inimă şi oameni buni

Suflet împăcat

Dragă suflet de om bun...
Niciodată nu uita!
Că nimic nu e destul,
Doar inima şi viaţa ta.

A urî este uşor,
A face bine este greu,
A corecat-i plictisitor,
Şi bârfă-n sat, este mereu.

Natura e un coridor
Pe care nimeni nu o vede
De apreciat, nu e uşor
Mai ales de a mă crede.

Puţină lume mai salută
Când se întâlnesc pe drum.
Între fraţi este o luptă,
Dragă suflet de om bun.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm şi cadenţă

zile bune zile rele le trăiesc sunt ale mele
nu am timp de supărare nici când inima tresare
flori din stele sunt cusute pe dantelate perdele
farmec nestatornic are lumea soarelui răsare.

clipe defecte clipe perfecte ritmuri de efecte
păsări şi fluturi în zbor lin spre începuturi
pasiuni selecte pe un drum cu mari proiecte
voluptoase săruturi calde calme răsărituri.

sfaturi dragi de mag le-am primit cu drag
romanţa din lună oameni buni adună
toţi anii în şirag trec al inimii prag
tâmple sub cunună cu amintiri răsună.

cerul fericiri împarte le apăr de moarte
ample viziuni de carte transmise departe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa României

Din cenuşa strămoşască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi şi buni,
Drag de ţară-n piept de stâncă,
Brazi crescuţi spre-a apăra,
România, ţară scumpă,
Toţi românii vor avea.

Din cenuşa strămoşască,
Demn, românul s-a-nălţat,
Pentru ţara românească
Cu duşmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.

Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii...

Să fii om bun, când lumea e haină
Să fii umil, când alţii te denigră.
Să fii milos cu cei ce sunt sărmani
Să dai mâncare celor fără bani.

Să nu bârfeşti, chiar dacă eşti bârfit
Să nu urăşti, chiar de nu eşti iubit.
Să ştii cum să zâmbeşti, când inima iţi plânge
Să nu faci loc tristeţii, că altfel te învinge.

Să fii mereu senin, este un dar Ceresc
Să spui mereu în viaţă, cuvântul "mulţumesc"
Să îţi întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.

Să fii mereu în viaţă, un om la locul lui
Să îţi ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.
Să ştii să cerni mereu, cei bine şi cei rău
Să te fereşti de ulii, ce zbor în jurul tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Marinela Florina Jurcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Doamne,
dacă aş mai trăi o viaţă,
n-aş pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aş adormi
fără îmbrărţişarea îngerului
cu chip de mamă şi a poveştii
de seară.
Aş creşte şi aş înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aş implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
şi atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin viaţa asta mă simt un surd în căutarea muzicii

din inimă în inimă precum un provincial
rătăcit în buricul târgului cu miniştri
totul aici se roteşte în sens invers inimii
aurolaci primadone desfrâu închinare
protipendada şi falsul luci al banului
din când în când un om părăsit
dator trotuarului cu o viaţă
îşi adăposteşte visul într-o cutie de carton
eu trec parcă vinovat şi arunc o monedă
nu fac decât să mă amăgesc că sunt un om bun
totuşi mă doare sau e mai degrabă teama
de a nu ajunge aşa

cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic
iar gândul meu zboară la călugării sihaştri
în sărăcia trupului sunt mult mai bogaţi decât îmi pot închipui
lor nu le e frică nici de sărăcie
nici de viaţă nici de moarte
repetă neantul în căutarea luminii
cum orbii dezleagă florile de culoare

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie

Se apropie marea aniversare
a iernii
voi purta din nou
chipiul de liceean idiot
şi matricola pe bratul stâng
şi o pasăre cântătoare
în inimă

seara,
când vin grăbit de la lucru
Bucureştiul
se ridică la stele
atunci
nu mai pot să tac
şi strig:
Oameni buni
să ne lăsăm cu totul ninşi de iubire!

în aerul din jur plutesc
dorinţe şi priviri

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Belle art

poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.

hora cuvintelor pe al nopţii reflux
când Luna îşi scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.

visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care creşte oameni buni.

univers de frumuseţe şi de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anahata

pe puterea dragostei mă reazem mereu
ea ştie să ierte să adune minuni
să defrişeze drumuri către Dumnezeu
să se înconjoare doar cu oameni buni.

iubirea e lumina din carne şi sânge
naşte credinţă la o vârstă precoce
cu puterea ei duşmănia învinge
mereu împodobită cu podoabe baroce.

iubirea mă uneşte cu cerul şi pământul
cunună de stele împleteşte pe tâmple
temperament suav domoleşte cuvântul
chakra inimii doar cu splendori se umple.

cântecul inimii îl răspândeşte vântul
îmi dezvoltă iubirea îmi aduce alintul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul Plevnei

Iar pe drumul care duce
de la Dunăre spre munte
Trec românii zi şi noapte
către Plevna, merg şi vin.
Vesele batalioane
cu maiorii lor în frunte,
Şir de care cu provizii
schilăviţi în haine crunte
Scârţâit şi chiu, şi tropot
pe-acel drum de oameni plin.

Într-acest pestriţ amestec,
scoborând pe dealuri, iată
Pe-un răzor s-oprise-n cale
o bătrână şi gemea,
Cu desagii goi pe umeri,
semn de-o cale-ndelungată.
Iar din văi, urcând alene
se vedea venind o ceată
De drumeţi din ţara noastră

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum sunt

Când n-am ştiut ce să mă fac
m-am făcut om bun la toate,
singur mi-am dus crucea pe umerii goi
şi singur m-am zidit în cuvânt
aşa cum sunt
potrivit la toate cheile.

Cei care nu m-au iubit
n-au ştiut ce fac
şi nici n-au înţeles cursul vremii lor,
s-au pierdut în absurdul situaţiei
lipsiţi de intuiţie şi mai ales de idei.

Între mine şi ei este hăul peste care nu trece niciun pod,
doar întunericul se grăbeşte să coboare mai devreme
şi ceaţa se ridică cu greu.

Ochiul nu mă înşală dar gura vorbeşte multe
şi mâinile ascultă de suflet
şi-mi pun gândurile în ordine

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag

Mă ierti atunci când lacrimile-mi curg
Îmi mângâi fruntea ce acum e obosită
Mă porţi prin foşnetul de brad din crâng
Mă-ncurajezi în viaţă să fiu eu pregătită

Nici uraganul nu mă mai doboară
Ori vorbele aruncate la întâmplare
Peste sufletul meu liniştea coboară
Din orice zi voi face o sărbătoare

O piatră aruncată nu mă omoară
De fulgere şi tunete nu mă feresc
Glumesc şi râd cu toţi cei de afară
În omul bun sprijin la nevoie găsesc

În piept o inimă ce bate pentru tine
Prieten drag cu suflet bun şi îngeresc
Te-am întâlnit pe cer în fulgere şi ploaie
Printre lacrimi spun acum: eu te iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om bun

I

Un om bun nu moare niciodată –
Cu o rugăciune şi o vorbă bună,
Cu braţe-ajutătoare şi inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:

Trăieşte pentru tine şi pentru mine –
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem şi lumină, har graţiei divine.
Un om bun nu moare niciodată.

II

E cel care-acceptă să ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă şi de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă şi-i uşurează povara, în exces.

[...] Citeşte tot

poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dimineaţă

Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munţi,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameţi şi mai mult
Amintirile.

Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea uşoara. Şi totuşi
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi şopteşte întruna
Şoapte ce nu le-nţeleg,
Atinge perdeaua subţire
Făcând-o să tremure
Şi-mi ameţeşte mai mult

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reuşită

Eu te strig, ecoul imi răspunde
Şi te caut, gânduri mă inundă
Tu poţi fi îngerul meu oriunde
Răspunde vântul, el mă înfruntă

Esti o frunză verde a unui prun
Cerul din faţa mea cel plumburiu
Tu esti sufletul omului cel bun
Ecoul ce-mi răspunde din pustiu

Pot auzi, pot simţi, dar nu te văd
În tremurul inimii te simt mereu
În glasul sacadat te aud râzând
Te găsesc, fără tine mi-este greu

Te găsesc în timp, oră, minut, clipă
Tremurul din frunză de dud copt
Sunt fericită, îngerul este o reuşită
Sângele circulă invers, are un scop

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trăită

Mult mă-ndeamnă inima
Către sfârşitul de drum,
Mă frământă patima,
Din văpaie să fac scrum.

Deschide-ţi braţele, Tată,
În curând sosesc la Tine,
Viaţa mea, imaculată,
Vrea culcuş cu stări creştine.

Am drum scurt pe-acest pământ,
Plămădit din bine - rău,
Călăuzit de Duh Sfânt,
Primeşte-mă, sunt al Tău!

Iartă-mi sufletul smerit,
Zvântă-mi lacrimile ude,
Lângă fraţi am suferit
Blasfemii şi bârfe crude.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Colectiv

O inimă cu mâini se arată
ca două vrejuri răsărite dintr-un cartof neumbrit
cu palmele întinse sub ninsoarea de oameni
ninge cu nemiluita cu oameni
structuri cristaline
hexagonale
octogonale
poligonale
monogonale
oameni buni nebuni
proşti neproşti
eroi zeroi
lucizi abulici
arşi nearşi
copii inconştienţi şi adulţi responsabili
implicaţi
politicieni ignifugi
bine unşi
poziţionaţi impecabil
pe partea fructiferă a naturii umane

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Raisa

Eu sunt Raisa, fata de pe coline...
Tu, cine eşti? Tu, om... Om bun de lângă mine!
Ochii îmi sunt căprui şi-n ei, privirea blândă...
Şi-n piept se zbate -auzi?- o inimă arzândă!

Cosiţa-mi este lungă, cu unduire-n fir,
C-aşa mi-o dete maica... măicuţa din Izmir!
Ieri, m-am jucat puţin cu părul tău bălai...
Al meu e negru...! Iubire, putea-vei, deci, să-mi dai?

Trist e zâmbetul meu, dar poate să te-aline...
Pe tine, ce te doare, omule bun, ţi-e bine?
Departe plângi de oameni... Să nu te vadă ei?
Hai, vino, sunt Raisa, Raisa de pe chei!

De-ar fi ca a ta lume mâine să nu mă vrea,
Căci ochii-mi sunt prea mari şi-adâncă-i fiinţa mea,
Chiar de nu-ţi plac, mă laşi, în tine să m-ascund?
Căci sunt Raisa... Raisa de pe prund!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (13 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!