Citate despre lână și somn, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la lână și somn, dar cu o relevanță mică.
M-am născut în țara mai mult ca perfectului
nu pe un picior de plai
nici pe o gură de rai
ci chiar în mijlocul veșniciei reflexive
acolo unde până și pefectul este simplu
întotdeauna la timpul trecut
ca în lumea poveștilor nemuritoare
din vârful limbii oltenești
iar viitorul are nevoie de un ajutor imperfect să existe
și e mai degrabă apropiat
ca și cum s-ar vrea rapid trecut la mai mult ca perfect
ca să nu cumva să am vreme să mă rătăcesc idiot în acum
am să plec dincolo behăind
ca o mioară căpiată lovită de streche
iar în lână vor căuta îndelung rădăcinile unui măr
pe când lupii vor cânta cu limbile ascuțite
un fel de trei iezi cucuieți
ce seamănă atât de mult
cu imnul somnoroșilor
din atlantida
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoasă ești
Doamnă, ce frumoasă ești!
O să cazi, vezi unde calci,
Părul ți-e ca lâna albă
Sufletul ca pâinea caldă...
Altă dată să m-aștepți,
Să te-ajut si fără preț
Să te țin mereu de braț
Și atunci când stai pe pat
Multe ploi și ierni amare
Au trecut ca raze-n soare,
Ai uitat și cum te cheamă
Vezi, trec anii fără teamă.
Dar să nu te superi, doamnă!
Așa se întâmplă toamna
Când cocori nu mai zboară
Totu-i cântărit să doarmă.
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tânăr motanel
E trecut de miezul nopții
Cântă somnoroși cocoșii
E o liniște deplină
Până și vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.
Când, deodată, dintr-un colț,
Se aude ronț-ronț-ronț...
Pisicuțul Pisicel
Sare ars dragul de el.
Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe țapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Și lâna de pe doi urși
Să-mi facă mie mănuși.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești la gura sobei sau poveste de iarnă
Stau lângă șemineu și torc povestea
Bunicii mele, -n caierul de lână...
Ferestrele-s închise,-afară ninge
Și bate vântul jalnic, a furtună.
E o căsuță mică... -N fapt de seară,
Parcă mă văd copil visând palate...
Dar anii au trecut... Sunt ani de-atuncea!
E iarnă! Focu-n sobă încă arde...
Privesc în jur... sunt singură în casă...
Cu toate astea glasuri de copii
Îmi cer să le mai spun în-o poveste,
Apoi, cuminți, promit c-or adormi.
Și simt cum prind tăcut polpoana hainei
Și simt cum mâna-mi prind a rugăciune
Și parcă-mi amintesc privirea mamei...
Parcă-i aud, în cor, strigându-mi: "Spune!"
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna pe Dâmbovița - pastel bucureștean
Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste orașul gri, îmbâcsit și-nghețat,
De la un taxi se-aud claxoane și-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung și paralizat.
Într-un rond garnisit cu flori și cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfirați,
Un polițist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor și doi câini remorcați.
Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare mușată, cum place la tăți,
Strigă reduceri la semințe de floare,
Cu zâmbetul larg și mult ruj pe mustăți.
La Colțea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.
[...] Citește tot
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă soldatului căzut în genunchi
Tăcerea mea-i legată de-ntreaga omenire,
Se-agață ca o cruce de trupuri de martire
Și plumbul se topește până-n călcâiul drept,
Pe buza mea-nflorește sfârșitul înțelept.
Cu apele din lacuri aș plânge moartea mea,
Cu munții și câmpia, firesc, aș cerceta
Cum blocuri de granit pot înverzi și-apoi
Furiile alpine să curgă în puhoi.
Aș cerceta câmpia, deschisă și-nflorită,
De focul verii arsă, secată, mistuită,
Aș cerceta cum păsări se-ndreaptă liniștit,
În fiecare toamnă, spre țări în asfințit.
Dar liniștea mă toarce ca lâna în fuior;
Se-aude ramul veșted ori pasărea în zbor,
Se-aude gândul singur, m-aud și eu în gând,
Cu ochii larg deschiși, aproape lăcrimând.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din caierul bunicii
Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit, în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet abia deslușit se propaga agale
din corpul rotitor ce îmi șoptea povești și-un somn, odihnitor.
Și tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica
căscând îmbietor, cuprinsă-n picoteală de lucrul monoton.
Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau,
iar dreapta coborâtă asigura scurgerea lânii, uniform,
pe corpul din clepsidră, pe fusul plutitor.
Dar, niciodată n-am aflat povestea sfîrșitului de fir,
vedeam, doar dimineața, în paner,
din nou, că fusu-i gol și apare înc-un ghem.
Și nu știam atunci, eram un torcător, ce-adună firul vieții întruna crescător.
Din ombilic venit-a firul, la caierul de timp ursitele l-au prins,
ca pe un nod al vieții în mersu-i necuprins.
Căci veșnică e viața, funie în univers, sudează-ntruna fire ce nu se mai sfârșesc.
Rar lângă trunchi e câte unul nelegat, e însă mic, și-n bază ancorat.
Câtă miscare-n față, cum clocotește viața,
parcă e un fitil ce mușcă-n viitor cu fiecare germen în șanse roditor.
Nestăvilita sete sorbește din trecut și-ntruna iscodește ce nu s-a mai născut.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
Când mâna mi-e legată
și ochiul jartelat
implor divinitatea
și caut împrejur,
care îmi e păcatul
și cât o să îndur.
Capcane la tot pasul
croite-n vicleșug
ți-nalță slăbiciunea
la rang de performanță,
măciuca ce urmează
te pune-n ambulanță.
Nu scapă oaie neagră
din munca de-ndreptare
dau lapte, miei și lână
dar semnul de turbare,
atârnă ca o piatră
și duce la pierzare.
"Opriți măcelul"
spunea un general necopt,
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă unei zeități profane
Patul destrămat de visuri trimise de samavolnicul Vărsător
Nu mai e loc de odihnă binemeritată ci altar de neputincioase sacrilegii,
Regretate zi de zi, fără complezență față de victimă,
Mai ales, când victima ești tu însuți, vrei doar amorțeală,
Insensibilitate față de orice încercări și patimi,
Țigara aprinsă, lipită de saliva uscată, între degetele fragile,
Se obstinează împotriva forței de gravitație, tu ai reușit să-adormi...
Scrumul de țigaretă este luat de o briză de vânt, care trece
Prin toate camerele, cu toate ferestrele și ușile larg deschise, vraiște,
Cade pe covorul răvășit, se rostogolește pe firele zburlite de lână,
A doua briză, mai puternică, ce poartă nefiltrată toată efervescența
Viscerală a Romei, încinge țigara rămasă aprinsă, îi smulge o scânteie
Pe care, provocat, hazardul o poartă, translucidă, pe covorul primitor
De spasme, de spume, de leșinuri, de crize, de nea, de lacrimi...
Scânteia își va alege loc neprevăzut de vatră,
Nevegheată de nimeni: tu dormi, slujnicele, care te iubesc, au plecat pe Corso,
Iar prietenele, care te detestă, te-au părăsit, îți așteaptă sfârșitul,
Pe care, vestalicul foc se grăbește să ți-l aducă, focul, pe care nu-l mai pui la socoteală,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
După-amiaza unui faun
Eclogă. Faunul:
Le-aș vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,
Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduh
Topit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,
Morman de noapte veche, sfârșește-ntr-un conubiu
De crengi subțiri ce, ele, crâng însuși, spun că eu
Îmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeu
Exsangua greșală a rozelor în floare.
Să cugetăm... acelea de care-ngaimi, sunt, oare,
Aievea, sau fantasma dorințe în desfrâu!
Himere curg, biet faun, cum un albastru râu
Din ochii reci ai celei mai caste: dar secunda,
Cea veșnic suspinândă, spui tu că-i însăși unda,
În lâna ta, a zilei văratice? Nici gând!
În leșinatul aer stătut și alungând
Răcoarea matinală, de-i ține piept, nu-i apă
Pe care, -n murmur, naiul meu vrednic să n-o-ncapă,
Prin tufe revărsând-o-n acorduri; nici alt vânt,
'Nainte ca-n aceste țevi, două, să-l avânt
[...] Citește tot
poezie celebră de Stephane Mallarme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Povești la gura sobei sau poveste de iarnă
Stau lângă șemineu și torc povestea
Bunicii mele, -n caierul de lână...
Ferestrele-s închise, -afară ninge
Și bate vântul jalnic, a furtună.
E o căsuță mică... -N fapt de seară,
Parcă mă văd copil visând palate...
Dar anii au trecut... Sunt ani de-atuncea!
E iarnă! Focu-n sobă încă arde...
Privesc în jur... sunt singură în casă...
Cu toate astea glasuri de copii
Îmi cer să le mai spun înc-o poveste,
Apoi, cuminți, promit c-or adormi.
Și simt cum prind tăcut polpoana hainei
Și simt cum mâna-mi prind a rugăciune
Și parcă-mi amintesc privirea mamei...
Parcă-i aud, în cor, strigându-mi: "Spune!"
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă amintirilor de sat
Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.
Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
Mă-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.
Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâța bătrână și șoriceii jucăuși (poezie pentru copii)
Dragi copii, vă povestesc
Pisicile ce pățesc
Când devin neputincioase
Trândăvind zilnic prin case.
Povestea-i adevărată
Și copiilor arată
O pisică bătrânioară
Ce dormea zilnic afară.
Șoriceii, la-nceput
De pisică s-au temut:
Nu cumva... pe toți să-i prindă
Și o cursă să le-ntindă.
Și fricoși precum erau
Văzând că nu zice "miau"
Au tras-o întâi de coadă:
Dacă se mișcă, s-o vadă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache (18 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lână și somn, adresa este: