtuni nocive vin mai ameninţătoare.
Trec îngenunchiaţi strămoşii, în mormânt vuiesc şi urlă.
Ura-n noi se risipeşte... Iar sunt semne de furtună.

În cotloane insalubre, trişti, filozofăm şi plângem...
Prin analfabetizare, unde oare-o să ajungem?!
Frângeţi ramurile vieţii prin sortita sărăcie
Şi lăsaţi înlăcrimată veşnic, maica Românie...
Întunericul se-afundă-n suflet şi cu mucegai
E pavată calea vieţii... Lungă-i calea către Rai!
Am primit promisiunea de-a ne fi mai bine, dar
Se tot minte, se tot fură şi speranţa e-n zadar.

Către cer, ameninţare, pumnul împietrit îl strângem,
Risipiţi printre dosare, sfânt şi drept, oftăm şi plângem.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să îşi sărbătorească ziua de naştere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înţepenite pe volan şi mă pândeşte cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristeţea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, aşa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei şchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, ţipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepoziţiile compuse şi verbele tale îmi ard faţa
aşa să ştii...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeţi la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâşiată de colţii geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forţa în mijlocul toamnei, şampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim feţele

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!