Citate despre lumină și obrăznicie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și obrăznicie, dar cu o relevanță mică.
În grădina primăverii
Ce bucurie, zăpada-n sfârșit se topește
Și iată, frumos primăvara ne zâmbește
O floricică albă timid ne apare
E ghiocelul ce iarăși zâmbește spre soare!
Am ieșit din nou în grădina cu pitici
În iarba verde-s mii de gâze mici
Pe-o floricică gărgărița roșie se așază
Și picățelele pe aripi soarele îi luminează.
Copacii-s plini de flori frumoase, parfumate
O vrăbiuță sare pe o creangă, în față și în spate
Și ciripește tare, parcă ar cânta
Și pe drăguțele-i surate ea vesel-ar chema.
M-am așezat pe iarbă, chiar lângă-o ciupercuță
Și-n jurul meu bâz - bâz o musculiță
Ce zboară veselă prin aerul curat
Până-și găsi pe-aproape un loc mai luminat.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Alina Beatrice Chesca din În grădina primăverii (martie 2014)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganțe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce știu să deteste
Trufia, ignoranța și simpla trădare
(Intuiția niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Și să fac din el, deseori - un ulcior
Și așa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Și ocolesc toți bărbații din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind și-i iau în mână
Și-i sfătui în pieptul cui să ardă.
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâlceavă-ntre izvoare de lumini
pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese
între lumini și umbre, stârnind porniri alese.
eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi
căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi!
aduse licuriciul o primă mărturie
și pâlpâi în noapte cu alți confrați o mie.
ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă
privește ce puzderie de astre se revoltă !
la spusa ta de comic, noi adăstăm luceferi
resping obrăznicia pornită de neteferi
iscată larma asta cu forțe inegale
a hotărât o lampă să glăsuie pe cale:
noi facem lumea asta să fie mai cu spor
mărind mai mult lumina când aștrii se cobor.
hei ! cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ?
întreabă sfântul soare pitit dup`o colină.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprente vizuale
miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunță piața victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se oprește pe volanul încins
la trecerea de pietoni așteaptă femeia vieții tale
are pantofi galbeni și un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanță ratații și preferă să stea în zona
de unde poți să faci un selfie fericirii ce îți erupe prin toți porii ca vulcanii noroioși
la poșta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrățișăm din Herculane, ai voștri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice și colorate
plus o extrafericire sezonieră
cărțile acești dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe, vorbe, vorbe
Spun acei vorbalagii, că vorba este sfântă.
Spun și alți palavragii, că și mutul o cuvântă.
O fi sau nu adevărat, eu nu știu ce să vă spun.
Poate cei ce-au cuvântat, vor spune că sunt nebun.
Ei, bine, eu îndrăznesc să spun, cu multă obrăznicie;
Dacă cuvântu-i românesc, poartă-, n suflet bucurie.
Dorul de părinți alină, dorul de frați, de surori.
Ne toarnă-n suflet lumină, chiar când plângem uneori.
Cuvântul strigat la nuntă, aduce multă veselie,
Strânge-n jurui lume multă, ce chiuie de bucurie.
La botez îi zici cumătru celui ce te însoțește.
Care-ți creștinează fătul și în brațe-l liniștește.
Vorba-i vorbă și la moarte, că și-acolo se rostește.
O spune atât cât poate, baba care ne bocește.
Astfel vorbele se-adună în gura noastră, a tuturor,
Când le rostim împreună, traiul este mai ușor.
E știut că dacă-n viață, limba pe care o vorbim,
E rostită cum se învață, tot ce dorim, împlinim.
poezie de Dumitru Delcă (16 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât cinism... în metafora unei zile
Niciodată nu voi găsi cuvinte
destule
să-ți pot da un nume,
exaltato,
înțeleptul din mine îmi spune
că libertatea este o fantomă
ce adoră plimbările
sub lună plină.
Deschid o fereastră spre lume și strig:
"nu aici veți găsi adevărul, în groapa
aceasta plină cu vorbe
sterile,
cu voci sufocate de valuri uriașe
de lumină!"
Priviți spre pădure!
Verdele e prospețimea
ce răsfață
și umbra'nrourată
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Confluențe literare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Valentina Becart ( pseudonim literar), nume real -
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pregătind prânzul la disputa universaliilor asistată de copilul-poem-la-o-vată-pe-băț-înainte-de- îmblânzirea-lui-bουκεφάλα
șirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins
după următoare rețetă a doctorului faust
se scoate
TOATĂ
mizeria
LUMII
de la subsolul blocului 350
nimeni nu este acasă
la poale de ceahlău
sadoveanu paște oile în porneală
& nu cere
niciun sfanț
niciun pișcot de la zaharia sângeorzan
plecat-au toți să facă
de unele de altele brânză & urdă
sadoveanu dacă e să-l pomenim postmodern
scrie
nimeni nu mai citește
în direct
biblia
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXII
Atât de-atent și fix priveam acu
s-adăp a mea cea de-un deceniu sete,
încât oricare-alt simț ca mort îmi fu,
părând că am și-aici, și-aici părete
spre-a nu vedea, așa de mult m-aduse
în vechiul laț surâsul sfintei fete,
când fața mea cu sila-ntoarsă fuse,
spre brațul stâng, de-acele trei fecioare,
căci: "Prea țintit!" din ele una-mi spuse.
Și-acea orbie, care-o simte-n soare
al nostru văz, prea brusc de el atins,
pe-o clipă-n ochi îmi fu-ntunecătoare.
Cu-acel puțin, când văzu-mi s-a deprins
eu zic aici puțin, alăturându-l
cu multu-acel de care fui desprins,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pipăruș modern
A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi șezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări și post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-și cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună și cuminte,
Cum alta nu găsești în sat,
Și oablă-n mers și dreaptă-n stat
Și rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viață-n ei;
Și-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Și-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi poznit itos!-
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și obrăznicie, adresa este: