Citate despre iubire și sprâncene, pagina 2
La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva ești tu
Cel cu care-am râs
Într-o viață,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi amintește de-o istorie
Modernă și contemporană.
Ochii aceștia i-am văzut, dacă nu mă înșel,
Mirându-se pe niște lucruri obișnuite,
Pe tristețe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam așa ceva,
În soare
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Samariteana"
Burlacul înrăit, Gigel,
Flămând de-amor ca o cătană,
Pândea câte-o "samariteană",
Să-și facă milă și de el
În dragoste cam infidel,
Dorea să fie "pe sprânceană"
Când acosta câte-o codană
Să o posede-avea ca țel
Uzând de "latura umană"
Fătucile cu capu-n nori,
Își mai făceau câte-o pomană
Și-a profitat de multe ori,
Dar ultima, cea mai sărmană,
I-a dăruit copil din flori!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de luminare a lemnului
''Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri'',
Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?
Sămânța-i rege florii, cocon de rămășaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-nțelepciune-i când de frumos ți-e frică.
Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei.
sonet de Dumitru Ichim (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am furat cu ochii un petic de cer
și m-am ascuns ca un copil
sub sprânceana unei stânci seculare,
nu din întâmplare,
doar ca să contemplu frumosul albastrului divin,
din oceanul cel mare
și ochii trecutului iubit, din întâmplare.
Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și sprâncene, dar cu o relevanță mică.
Iubita mea
e zonă de conflict
între sprâncenele tale mahon
și ochii mei subțiri de carton
coboară
din înaltul compact în care te fluturi
încă și încă (?!)
o după-masă în care iau plasă... uș
oară nu
poate fi o poșetă din piele
de șarpe de companie de
voiaj în stările calde
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanțe
Mai prizonier ca-n tine nu ar putea să-mi țină
Nici cea mai neagră umbră sărmanul trup în sfori,
Când strig să mi te-arate mirajele-n lumină
Sau vocea ta să-ți spună că-i timpul să cobori.
E mult de când splendoarea-ți din temnițe cărunte
N-a mai zărit-o chipul ce pare-a fi străin,
Căci anii trebuit-au să-mi adâncească-n frunte
O nouă veșnicie spre-al ochiului declin.
Nu-i formă plămădită spre a-ți slăvi conturul,
Nici mână ferecată cu lanțuri sau cu spini
Să-ți mângaie sprânceana și-apoi să taie șnurul
Ce ne-a unit iubirea în roase rădăcini.
Mai trec prin amintire și leșul ți-l desprind,
În suflet să-mi re'nvie din giulgiul suferind.
sonet de Ionuț Popa (24 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prietenul nerușinat, cerul fără milă
Caznă multă, dușmanul puternic fără milă.
Piere umbra speranței în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt și fără milă.
Străin de locul acesta dorit se înalță
Grija iubirii venind repede fără milă.
Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Și sprâncenele sunt arcuite fără milă.
Rațiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca dușmanul fără milă.
Taina dorinței e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.
Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deșertat e un gol fără milă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoția lui "a fi"
E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi...
E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi...
E frumos,
Ca ulița întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă de dragoste
Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Eu nu ridic vânt
De la pământ,
Ci cerul tău
În capul meu,
Și razele tale
În genele mele.
Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Și patruzeci și patru de răzișoare,
Patru ține-le ție,
Patru dă-mi-le mie,
Două să mi le pun la sprâncene
Și două la umerii obrajilor,
La toți feciorii să par,
Cireș de munte înflorit,
Cu mărgăritare îngrădit.
folclor românesc
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire, floare scuturată...
Amintire, floare scuturată,
Pe poteca anilor pustii
Cât mă doare aroma ta uscată
Azi, când sunt lipsit de bucurii!
Anotimpuri zboară peste mine
- Fiecare cu parfumul său
Însă, ce-ar putea schimba în bine
Într-un veac uitat de Dumnezeu?
Între-un vis și-o deznădejde cruntă
Tot în amintiri mă regăsesc...
Când sprânceana serii se încruntă
Doar singurătatea o iubesc.
Glasul ploii, murmurând spre seară,
Printre muguri cu miros curat
Ca un cântec dulce mă-nfioară
Și-mi evocă clipe de altădat'.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Partidul Ecologist Român (PER) l-a făcut vicepreședinte pe liberalul trădător Cristian Bodea, dat afară de PNL (pamflet)
Te-aștepți aici să fie doar oameni pe sprânceană;
De unde! vezi gunoaie, vezi drojdie umană!...
La noi, "ecologiștii" fac numai hărmălaie,
Nici Groapa de la Glina nu are-așa gunoaie!...
Partidul ăsta, știți voi, voi știți de fapt ce e?
E una dintre clone ce-s slugi la PeSeDe.
În loc să protejeze cu dragoste natura,
La fel ca PSD-ul cultivă-n oameni ura.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și Politicieni (10 octombrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În simț
În simț aud,
Că vrei să vi la mine,
Să-mi spui că mă iubești
Nespus pe buze și sprâncene.
Ascult tăcut ce ai de zis,
Sunt numai ochi
Și alte simțuri.
Acum mă simt mai obosit,
Lovit de logoreea-n blițuri,
Mai horcăi secunde nesperate,
Dar ce folos că simt
Mirosul tău suav.
În văzul lumii,
Eu am uitat de ea,
Te-am sărutat,
Mai lung ca altă dată,
Sunt vlăguit, de tine, sper.
poezie de Dragoș Nonciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o sprânceană apune soarele și iubirea ta
Oh. pe-o sprânceană apune soarele iernii
Și mă doare, mă doare depărtarea și greutatea lui,
greutatea ce-mi desface carnea de pe oase în rană
o rană ce măsoară cu razele Regelui toată distanța
ce se întinde intre noi doi.
Oh, mă soarbe tot jarul din aur ce se varsă în mare
Și mă înec odată cu el în țărmuri și valuri bătrâne,
mi-e sufletul ancoră și ancora o taină ținută
pe fundul mărilor unde Dumnezeu învață peștii să-noate
pentru a trece prin moarte victorioși.
Oh, vezi tu străine, ce mă ține pe mine? Tocmai absența ta.
Absența e fără păcat și fără putere în oasele mele de muritor,
ce caută lumina și mângâierea în tot ce mă răpește
în Minunatul ce mă răstignește pe cântul celor din adâncuri
unde se cântă și se dă slavă
Celui ce vindecă, iartă, stinge, spală, și coase cu fire de aur
orice rană, drumuri, doruri, gânduri, lacrimi,
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (6 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea
Nu-i de făcut nimic, să ne sărutăm pășind în amintire.
Atât de mine-ai avut parte, până aici am fost tovarăși.
Sunt fericit, da, o spun din toată inimă la despărțire,
Când atât de simplu și de liniștit pot liber să fiu iarăși.
Să ne dăm mâna și să ștergem jurământul cel solemn
Iar dacă într-o zi ne-om întâlni din nou pe undeva
Să nu se vadă în sprânceana noastră semn
C-am fi păstrat din fosta dragoste ceva.
poezie de Michael Drayton din Poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc
Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolțit sămânța iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri și flori,
Flanchează altarul de stele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rusia
Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Și roți cu spițele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci...
Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenușii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!
Nu știu a-ți plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământești...
Dă-ți frumusețea ta barbară
Oricărui vrăjitor dorești!
De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristețea doar de-o să-ți umbrească
Preagingașele trăsături!...
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, spune
De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nțelegi ca sunt Viața,
iubito cu ochii de ceața?
De ce nu ma lași sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
și nu ma saruți pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?
De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
și ma tot lași de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?
De ce șoldul ți-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca și norul;
și mă îmbăt în de tine
și sparg absolutul cu rime?
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Mai mult nu te-aș putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului și-al tău, socot...
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Pe toate ți le-aș dărui.
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuța mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu ești mamă, fericirea.
Ești visul, leagănul în care,
Găsi-voi veșnic alinare.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Ești ceru-n care mă privesc
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și sprâncene, adresa este: