Citate despre latini și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la latini și timp, dar cu o relevanță mică.
Graiul nostru
Graiul nostru-i vechi și-i verde,
Înțelenit de veacuri pe această glie,
E doina ce sufletul vrea să dezmierde,
Și candelă ce arde-n unghere de chilie.
Graiul nostru-i apă lină de izvor,
Ce curge milenar prin fiecare vers,
Este iubire plânsă și suspin de dor,
O psalmodie pentru întregul univers.
La asfințit de soare, cu spiritul latin,
În umbra crucii eu mă rog și cânt,
Pe slove gravate-n ceaslovul bizantin,
În cel mai dulce grai de pe pământ.
poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul curaj este mult mai profund decât pare la prima vedere. În limba franceză, inima este "coeur", în latină este "cor". Aceastea sunt rădăcini ale cuvântului curaj (courage). Așadar, curajul înseamnă de fapt să trăim cu inima deschisă. Ce înseamnă asta pentru noi și viața noastră? Ei bine, dacă vrem să fim curajoși e timpul să lăsăm măștile să cadă, să ne arătăm lumii așa cum suntem fără nevoia de a părea altceva doar pentru a primi apropbarea și iubirea și atenția celor din jur.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românismul este singurul crez care poate anima viața acestei națiuni. Avem un trecut de mare glorie, unic pe continentul european. Suntem coborâtori din ambițiosul Traian și nesupusul Decebal, suntem un popor latin pe pământurile străvechii Dacii și moștenirea noastră de sânge este daco-romană, de aceea nu este cu putință, nu avem voie să fim slugi astăzi, după multele veacuri de lupte purtate pe viață și pe moarte pentru neatârnare, după jertfele și martiriile părinților, bunicilor, străbunicilor și tuturor străbunilor noștri!
Mihail Stelescu în Cruciada Românismului, 22 Noiembrie 1934, p. 2-3) (11 noiembrie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua nunții tale... ( I )
în ziua nunții tale-ți scriu
din depărtări senine
deși îmi pare rău că n-am putut să fiu
alăturea de tine
în ziua nunții tale, crede-mă eu n-am să plâng
deși mi-e inima distrusă
căci am pierdut un lucru sfânt
o dragoste pe veci apusă
îmi pare bine c-ai avut
tărie de voință
deși tu m-ai respins în modul cel mai crunt
îți port recunoștință
în rochia cu alb imaculată
și vălul de mireasă argintat
așa eu te voi ține minte viața toată
deși la nuntă nu m-ai invitat
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere la spital
Ne revedem doar la spital acum.
Surorile roiesc în juru, și-mi pare
Că fața ta, parcă-nviind din scrum,
Ar vrea să mi te-arate-ncrezătoare.
Dar când te văd acolo, -ntinsă-n pat,
Într-un capot din cele de diftină,
Mă simt copilul tău abandonat.
Și-s vinovat, și vina nu-i puțină,
Că te-am făcut s-ajungi așa și-aici.
Dar tu, sfioasă, -ntrebi: "Tușești?" și-n grabă,
Încerci să faci un gest, ca-ntre amici,
Și apă să-mi găsești, la vre-o tarabă.
O, iartă-mi anii falși, de poți ierta,
Și odele ce ți le-am scris pe rând
Și josnicia cărnii, ce urma-
Brutala schismă dintre trup și gând.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu treizeci de ani în urmă, scriam lucruri care-mi veneau în minte și le judecam numai după criterii estetice. Acum, deși continuu să le judec în funcție de criterii estetice, în primul rând pentru că sunt scriitor, sunt un scriitor care este zbuciumat, foarte preocupat de situația din America Latină; prin urmare, asta alunecă deseori în scrisul meu, în mod conștient sau inconștient. Dar, în ciuda poveștilor cu referiri precise la chestiuni ideologice și politice, poveștile mele, în esență, nu s-au schimbat. Ele continuă să fie povești ale fantasticului.
Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria ciocolatei
Ciocolata e produsă
Din cacao, ce-i adusă
Din America Latină,
Ce-i a Domnului grădină.
Ácum patru mii de ani,
Pre-olmecii năzdrăvani,
Din America Centrală,
După multă chibzuială,
Inspirați de "zeul Tao",
Primii au băut cacao.
Au urmat la rând olmecii
Și maiașii, și aztecii.
Fu Columb ce, din știute,
La vreo mie și cinci sute,
A adus în Spania
Boabe cu corabia.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântul XI
"O, Tat-al nostru care-n ceruri stai,
nu circumscris, ci prin amor mai mare
de prim-zidiții ce-mprejur îi ai,
puterea și-al Tău nume-l aib-oricare
făptură-n preamăriri, cum se cuvine
spre-a-ți mulțămi de dulcea ta suflare.
Și vie-ți pacea-mpărăției sfinte,
căci noi, spre-a o găsi, noi nici un spor
n-avem prin noi, cu toat-a noastră minte.
Cum jertfă-ți dă și-al îngerilor cor
a sa voință-n cântece de-osana,
așa să-ți dea și oamenii pe-a lor.
Și dă-ne și-azi și-n orice zile mana
căci făr' de ea-ntr-această grea pustie
noi harul-l căutăm și-aflăm prihana.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIII
Eram în capul scării de-unde vine
că muntele se-mparte-a doua oară,
pe care,-urcând, se vindecă oricine.
Și tot așa un brâu și-aci-ncunjoară
întregul deal, ca-n prima-ncingătură,
atât că arcu-i mult mai strâmt scoboară.
Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură;
păreții lui și golul drum întreg
asemeni sunt cu-a stâncii față sură.
"De-oi sta s-aștept popor ca să-nțeleg
ce drum să iau, mă tem, Virgil vorbit-a,
că prea târziu voi ști ce drum s-aleg."
Spre soare-apoi și-a-ntors nedumerita
privire-astfel că osie-a făcut
din dreapta sa, iar stângii-i dete-orbita.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XV
Ne duce-acum un țărm al ăstui scoc,
iar fumul din pârâu deasupra-i zace
scutind și maluri și-apa jos de foc.
Precum de teama undelor fugace
spre ei, între Cassand și Brugg flamanii
fac stavilă ce mării-oprire-i face,
sau cum de-a lungul Brentei paduanii
le fac ferind și vile și castele,
când intră-n martie-omătul Chiarentanii,
astfel erau făcute-aici și-acele,
dar nici înalte-atât, nici groase nu,
oricine-a fost cel ce-a clădit la ele.
Era departe-n urmă crângu-acu,
încât de m-aș fi-ntors, dorindu-l iară,
eu n-aș mai văzut nici unde fu,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișu: Nina! Te rog să încetezi! Acum nu e momentul... Trebuie să sun tipografia...
Nina (îl imită): Acum nu e momentul! Acum nu e momentul! (Apăsat.) Ticălosule! Așa spui de patru săptămâni...
Mișu: Nu se poate aici! E plin de microfoane ascunse...
Nina (îl prinde de mijloc): Ia să văd eu unde ți-ai ascuns tu microfonul!
Mișu: (în defensivă): Nina! Nu! Te implor...
Nina (autoritară): Ba da! Nunc et hinc!
Mișu: Poftim?
Nina: Aici și acum! De ce nu înveți latina?
Mișu: Ce să fac eu cu limba latină?
Nina: La cât ești tu de potent, ți-ar prinde bine o limbă moartă...
Mișu (panicat): Limbile străine mă lasă rece! Pe mine mă preocupă patologia socială...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latină bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită de popor era considerată vulgară si n-o vorbea nimeni.
perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurei
Ești singura care mă cercetezi
nu te cunosc, nu îți știu chipul
nu vrei să cerni nisipul părerilor de rău
îți scufunzi scrisul ermetic
în cochiliile pietrificate ale melcilor
prăbușiți prin încâlceala
gândurilor noastre lăuntrice.
Sunt visător
îmi place să-mi arăt urâțenia
și să ascund frumusețea zilei numai în tine;
ți-ai ales un nume potrivit
cu trezirea inconștientă a unor lacrimi
bizare reflecții curgând la nesfârșit.
Cad cerului prizonier, tăcut, revoltat
tu rechemi în mine amintiri făcute
dar nedezlegate,
promisiuni uitate prin mahalale răvășite
de bătăi crâncene și lupte între flăcăi
pentru grecoaice sau latine
ascunzând toate dorurile
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul emana
un miros de mucegai
ședea în fotoliu
și ne spunea povești din ovidiu
ne țineau cu sufletul la gură
erau povești cu oameni care se transformau
în animale în copaci în stânci
bâtrânul era slab și gârbovit
noi ascultam poveștile
lui despre metamorfoze
femeile deveneau foarea soarelui
păsări și lilieci și păianjeni
bărbații se transformau în porci
în șerpi în pietre în aer
nu știam că erau povești
din ovidiu și nu conta prea mult
poveștile bătrânului alunecau adeseori
în spaniolă sau latină
uneori ne oferea pilde sau dictoane
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In vazduh de inima
De strajă-n apa duhului, toiag izvor, Scriptura
În stâncile de rând
Lovește Moise-n secetă, e Cruce și e nour
Sion în avalanșă, Duh Adevăr Mângâietor
Ostașii Domnului peste văzduhul inimii, din « stema cea cu bour ».
Crengi rugăciune, timp, mugurind
Pe inimă văzduh din sevă de păduri
Tărâm, seism tectonic suflet, alt tărâm,
Liane, cruci latine, și brațele de rouă
Pe lacrimă, spre ceruri, pământ, rai nouă.
Cereștii mesageri, în iarna inimii sosesc
Pe scara mântuirii, colindul cerului, cu cetini
Trup Sfânt Pământ, Prea Sfintei Născătoare
Din iesle-n cină, cu Steaua de Lumină
Păstori și magi în peștera din Viflaim, se întâlnesc.
Altarele-n iertari, pe-mbrățișări de pietre
Zidit din jertfa spinilor - cunună
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini
nu știi cât de importantă
ți-e identitatea
până când nu începi să simți
că o pierzi
a început
numărătoarea inversă
ding-dang
numai câteva shift-uri
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VII
A lor oneste-onoruri și senine,
când fúră-n rând de trei ori repetate,
Sordel s-a tras zicând: "Și-acum, voi cine?"
"Pe când erau nedemni cei morți să cate
această coastă, ca spre cer să suie,
de-August îmi fură oasele-ngropate.
Eu sunt Virgil, iar cerul al meu nu e
printr-alt păcat decât că nu crezui."
Așa-ncepu maestrul meu să spuie.
Precum acel ce vede-n fața lui
deodat-un fapt ce-l umple de mirare,
crezând și nu, zicând ba e, ba nu-i,
Sordel, plecându-și ochii,-a stat atare.
Venind apoi, l-a-mbrățisat umil
pe unde-un prunc s-agață de-omul mare.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care privește stelele
Exact acum patruzeci și doi de ani pentru mine cel puțin,
Numărul are o oarecare relevanță într-o noapte înstelată
Trenul alerga spre vest, vagonele erau pustii și n-aveau coridoare,
Așa că putem vedea, alergând dintr-o parte-n cealaltă,
Acele găuri, punctate pe cer, intolerabil de strălucitoare,
Care fiindcă-aveau nume latine mă tulburau, la-început,
Apoi fiindcă-am aflat cât de departe-s în universul care se dilată
Și că lumina lor a pornit la drum înainte ca eu să mă fi născut.
Amintindu-mi acea noapte, realizez acum
Că lumina care-a pornit de la ele-atunci acei licurici
În urmă cu patruzeci și doi de ani, nu va ajunge nicicum
La mine, iar când va ajunge, eu nu voi mai fi aici.
Se prea poate ca nimeni, dar nimeni, să mai fie-n viață
Pentru-a remarca acele lanterne-ale întunericului,
Nimeni care să-alerge dintr-o parte-n alta a unui tren de noapte
Pentru-a le-admira și pentru-a adăuga zerouri nimicului.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXVII
Fiindc-apoi sfârșit vorbirii puse
și dreapta-n sus și-n liniște stătea,
cu voia dulcelui poet se duse.
Când d-alta ce din dosul ei venea
spre vârfu-i fuse-atenția-ne-ndreptată
prin sunetul confuz care-l scotea.
Precum siculul bou, ce-ntâiași dată
mugi cu plânsul cui l-a plăsmuit
cu pila sa și drept îi fu ca plată!
urla cu glasul celui chinuit,
încât părea cuprins de suferință
deși de-aramă-ntreg era cioplit,
astfel să iasă neavând putință,
nici drum, din foc, cuvintele lui fură
în felul său dintâi doar străduință.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre latini și timp, adresa este: