latini şi timp

România, în decursul mai multor veacuri, a devenit, periodic, pradă a diferitelor popoare, care veneau din est şi din nord şi se înghesuiau. Limba acestei populaţii s-a îmbogăţit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această ţară, din mai multe părţi. Din cauza vecinătăţii apropiate cu slavii şi a relaţiilor permanente cu ei, România a devenit o ţară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârşit, această ţară, împreună cu vecinii slavi şi greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani. Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor şi a format două principate: Moldova şi Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România. Acum ţara este în totalitate liberă şi independentă. Însă urmele de robie grea, multiseculară, n-au putut să dispară în câteva zeci de ani. De aceea, România, între popoarele europene, este un stat foarte tânăr, neînsemnat, sărac, care n-a reuşit încă să-şi dezvolte bogăţiile sale naturale, cu care a fost înzestrată din plin de Dumnezeu.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Şi meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Şi de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Ţara cea română.

Maramureşul suspină
Şi Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Ţară sfărâmată.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.

De ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.

În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea a fost în permanenţă nobilul vehicul al tuturor ideilor generoase, al progresului, dar a fost în acelaşi timp o flacără şi o armă pentru afirmarea conştiinţei naţionale, pentru afirmarea unităţii şi latinităţii noastre.

citat din Dan Simonescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călătorie

în secolul 21 şi tu
eşti tristă că suntem
în america latină cu narco
- traficanţii care învârt arme
pe degetele pline cu inele
de aur cu pietre preţioase
am aterizat în junglă
lângă laboratorul de prelucrat
cocaină pentru fiecare american
şefii sunt în cămăşi albe
transpiraţi fumează trabuc
în timp ce fac dragoste cu cizmele
de piele în picioare
strâmbi din nas când încerci ayahuasca
şi mate într-un pahar de whisky
eşti în lumea celor buni care au fost
strâmbi şi răufăcători
acum pluteşti în lumi colorate
pe joncţiunea trei de întoarcere
în timpul nostru după vacanţa

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii materne

În versurile mele
Pe tine te slăvesc-
O, limba mea străbună,
O, graiul românesc!
Tu, fagure de miere,
Cu slove din latini,
Te vor vorbi întruna
Copil, adult, bătrân.
Căci i-ai avut ca paznici
Pe Mircea şi Bogdan,
P e Ţepeş, domnitorul,
Pe falnicul Ştefan!
Ei au luptat cu hoarda,
Cu crudul Baiazid,
Ce au râvnit la Ţară-ne,
Dar fost-au izgoniţi.
De dragul tău, o limbă,
Căzut-au mulţi eroi,
Ce părăsindu-şi casa,
Plecat-au la război.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasilii Parfeni
Adăugat de Vasilii Parfeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quod licet Iovi, non licet bovi"* *("Ce este permis lui Jupiter, nu-i este permis boului") max. latină

Motto: Şeful statului si președinta Parlamentului au depus astăzi flori la bustul lui M. Eminescu
În timp ce premierul Ion Chicu a declarat despre obligativitatea purtării măştilor şi în spaţiul public, pentru a evita riscul infectării cu Covid-19, ăştia doi au fost văzuţi fără măşti.

Iată Caribda şi Scila,
fără măşti ca pe prosceniu,
după Puşkin, vin în silă,
cam agale, şi la Geniu...

epigramă de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satan

Călătorind pe malul talazelor latine
L-am întâlnit, sol paşnic, pe-o stâncă de topaz
Cu ochii, râpi de umbră, deschişi din cer spre mine,
Cu talpa roză, linsă, subt munte, de talaz.

Gol în imensa zare, tăcut şi gânditor,
Cu braţele păroase, la piept, făcute cruce.
Privea la luntrea-mi albă pe undă cum se duce
Târâtă de vârteje-picior peste picior.

Deşi nămiez, în umbra-i, culcată peste mare
Ca dâra unei neguri în care se răsfrâng,
Văzui cum firmamentul roieşte şi tresare
Din mii de candelabre aprinse din adânc.

Şi se-ntreba atuncea speranţa mea mirată:
Cine-ar fi fost să fie bărbatul uriaş.
Oprit pe ţărmii lumii, cu-o mână-atât de lată
încât putea să joace pe deget un oraş?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Roma lui Ovidius

poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus

Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aştrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaştri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...

Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este lup pentru om, a spus scriitorul latin Plaut, cu c. 200 de ani îainte de Hristos. Un al latin, filosoful Seneca (4 î. Hr.-65 d. Hr.), care a trăit în vremea lui Hristos, a spus că "Omul este un lucru sfânt pentru om". Dacă Iisus l-ar fi întâlnit pe Seneca, l-ar fi făcut discipolul Său.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (13 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos ?

Ce folos că ai palate,
Dacă plin eşti de păcate?
Ce folos să ai mulţi bani,
Dacă nu mai ai mulţi ani?

Ce folos că-ai punga plină,
Dacă minte ai puţină?
Ce folos că ai talent,
Dacă eşti un indolent?

Ce folos că ştii latină,
Dar mâncare n-ai la cină?
Ce folos că ai de toate,
Dacă nu ai sănătate?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (17 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau s-ajung în capitală

Trenul pleacă înspre sud
vreau s-ajung în capitală,
scârţâit de roţi se aud
să adorm nicio scofală.

Ne plimbăm pe bulevarde
vizităm totul de-a valma,
lângă mine sânu-ţi arde
şi-l ating uşor cu palma.

Nu ştiu unde o să dorm
poate mă inviţi la tine,
timpul curge uniform,
sângele-n, valuri latine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Ia să vedem ce mai zic ăştia...
Prezentatoarea din icoană: "Bucureştenii inveteraţi, sătui de promisiunile deşarte ale demagogilor de cursă lungă, au ales, în cele din urmă, calea cea mai simplă întru soluţionarea conflictului interminabil dintre aceştia şi propriile fantasme, votând pentru operarea modificării necesare (şi în acord cu realitatea spaţiului dâmboviţean) asupra unui proverb latin care nu numai că a încetat să mai fie literă de lege pentru sus-numiţii, dar a devenit o adevărată ofensă la adresa lor şi a prietenilor lor cei mai buni. După lungi dezbateri şi câteva perdafuri trase de păr, noul slogan poate răsuna acum nestingherit din pieptul fiecărui sufletist: «Ubi canis ibi patria». Oficialii primăriei au declarat că acest demers va spori încrederea cetăţenilor în autorităţile competente în scărpinatul puricilor în talpă şi va arunca o lumină favorabilă asupra relaţiei dintre om şi originile sale animalice. Şi acum, doamnelor şi domnilor, o ştire de ultimă oră: în jurul orei 6:66 p. m., la puţin timp după lăsarea întunericului la vatră, câţiva evadaţi din întunecimea minţii, înarmaţi până în dinţi, au muşcat trei maidanezi care circulau regulamentar pe raza localităţii Prăpădişteni. După derularea unei anchete amănunţite, organele responsabile cu restabilirea şi menţinerea ordinii au conchis că patrupedele trebuie să se prezinte de urgenţă la cea mai apropiată unitate sanitară pentru administrarea vaccinului letal, aceasta fiind cea mai sigură şi mai rapidă modalitate de protejare împotriva virusului mortal «CaducX»."
Lască Ştiuio (apăsând pe butonul roşu): Că bine zicea vorba aia, curat murdar!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un psalm al vieţii ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)

Nu-mi spune-n ritmuri plângăreţe – nu suport,
Că viaţa e un vis, c-atâta doar putem noi şti!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.

Viaţa-i adevărată! Viaţa-i onestă, pozitivă!
Şi scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "eşti colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet îşi urzesc descântul!

Nu desfătarea, nici tristeţea a ceea ce rămâne
Sau ne-aşteptă la sfârşitul fiecărui drum.
Sunt ţelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.

Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Şi inimile, tari şi curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marşul nostru funerar către morminte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proorociri despre semnele vremurilor

Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise
şi arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)

Cuvântul I

1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe peceţile de carte,
vrednic să rupă peceţile de carte.

2. Văd semnele timpului ca desluşite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creştini vor veni ca proorocite.

3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin 1885, alcoolul a făcut ravagii enorme printre indieni, iar rezistenţa pe care o opuneau armatei federale devine din ce în ce mai slabă. Temându-se de ce-i mai rău, Luino se hotărăşte să dispară de prin acele locuri; înainte însă de a dispărea, îi încredinţează lui Van Haeren un carnet pe care acesta nu se grăbeşte să-l citească. El însuşi petrece ani mulţi în America Latină, unde, după cât se pare (el n-o spune explicit), e angrenat tot în comerţul cu arme, ocupaţie primejdioasă ce-l duce o dată până la spânzurătoare. Scăpat in extremis, e sărac şi bolnav, într-atât încât credeam că sfârşitul îmi era aproape şi nu m-am rugat lui Dumnezeu să-l mai lungească, pentru că văzusem tot ce era de văzut până la vârsta de treizeci şi şase de ani şi fusesem primit şi în aşternuturile regilor şi în paiele sărmanilor şi-mi trecuseră prin mână averi şi le câştigasem sau le pierdusem şi era acelaşi lucru.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXIX

De neamul mult şi-atât de multul sânge
aveam priviri atâta de-mbătate,
încât doream să stau să-ncep a plânge.

Virgil însă mi-a zis: – "Ce gând te-abate?
De ce mai zăboveşti privind pe-acei
ce trişti stau cu trupuri mutilate?

Ai stat şi-ntr-alte bolgii-aşa? De vrei
să-i numeri, află că-i rotunda vale
de două ori zece mile-n lungul ei.

Iar luna e sub noi, şi căii tale
de-acum îi sunt clipitele puţine,
şi multe-s încă de văzut pe cale."

Iar eu: – "De-ai fi văzut şi tu ca mine
ce cauz-avui să văd aşa cu zorul,
tu timp mi-ai fi lăsat să văd mai bine!"

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verişoară, fată de pension

Verişoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că eşti simplă şi visezi
Şi eşti bună, plângi, şi rupi scrisori ce nu au înţeles
Şi îţi pare rău că eşti departe de ai tăi şi că înveţi
La Călugăriţe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rămas pân'la vacanţă iar le numeri
Şi ţi-aduci aminte de-o gravură spaniolă
Unde o infantă sau ducesă de Braganza
Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă
Şi se-amuză dând mâncare la pisici şi aşteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali şi alte animale mici
Pasări ce-au căzut din cer
Şi lungit lângă fotoliul ce-i în doliu
Jos - subţire şi vibrând - stă un ogar
Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri.
Dânsa vrea să o ridice dar
Îşi aduce aminte şi îşi mângâie colierul de pe gât
Pentru că zăreşte cavalerul - şi atât:
Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina
Profesoară de istorie sau de greacă şi latină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o ţară uitată din America Latină, pe un podiş presărat cu pini rari şi cu ienuperi pitici, aproape de Golful Smaraldelor, se afla o clădire foarte veche din piatră ce slujise odinioară de schit sau de hacienda. În timpul războiului, câţiva marinari americani, singurii supravieţuitori dintr-un naufragiu, găsiseră acolo adăpost. Pe zidul prăbuşit de incintă lăsaseră o inscripţie cu var de neşters: No trespassing.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de înviorare

A trecut timpul şi eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibraţie de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiţia şi am să devin înger.

Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poţi culege vis, creaţie şi lumină...
Vibraţia reînnoirii spirituale.
Sufletul renaşte în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!