iubire şi obrăznicie

Păream inocenţi

Foşneam amândoi precum pomul sărut,
Cu buzele, frunze timide,
Prea umede parcă în vântul tăcut,
Ce suflă şi-n braţe cuprinde

Păream inocenţi, neatinşi de nimic,
Doar tremur, dorinţă intensă,
Un pic ruşinaţi... dar obraznici un pic,
Şi-o dragoste mare, imensă

Să nu mă întrebi nici de ce şi nici cum,
A fost de ajuns o privire,
A fost un atunci ce a dus la acum,
O mare, nespusă, iubire

Şi chiar dacă pare că mult a trecut,
Atingerea noastră mai ştie,
Aminte aduce de tot ce-am avut
Şi parcă din nou ne îmbie

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

Poetul nu este profet,
Nu este un sfânt în pustiu,
Doar un om ce pierde hârtii prin casă,
Uită coduri, pinuri,
se-mpacă, uneori, cu vecinii,
fluieră câinii pe stradă,
numără păsările în parc,
aşteaptă primăvara,
visează seraiul lui Harun Al Raşid,
călătoreşte cu Sindbad
şi, în final, moare în somn.

Te-am invitat la masă, deşi nu meritai,
Îmi spune tovarăşul Ciu En Lai,
Din cauza ta au plecat mesenii,
Îmi şuieră între dinţi tovarăşul Lenin,
Nici unul nu-mi spune ce are cu mine,
Eu sunt iubit între canine,
Chiar şi pisicile mi se uită în ochi,
Dar nu mă suportă

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Toţi nătării se simt datori să dea definiţii vieţii
cei mai aplecaţi către asta par gunoierii
sunt şi cei mai buni cunoscători, la o adică
e-atâta viaţă-n pubelele acelea verzi
iar ei o duc la groapa de gunoi ca şi când ar fi prisosind
viaţa nu e chiar o mare doamnă
umblă adesea cu subsuorile pline de sudoare
dezgustătoare ţoalele ei umede
de sub care îi atârnă sânii până pe asfalt de multe ori
trebuie să caşti bine ochii să n-o calci pe sfârcuri
câteodată se dichiseşte cu boieli pregătite de vreun alchimist impotent
iar atunci seamănă cu o cocotă din Montmartre
fredonează şansonete naive
şi-şi zice dragoste
tertipul ţine şi nimeni nu se mai uită la sânii ei
privindu-i doar ochii încondeiaţi meşteşugit
cu verzuri ca de pe burta brotacului, cu sidefuri de scoică rară,
cu diafane rozuri ca-n pânzele nu mai ştiu cui
atunci se plimbă, obrăznicătura, cu nasul pe sus, aproape de nori
o claxonează şoferii de trolee, de tir

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (2016)
Adăugat de Dragoş Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herbert Marshall

Toată nefericirea ta, Louise, şi ura împotriva mea
S-au ivit din iluzia clădită de suficienţa
Spiritului şi de insolenţa sufletului tău,
Care m-au făcut să mă întorc la Annabelle şi să te părăsesc.
Într-adevăr, din dragoste pentru mine, ai ajuns să mă uraşti,
Pentru că eu am fost bucuria sufletului tău,
Chemat şi împins
Să dau un sens vieţii tale, şi nu am făcut-o.
Dar tu ai fost nenorocirea tinereţii mele –
Dacă ai fi fost fericirea mea nu m-aş fi lipit de tine?
Aceasta este amărăciunea vieţii:
Nu există fericire decât unde sunt doi –
Iar inimile noastre tânjesc după stele
Care nu ne doresc.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

într-adevăr nu-i frumos
că-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine iarna
când te dezbrac
când te privesc în aerul îngheţat
braţele tale încrucişate în jurul trupului tremurând
când îţi văd lacrimile curgând pe obraji
draga mea
eşti atât de frumoasă
trebuie să-mi ierţi grosolonia şi impertinenţa
am vrut doar să văd cum arăţi numai cu fusta pe tine
chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii curajoşi (elevilor ploieşteni)

Într-o tabără-n pădure
S-au strâns nişte ploieşteni,
Fără teamă, că la mure,
Printre tufe şi buşteni,
Vor da peste-un urs obraznic,
Nemâncat de vreo trei ani,
Care-i peste arbori paznic
Şi-o să-i pape pe puştani!...

Să nu credeţi că au frică
La Zoo de leopard,
Că ar sta, la o adică
Lângă el, fără vreun gard!....
Clipele copilăriei
Le-or purta în gând mereu,
Un crâmpei al veseliei
Şi la bine şi la greu.

Le-or rămâne-n amintire
Dascălii cei sprintenei,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (2 septembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propedeutică

Puteam să-mi propun – pedant – o poiană pustie de paşi de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori –
ca să pot intui – inocent – impostura iubirii.

Învăţam îndărătnic – să-ndur când se-nalţă şi mă înconjură curţi de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai şi căi şi culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori –
ca să-ncerc să pricep – imprudent – paradigma puterii.

Ezitam să evoc evadări şi eranţe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, poveşti, porţi, parabole, punţi, piraţi şi primejdii;
nocive năluci – nave negre, nedemne de nimb – născând nebuneşte din nori;
atoli anulaţi, epurate elanuri, cenzurate comori –
ca să ştiu cum să neg – insolent – noţiunea nădejdii.

Sufeream sugerând – simetrie sinistră – siluete şi spectre: suspecţi de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranţei, câte-un leş aderând unei funii;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre tine

Dinspre tine doar tăcere
clipe nu mai am de dat
ce să faci printre himere
tu, cu cercul tău pătrat...

Prea e vis...
arde năprasnic
focul ce mi l-ai aprins
dorul tău mult prea obraznic
e cuminte, nu-i proscris...

Eu duc toată nebunia,
tu de mine nu ai somn
mie mi-ai fost agonia
frunzei ce-a căzut din pom...

Mai departe fie bine
trebuia să ne întâlnim
s-adunăm din risipirea dragostei
un dulce chin

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogorul meu de dor

Hai, vino şi culege ogorul meu de dor,
Cămara-mi este goală şi-i anul rodiror
Ori poate până-n seară-l vom strânge amândoi
Să nu înceapă norii un recital de ploi!

Te suflecă degrabă căci pe ogorul meu
E rouă -bat-o vina- şi-am lăcrimat-o eu
Iar de vreun spin obraznic, în palmă îţi va sta,
Să nu te dai bătută căci ţi-o voi săruta!

E soarele şăgalnic, adie vânt uşor
Şi-atâra de bogată recolta mea de dor
Şi tu aşa frumoasă cu părul despletit
Pe-acest pământ cu doruri din patimi de iubit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diseminare

Când fără repartiţii prin spaţiul locativ,
Angoasele parşive s-au instalat obraznic,
Tentat de Euterpe n-am fost prea restrictiv,
Şi nu le-am expediat la mama-dracu-n praznic.

Nu m-a-ntrebat nimic când mi s-a pus în poală,
Poemul ce abundă de false viziuni,
Şi m-a înseminat cu boala cea fatală,
Ce-o iau inchipuiţii prin televiziuni.

Am început întâi să scriu despre iubire,
Apoi am fost tentat de drama socială,
Şi voi sfârşi probabil cu o banală ştire,
La rubrica decese, ediţie specială.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 99

Obraznica violetă am certat:
De unde ai furat al tău miros
Nu din suflarea lui? Şi ţi-ai pictat
Cu purpuriu obrazul tău frumos
În venele celui ce mi-e iubit.
Şi crinul mâna albă ţi-a furat,
Iar măghiranul părul şi-a însuşit;
Şi trandafirii-n spini au tremurat
Îmbujoraţi sau albi că au greşit;
Un altul roz, culorile le-a luat
Şi cu suflarea ta le-a întregit;
Însă când s-a fălit cu ce-a furat
Un vierme nemilos l-a nimicit.

Dar şi-alte flori ce mai există acum
Ţi-au luat culori şi ţi-au furat parfum.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa nevăzută a lumii

Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferenţă,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoţie, impertinenţă.

Când lumea s-ar trezi spăşită
De nedreptăţile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.

Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.

Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toţi să joace
Şi asasini vor face pâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember Adrian Păunescu

muriseşi...
sufletul meu era încremenit de tristeţe şi amar
lacrimile se rostogoleau
în picături mici şi dese
ca ploile de toamnă
strecurând lumina cântecelor
printre genele amintirilor

muriseşi...
cărticica mea de versuri
aştepta cuminte ieşirea în lume
răsfăţându-se insolent
pe standurile editoriale viitoare
în rafturile unei bibliotecii insignifiante
vitralii ale iubirii...

muriseşi...
tu apuneai imperial eu răsăream timid
cu paşi mai mici
şi cu speranţe mai puţine

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Îndoială" de Valentin David

Şi clipele-astea nu mai au ce face,
Decât să muşte violent din munţi,
Nu din cei tineri, ci din cei cărunţi
Când violetul în apusuri zace?

Amurgul nesătul, iubiri ascunde,
Ne gelozeşte înghiţind cuvânt.
Din mări albastre, eu am să-i descânt,
Dar, el cu insolenţă îmi răspunde.

Şi peste toate astea, timpu-i rege,
Înghite clipele ca un nebun,
Să nu apuc, ce n-am putut, să-ţi spun
Şi de ţi-aş spune, tot n-ai înţelege,

Că, aripi nu mai am să zbor cu tine
Şi nici vioară să îţi cânt cochet.
A mai rămas un scâncet violet
Şi-un gol imens la mine-n intestine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti pe orişicine?

Vine iarna viscolită,
Chiar aşa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toţi la masă.

Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.

În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ţi-e gradul.

Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n faţa ta,
Se topesc şi pier
Copiii ce plâng spre cer.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-ţi pun frâu şi nici zăbală...

Te-ntreb aşa, aiurea, retoric şi banal, de ai putea, iubite, să te transformi în cal, ai galopa spre mine, muşcând din nori şi cer, sau ai rămâne-n ţarcul, unde eşti prizonier?
Ştiu, că nu-mi vei răspunde, bat câmpii-n lung şi-n lat... dar, de-ai intra vreodată la mine în palat, ştiu sigur, că ţi-aş pune, nu şa şi nici zăbală, ci doar năframă-albastră şi-n fân, în pielea goală mi te-aş iubi sălbatic, vernal şi imprudent, tu să-mi răspunzi obraznic şi-aproape indecent prin gesturi instinctive ţinute-o vreme-n frâu, pe muntele lui Venus, mai jos puţin de brâu...
Apoi, în zori de ziuă, te-aş adăpa cu nard, să-ţi vindec insomnia dorinţelor ce ard ca lava într-un pântec în care iad şi rai se calcă în picioare în tropote de cai...
Voi necheza spasmodic, dorindu-te mai mult cu-aceeaşi jinduire din vremuri de demult, când eve delicvente muşcau din mere coapte adulmecând adamii... în drum spre miazănoapte a răsărit o lume cu viaţa în atele... şi noi două iluzii călătorind spre stele...
Un univers mai moare, un altul explodează, doar caii mai aleargă şi iepele nechează...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorcas Gustine

N-am fost iubită de concetăţeni,
Iar asta pentru că vorbeam deschis
Şi-i întâmpinam pe toţi cei care greşeau faţă de mine
Cu toată fervoarea – fără ascunzişuri sau menajamente,
Fără ascunse păreri de rău sau remuşcări.
Eşti de lăudat dacă urmezi pilda copilului spartan
Care a ascuns lupul sub veşmânt,
Lăsându-se devorat de acesta fără a se lamenta.
Dar mai curajos este, cred eu, să loveşti lupul de-a dreptul
Şi să lupţi cu el deschis, chiar pe stradă,
În mijlocul prafului şi a urletelor de durere.
Poate că limba este un organ cu comportament insolent –
Dar tăcerea otrăveşte sufletul.
Să mă acuze cine vrea.
Sunt împăcată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă satur privindu-te, savurându-te cu nesaţ în umbra palidă a asfinţitului. Mor si renasc când zorii işi flutură genele lungi asmuţindu-mi gândul obraznic sub privirile tale. Nu cumva să mă uiţi vreodată!
Strânge-mă tare la piept, ocrtoteşte-mă de mine întâi de toate. Te iubesc fără dacă sau pentru că. Fără explicaţii, din toată inima mea plăpândă dar curajoasă. Viaţa e o nuanţă. De care vrem. Si tu, fărâma mea de vară frumoasă, împărţită la asfinţit de iulie ai gust de august fără sfârşit..

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuţite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă şi din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorţii o altă carte cu poveşti.
Şi-au transformat în praf de puşcă tendoanele tăcerii mele,
Şi-au spânzurat de cer lumina şi -n gratiile din fereşti.

În noi pătrunde gheara iernii şi vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uşi închise, avide boturi de dihănii.
Copacii faţa şi-o crestează şi braţele şi le întind
spre ultimii molizi şi tise plecaţi în zori pe nişte sănii.
Şi vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-şi caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Şi-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.

Degeaba vine primăvara cu insomnii şi cu delir.
Îmi laşi ninsorile polare în decolteu şi-n rest... nimic.

[...] Citeşte tot

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!