Citate despre iubire și proză, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și proză, dar cu o relevanță mică.
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că, până la urmă, dragostea nu vine în viața cuiva cu surle și trâmbițe, asemeni unui cavaler călare; poate că se strecoară alături de cineva, precum un prieten vechi, pe căi tăcute; poate că se relevă într-o aparentă proză, până când, brusc, o rază de iluminare se năpustește de-a curmezișul paginilor sale trădate de ritm și muzică, poate... poate că dragostea se dezvăluie natural dintr-o prietenie frumoasă, ca un trandafir cu inima aurită ce iese la iveală din teaca sa verde.
Lucy Maud Montgomery în Anne de Avonlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața colii a4
mărturisesc tot
sunt drogat cu metadonă
apoi cuvintele se ur
că m-am drogat cu poezii
ketamină și proză psihedelică
tastele laptopului au luat
- o
razna compun poezii de a
mor pur (?!) pentru iubită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre monștrii fizici
Monstruozitatea fizică ne-apropie
și nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe față?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înțelepți
Decât atâția fanfaroni bipezi.
Bieții siamezi emoționează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peștii și balenele giganți,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele și în ogradă și-n oraș și-n țară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeți, ei ce scornesc minuni,
Sunt monștrii sacri.
Iubiți pe monștrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoșul nostru nu a fost hermafrodit?
poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul-filantrop
trebuie să merg cu metroul
până la Balta Albă
și să citesc de pe fiecare bloc
panopliile uriașe cu reclame
Bucureștiul meu era în Titan
într-o garsonieră la etajul 7
făceam plajă la Balta Albă pe repede înainte
alteori mă plimbam până în Unirii
și uneori în Cișmigiu sau la Scala
anticipam că se vor repeta cutremurele
nu mă panicam nici în joaca cu liftul care de atâta trilu lilu se bloca
până la spitalul Brâncovenesc mergeam fluierînd
acolo ștampilam zilele date pe repeat
beat-ul lor uniform
proza cozilor ceaușiste și cerul văzut de la șapte
era o nebunie să prinzi coadă la mandarine
orașul era putred de cald verile
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Este mai mult de-o simplă închipuire,
Adică, nu-i neapărat un trup, o fire.
E o încercare, d-exprimare oarecare
Fără pretenții certe, de finalizare.
Este-o realitate existentă, evidentă,
De a-și transmite, ce dorință are, ardentă.
E ce-l ce-și caută cu înverșunare și-are adepții
Așa cum profu', prin predare își face lecții.
E neînțelesul general, este-un mister
Ce nu degajă integralul, un boem, un auster.
Îți dă ocazia unor reflecții fine...
Incită, oferă, și pui restul de la tine.
E-un summum infinit, este un geniu,
Este rarisima apariție de mileniu.
E chintesența ce n-o știe omenirea...
Singur, se leagă trup și suflet, cu iubirea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică la lansarea cărții "Pe-un ficior de plai" de Laurian Ionică
Când erai mic erai supus,
Sau cel puțin așa ai spus.
Și după doar puțină vreme
Ai început să pui probleme.
Vedeai în fete tocilare
Ce-și luară nasul la purtare,
Nu le credeai deloc naive,
Ci doar exemple negative.
De cum crescuși ceva mai mare
Avuseși gând de însurătoare
Și vai, simpatica copilă
Căzu în plasa din idilă.
Apoi, cu chip de îndrăgostit,
Deși erai ceva, pilit,
Te repeziși și la dansat
Făcând eliptic un pupat.
[...] Citește tot
poezie de Elena Buznă din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchetul de poezii
Buchetul de poezii
Printre cuvinte și esențe
Eu versuri dragi îți compuneam
Scriam adesea poezii
Buchete-n suflet de iubire
Neimpărtăsite până mai azi.
În gând sămânța doar rodea
Apoi prin scris o așterneam.
In drumul meu cel trecător
Nisipul fin cel din clepsidră
Se prelingea nepăsător
Între prezent și viitor
Era destin si al meu dor.
Am scris în vers și-n proză scurtă
A mea trăire purtată-n sânge
Ce prinde inima și o aprinde
Adesea fără un răspuns.
Te port în al meu gând mereu
Un Înger esti tu pentru mine
Ce calea, tu, mi-ai arătat
[...] Citește tot
poezie de Maria Bem din Buchetul de poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger canibal
În rochie de bal, regină,
De-un verde fără de prihană
Și atârnandu-mi greu, spre glezne,
Cu o mândrie otomană,
Mă-mbrațișezi și mă culegi
Din prea banala-mi existență;
Nu am știut, nu am simțit
Că viața-mi caută cadență
In pași de vals, în pașii tăi;
Mi-ai spus, c-o tentă cronicară,
Că zilele ce vor urma
Vor înceta să mă mai doară.
Atâta dragoste, doar mie,
Mi-ai dăruit să strâng, nebună?
Și dintr-odata iubesc viața
Si Universu-mi cântă-n strună,
Și văd in ochii tăi sagace
Tot ce n-aveam, fără să știu,
Tot ce-mi lipsea, fără să fiu,
[...] Citește tot
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A câta primăvară...
Înseamnă, amore, că Soarele-i un afrodiziac,
căci de ce tot m-apropii, cu planeta întreagă,
parcă uit tot ce-i proză, ce rutini mă leagă
și mă deznod să zbor, iubind orice-ul... minte irațională, maniac.
Îmi place, rău, până și pământ moale, lipicios,
mă încânt de un fir de iarbă, sunt un clopoțel
cu trei petale, îmi umezind inima îs un ghiocel,
mă dăruind fir, plin de curaj... un prim jertfit și-atât de grațios.
Sofisticatul corb, tot sobru, cu limbaj cifrat,
se schimbă-n triluri mici, zvăpăind puf, idile,
pe țambre însulițând un cer de albastre, puerile
crude... sub palma mângâindă-n trecere de-un galben arzător, curat.
Un fum se înalță sub priviri, dinspre răzoare, în sus,
un abur, plecat ud să stingă cald, ce-i prea devreme, ar arde
și fire între pari înalți se îndoaie din întinse coarde,
ciupite de adieri... c-un zumzet electronic alergând, s-aprindă apus.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivat proza și româneștii ei grafomani
Dat în Paște-am fost, rebel notoriu
rătăcind rocambolești itinerare
când toți luau cabina spre înalturi
eu muntele-l urcam prin cățărare
la sfaturile dimprejuru-mi, surd,
(ca Beethoven în Simfonia-a noua)
belelei care-s, refuz mâna să-i întind,
desfid tot ce-i acvatic(minus roua)
cohortele de slove la luptă le-am urnit
consolidând Imperiul Romanesc
eșafodaj de intrigi plăsmuiesc, cum
voluntar, vecinii, muierea mi-o pârăsc
în dragoste rateuri. Doar câte-o noutate
trezea un lanț de cromozomi umani,
o noapte absolutul îl hărțuiam în van...
vivat proza și romaneștii grafomani!
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioanid Romanescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poet
Avusei coșmar atroce,
se făcea că am rămas
singur pe astă planetă
inutil și de pripas
nu știu cum, dar dispărură
scriitorii toți, subit,
dramaturgii, prozatorii
și poeții ce-ați iubit.
Dar nu fu de-ajuns aceasta,
m-am trezit singur, deodată
toată lumea își îndreaptă
atenția deșănțată
către mine. Și de-acuma
să te ții neneacă bine,
n-am putut face-o mișcare
că-s ca roiul de albine!
Mă-mpresoară unde-aș merge
nu pot respira în voie
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Best-sellerul celor o mie și una de stări
diminețile erau locvace
apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar
chiar trecuse foarte multă vreme
de când cuvintele înghețaseră pe buze
începea primăvara și somnul devenise astral
cuvintele erau puține și rare
& eu mă pregăteam să scriu
și să-ți dedic o carte despre funcția telepatică a limbajului
mi se prezisese va fi negreșit cel mai bine vândut best-seller
cuvintele erau umbra dintre mine și tine
întinzându-se peste univers
mai înainte ca soarele să apună & trebuia
să facem să răsară iarași soarele
te trezeai în dimineți cețoase
aproape de aprilie bacovian&
eu întorceam lunile înapoi
ca și cum numai în ierni cu reni prin ierbi
s-ar desluși adevărata telepatie a pământului reavăn
mi se spunea
e prea mult să dau sens giratoriu anotimpurilor
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXVI
Pe când toți trei în șir mergeam astfel
pe mal, maestru-mi tot spunea aoare:
"Ascultă-mi sfatul, să te-ajuți cu el!"
Pe-obrazul drept eram lovit de soare,
ce, jos, spre-apus, tot cerul inundându-l,
schimbase-n alb albastra lui coloare.
Iar roșul foc cu umbra mea făcându-l
să pară și mai roș, pe mulți văzui
c-aveau, mergând, numai spre-aceasta gândul.
Prin semnu-acesta drept motiv le fui
de vorbă, deci și-așa și cuvântară:
"Nu pare-a fi nălucă trupul lui."
Pe cât puteau, apoi, înaintară
spre-a ști-ntr-adins, dar grijă-având
tot insul de-a nu ieși de unde n-ar fi-n pară.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pruncului Elis
Acesta ți-e sfârșitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ți firav sângerează
Străvechi legende
Și-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu pași moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Și tu-n albastru brațele-ți întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îți sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ți-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr își cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin pășește
Și-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ți se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Propusă la "vot" (Cap...ooo... d-operă)
În principal, nu așa clar:
Bătrânel, pe scăunel
Și bețivanul, rege-n sat,
Bunică, împletind tighel
Și versu-aproape înjurat,
Iubirea; "Te iubesc, ooo, tu..."
Și proza lungă, poezie,
Ascunsul vid, lingușitu'
Și-un pic de snob, fie ce-o fie...
E siguranța-n interes
Și dansu-n horă, făr' să doară
Nici capul... să nu legi cu sfoară
Și capra, la vecin să moară
Și-aplauze... rahat-tiară.
Concluzie; ajuns succes!
Adaus, În subsidiar:
Că doar e țară de votanți
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și proză, adresa este: