Citate despre lumină și înot, pagina 2
Gaudeamus
Când o fi să mă duceți la criptă...
Nu pe mine, ci vasul rămas:
Deocamdată în vasu-i înfiptă
O făclie sclipind din cel vas
O senină
lumină
pe-un ceas;
Când o fi să-mi rostiți la cuvinte
De iubire, dulceagul volum
Ce se-ndrugă la toți pe morminte
Ba la unii popasuri de drum:
Să rămâie
tămâie
cu fum;
Aș dori să văd fețe voioase
Și s-aud împrejuru-mi cântând:
"A scăpat o simțire din oase
Și din carne scăpat-a un gând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de vară
E vară, pretutindenea, acum e vară,
Ne toropește zilnic arșița de-afară,
Valuri de căldură, ca falduri de mătasă,
Ne-alungă din natură, fugim cu toții-n casă.
Tot corpul parcă arde, setea ne cuprinde
Și ni se pare că și apa băută e fierbinte,
Tot căutăm mereu, răpuși de disperare,
Un ochi de apă rece, o undă de răcoare.
Noaptea e călduroasă, aerul e greu,
Mă las ademenită, încet, de somnul meu,
Plutesc aievea, pe-o barcă, legănată,
Pe-o mare azurie, magică și-nspumată.
Văd țărmurile mării umbrite de verdeață,
Palate străjuite de arbori plini de viață,
Văd peștii ce înoată în ape cristaline,
Vibrez de fericire, mă simt atât de bine!
[...] Citește tot
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și înot, dar cu o relevanță mică.
Înălțare
Deasupra, peste iazuri sau văi întunecate,
Peste păduri și nouri și munți și mări albastre,
Chiar dincolo de soare, de spațiul dintre astre,
Și chiar peste hotare-ale bolții înstelate,
Tu, mintea mea, alergi cu-o sprintenă mlădiere
Și, ca pe valul apei un bun înotător,
Despici imensitatea profundă, zâmbitor,
Cu-o foarte bărbătească și de nespus plăcere.
Ridică-te deasupra miasmelor scârboase
Și caută-ți curățirea sus, tot mai sus, spre soare,
Bea, ca pe o divină și limpede licoare,
Văpaia care umple-înălțimile sticloase.
Peste amărăciune și peste norii groși
Ce-apăsător se-așează pe trista noastră viață,
Ferice cel ce poate, cu aripă-îndrăzneață,
Să se înalțe în câmpii senini și luminoși;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile de dimineață
Am încercat să zbor,
dar toți îmi spun că aripile mele sunt pentru înot.
Mi-am încercat întâi aripile din somn,
Aproape reușisem.
Cu răsuflarea tăiată planam peste câmpii albastre și domuri înalte,
mă înălțam și coboram aievea.
Cât vis era în zbor și-n vis câtă zburare
când se-ncheiau sub aripi
imensități albastre-n continuă urcare!
Plutind pe mai departe,
din aurora boreală mi-am tăiat o parte.
Erau minunate ca aripi, dar prea mari erau
și, când m-am rotit într-o parte,
amețită de-atâta adâncă imensitate,
au alunecat la nord, acolo unde erau învățate
să stea și să fluture.
Aripile de miazăzi când le-am vrut
pe la subsiori, când luam viraje, s-au descusut.
Într-o poiană, un fluture bătrân
mi le-a dăruit pe ale sale.
[...] Citește tot
poezie de Dania Vasilescu din Aripile de dimineață
Adăugat de mihai51
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu știu să înot
Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura și mor curând
Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit și plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin
Sunt aproape mort acum
Miros tămâie și mult fum
Totuși mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...
poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosițele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinți cad în palma mea
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.
Ochii limpezesc din profunzime și marea, și cerul,
În ei își ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viață
Pun pecete de flori peste îndrăgostiții din piață.
Dinții tăi ar mușca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îți lasă gâtul și umerii rumeni și goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.
Între cosițele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan și Dunărea
"Dunăre! ce plângi tu oare?"
"Plâng o floare de sub soare
Ce din sânu-mi a răpit
Ștefan-vodă cel cumplit!"
Pe cel țărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de oșteni,
Turci, tătari și moldoveni.
Una-i ceata hanului,
Una-i a sultanului,
Una-i a Ștefanului!
Iar în câmpul cel turcesc
Mii de săbii zângănesc;
Iar în câmpul tătaresc
Mii de arce săgetesc;
Iar în cel moldovenesc
Doi luceferi strălucesc:
Ștefan-vodă cel frumos
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnări din trecut
Naufragiată undeva și împotmolită
aici, pe-un balansoar cenușiu-albastru
și după ce m-am deprins oarecum
deosebirilor de presiune
Stau și privesc la
ceea ce-n revărsatul zorilor
căzu în năvod: solii
dintr-un mai aspru tărâm.
Mă legănam în ziua cenușiu-albastră
pe când sub mine
vietățile celor mai adânci genuni
ale oceanului înoată
departe sub însăși amintirea
soarelui și lunii aducătoare de maree:
unele dintr-însele plăpânde, altele
rele cu acele toate-mplătoșate
în pielea aceea blindată al cărui nume
[...] Citește tot
poezie de Margaret Atwood
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de înot
te rog
lasă-mă să rămân
preț de-o lumină
în timpul tău
și-un pic de cer
dacă-mi permiți să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aș fi putut să-ți dau
preț de-o lumină
o punte și o barcă
mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna creatoare de iubiri
luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate de aceea
am imunitate vizibil crescută
prin metode neconvenționale
de la siropuri de aloe vera luate
când soarele se lungește alături
de mine curbând timpul de livrare
a viitorului fără urme de trecut
poate de aceea mă simt viguros
și înot cu mișcări orizontale
spre sorii candizi bat pasul un timp
pun izvorul de vitamine sub limbă
adaug flacoanele de spirulină în ore
livide la lumina confuză care doare
poate de aceea voi scrie versuri
imune la criticile parazite închise
cu mii de chei în globuri oculare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul creației
ai dezgropat un craniu bătrân
și un mort tânăr ai descărnat
ai luat de la morgă
un ficat
un plămân
și un ochi cu cataractă
ciroză
cancer
și sifilis
ți-am adus eu
pe caii roz ai lui Gauguin
le-ai împachetat într-o valiză
și m-ai exilat să agonizez în insula asta
unde moneda mea
nu e cotată la casa lor de schimb valutar
neplătind factura la luceferi
voi orbi în flacără
vidanjează-mi canalele mânecii înfundate cu lut
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complexitate de idei
pentru Otilia Stancu
se prăvălesc emoții ca o avalanșă
fluidități de gânduri se scurg în clepsidră
înot în valuri tulburi ca o hidră
și cuceresc cu versul a poeziei branșă.
lumina mă privește sentimental poet
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet scot pe rând idei
beții de cuvinte le transcriu discret.
fericiri transcendente le așez în salbă
o port cu mândrie în lumea întreagă
ca romanța inimii ce mă umple de vlagă
vibrantă ca timpul într-o caleașcă albă.
viața mea-i complexă nicicând vagă
înflorește-n ramuri ca florile de nalbă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aur
Cu-armurile-i grele de toamnă târzie
balta ne cheamă din nou.
Lotca scâncește, ca vie,
și-n sălcii atârnă același nesigur ecou.
Șerpii beau, leneși, din ultima căldură,
apa-i lumină topită și grea.
Tu, fiică a soarelui, pură,
luminezi această împărăție a ta și a mea.
Vâslele vibrează în mâinile mele -
e-o harfă pe care doar eu știu să cânt,
Ascultă, ascultă, iubito, la ele
ce zi de-mplinire înalță în vânt.
Toamna toarnă cu pumnii aur în baltă,
părul tău e-o flacără tremurând.
Când în apă te-arunci, decât zarea mai naltă,
pari un strigăt al vieții țâșnit din străfund.
[...] Citește tot
poezie de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se curbează după vise
Nimeni nu caută,
se mulțumește cu frântura de viață
în care înoată necunoscutul
pe care-l așteaptă să se întâmple
apoi se destăinuie cu fața la perete
și ascultă.
Nu se aude nimic,
e o scuturare de vorbe în eter,
o pribegie prin cuvinte de suflet
într-un poem care nu se lasă scris
și bântuie prin odaie noaptea.
Lumina pătrunde subțire printr-o fantă,
se curbează după vise
până-n adâncul gândurilor,
dar izvor nu este pentru fântână
numai o cumpănă părăsită la margini de hotar
de unde mi se trage blestemul
ca o trădare de la începuturi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștepți să-ți bată Dumnezeu la ușă
aștepți tot mai des
în ultima vreme să-ți bată
Dumnezeu la ușă
să nu te întrebe nimic
doar să-ți bată
dar nu e nici măcar sectoristul
să te anunțe că ți-au fost
furate ornamentele roților mașinii
ori că
[...] Citește tot
poezie de Vlad Scutelnicu din Nord-Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitat
Pe matca lumii mai freamătă un glas,
Și așteptări ce nu au să mai fie,
Și somnul lung ce și-a facut popas,
Pe locul însemnat pentru vecie.
Uitat de toți de tine deopotrivă,
Cu ochii-n lacrimi înotând prin bezne,
O resemnare - ispită milostivă,
Îmi intră-n suflet amăgitor de lesne.
Să opresc din umblet visul e-n zadar,
Gonind din urmă gândurile nude,
Sufletu-mi epavă mai tânjește doar,
Lumina ce în ochii tăi se-ascunde.
Mai caut dorul, ruga și iertarea,
Prin noaptea ce în starea ta se pierde,
Și am găsit trecutul și uitarea,
Și-un venin ce mă usucă verde.
[...] Citește tot
poezie de Marin Voicu (2011)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Des)frunzire
se zice ca visele nu mor
lumina le stinge desăvârșirea
le trece existența în frunze
ascultă
buzele sunt nedezlipite de tăcere
citește-le foșnirea
și tremurul
desenez oglinzi
pe toate semnele numelui tău
nu te încrede în faptul că nu se văd
privește mugurii
privește-te
nici desfrunzirea nu mi te poate smulge
în curând voi fi pădurea ce mă apropie de cer
și apele nu îmi vor fi de ajuns
așa ca voi continua să fiu
râuri și ploi și mări
în toate visele
[...] Citește tot
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiuni
Nefericirea întunericului crește,
Aritmetica nebuniilor e înghețată,
Între ele biblioraftul inimii
În oceanul risipei înoată.
N-are casă, frigidere, nimic,
Nu cucerește drapele în luptă,
Așteaptă ofilirea prelungită
A năzuinței din lumină ruptă.
Arunc oglinda în vitrina spartă,
Fantomele trec jerpelite-n noapte,
Numărăm scările caruselului
Cu promisiuni făcute și uitate.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hana
binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanțelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărți
frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor și însoțitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă
iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui ești și de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absență
piatra
[...] Citește tot
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și înot, adresa este: