lupi şi sânge

Cuvântul

Ceea ce se află în cuvânt
se află şi în carne,
în ferocitatea lupului,
în respiraţia după amiezii.

Ceea ce se află în vin
în seara asta se află şi în vine,
o încrengătură care ţine
molia, cuibul şi lâna împreună.

Este râsetul pe care
îl scoate apa râului,
este în abisul care-l uimeşte
pe Narcis, privirea lui.

Cuvintele dau formă reticenţei
zorilor şi tuturor ruinelor acestora,
dansează pe rune străvechi şi prin noroi,
prin foc şi pulbere,
destin şi sânge.

poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru lumină

Şi se făcu lumină!
Şi iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntreg pământul...
Şi iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzi cu focul, cu ploaia şi cu vântul...

Şi le-arătaşi albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedri şi munţii cu cărbuni, câmpiile cu grâne şi mările cu sare, livezile cu prune şi iarba cu păşuni...

Şi le-arătaşi viaţa multiplă-abia creată, şi din pământul umed, treptat, treptat, cum naşte şi pasărea ce zboară şi peştele ce-noată, şi lupul rău ce urlă, şi mielul blând ce paşte...

Şi le-arătaşi putinţa refugiului prin peşteri, şi trestia să-şi facă colibele pe lacuri, şi cremenea cu care lucrară primii meşteri, oţelul pentru suliţi şi lemnul pentru arcuri...

Şi le-arătaşi minunea ce-nfiorează noaptea, pe cei ce dorm alături - străin lângă străină - şi taina-mpreunării, sortită-n ziua-a şaptea...
Şi le-arătaşi urmaşii...
Şi se făcu lumină!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Cugetul românesc, I, nr. 1 (februarie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada limbilor pizmaşe (zisă a blestemelor)

În şoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde şi mai tare,
în său şi smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă şi pişat
în zoaie de picioare împuţite,
în jeg de tălpi şi-obiele flendurite,
în sânge de năpârci şi zoft de boaşe,
în fieri din lupi, vulpi şi bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmaşe!

În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă peşte, ştirb şi îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale şi scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuţite,
în bălţile de şobolani bâhlite,
de broaşte şi-alte lighioi vrăjmaşe,
(şerpi şi şopârle, păsări cufurite)

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar

Un gnom, luând sublimul prea uşor,
Nepricepând, în mâzga lui, cu cine
Se-ncumetă, a ridicat spre mine
Un braţ necugetat, dezgustător.

Surprins de lovitură, am căzut.
Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă,
El, Lupus lupus, şi-a venit, în pripă,
Să facă, şi acum, ce-a mai făcut.

Priveam, printre crenele, câmpul gri,
Pe care fiara fulgera, în goană,
Spre arătarea tâmpă şi vicleană,
Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri.

Şi-am contemplat, sub cerul mohorât,
Al cruntei înnoptări medievale,
Cum eu, însoţitorul Umbrei tale,
Cum eu şi fiara i-am sărit la gât.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu (11 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Lup

Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci şi meduze.

Pe ţigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.

Tifonul sânilor tăi
Rana-nfăşoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă păgână

Îndură-te, părinte, şi dă-ne alt idol!
Frământă iarăşi lutul şi fă-te iarăşi faur!
Din nou pe noi domnească încununat cu laur
Prin codri fără margini sălbaticul centaur
Şi mândrul neam colinde planeta pân' la Pol.

Iar dacă semizeul din ţarină nu-nvie
Şi herghelii fugare din moarte nu se rup,
îmbracă-ne dorinţa, stăpâne, cu alt trup.
Mai bine prăzi de vultur, vânat gonit de lup —
Dar scapă-ne pământul de-a omului urgie.

Tiranul şchiop, copilul maimuţelor, să piară.
Să vie urşii haită prin rariştea de brad,
Încet să-şi mâne zimbrul cirezile la vad,
Şi, stoluri, pe deasupra gheţarilor ce scad,
Condorii să rotească, ţinând în a lor gheară

Mânjit şi plin de sânge pe cel din urmă om.
Tăcerea să sporească pe şesuri ca o mare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul lupului singuratic

Îl însoţeşti timid sub clar de lună,
iar lupul singuratic te îmbie
să uiţi de blana-i deasă, cenuşie,
şi să-i alini a sângelui furtună.

Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul
în care v-aţi iubit lângă izvoare,
el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare,
el, vântul ce adie, tu, oceanul.

La marginea pădurii, pe o stâncă,
neputincios în lupta cu blestemul
îşi cântă, într-un urlet lung, poemul,
durerea lui sălbatică, adâncă.

Iar tu, privindu-i clipa dificilă,
ştii că, la prima rază ce apare,
înfăţişarea lui de lup dispare,
iar tu devii o tânără acvilă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

Amurgul ftizic scuipă chemări însângerate.
Pleoapa timpului pune şaua pe grumazul spaţiului de lumină.
Atras de freamătul copitelor,
centaurul se pierde-n herghelia vieţii.
Gloabele-şi dau aere de pur-sânge
şi nechează prin caii-putere.
Câmpul de maci îşi tremură hipnotic umbra roşie.
Din cuibarul nopţii,
peste cetatea de sticlă şi oţel,
se ridică nomade păsări răpitoare.

Sub viforul somnambul al vieţii,
singurătate urlă ca un lup flămând.
Când auzi lucrurile confesându-se,
gândurile pribegesc semantic pe graniţa condiţiei umane;
între real şi virtual, tulburându-i liniştea.

"Quo vadis, Don Quijote?
De ce ţi-ai scos armura, tu,
care ţi-ai dorit dintotdeauna gloria?"

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând vânat de lupi

Mi-e gândul legat de un mânz nechezând,
Alergând aiurea prin mine,
Copita scânteie, în vânt spulberând
Cuvintele reci, cabotine,
Şi frântă e puntea spre tine.

Se sfarmă-ntre pietre chiar mâna mea dreaptă,
În sângele meu înmoi pana,
Fără folos trupul meu mai aşteaptă
Din mână străină coroana
Şi inimii-n dragoste, hrana.

Mă-nghite pădurea cu vinete căi
Şi lupii stau negri la pândă,
Când urletul lor se aude prin văi
Şi tabără gloata flămândă
Mă plec lângă mânz, sub osândă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de lupii din sângele tău am eu teamă

sunt învăţat cu sălbăticiunile de salon
am cunoscut mii şi mii de pisoiaşi
cu aere de tigrii bengalezi
care nu ştiu decât să lingă să se alinte
şi să toarcă
iar de mârâit mârâie doar după
întotdeauna pe la spate
ca şi cum ar fi lei paralei
într-o junglă de jucărie

iubire
nu ştiu ce ai tu în sânge
dar când te strâng în braţe
te înmoi ca o plastelină
numai bună de modelat castele
şi tu zici că îmblânzeşti antarctica
apoi îţi dai pletele pe spate
ca şi cum te-ai crede cometă
şi recunosc că asta-mi place la tine
credinţa că mă poţi devora

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În derivă

S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Şi-atacă flămânde de bani şi putere,
Ne sfâşie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada şi-o împart cu-atâta plăcere.

Ne vând pe nimic tot aurul ţării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieţi cu sârmă ghimpoasă.

Ne mor în spitale părinţii cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s ucişi în parcuri de câini.

Se leapadă iute şi-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi şi chiar pe-animale,
Nu ştiu să conducă şi atunci ne dezbină,
Paiaţe urcate pe morţi - piedestale.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

Nimic nu mă face să fiu în siguranţă
legi sunt, dar nimeni nu le respectă
şi cei sus puşi cad în funcţie de conjunctură,
ceilalţi opozanţi se hrănesc la fiecare pradă,
trăiesc într-o lume bolnavă
care macină deopotrivă şi bine şi rău.

Printre întâmplări se nasc lupte, răfuieli
ca într-o haită de lupi.

Orice câştig este provizoriu,
cine ştie când îţi vine rândul la eşafod
şi ce miros de sânge se adulmecă
de către cei ce aşteaptă la colţ
şi sunt atâtea colţuri
că nu le putem niciodată descifra.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns pentru Alexandra

Tăcere, ţipăt, apoi iar tăcere...
Se-amestecă cu sângele şi piere
Un suflet care s-ar fi bucurat
Dacă în calea lui n-ar fi aflat

Un om cu chip de fiară, un bastard,
În care diavoli se-ntrunesc şi ard.
Doamne, de ce atâta nedreptate
A azvârlit un trup plăpând spre moarte?!

Un lup flămând în ghena morţii-aruncă
Trupuri de îngeri... oh, ce rană-adâncă!
E plâns de inimi... Doamne, dă-i pedeapsă:
"Lumina zilei să n-o mai primească!".

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

Îti spun
dar lasă-mă să trec
de cuibul lupilor
înfometaţi de sânge
de caii burlaci
ce nechează căutându-şi perechea
strivind comori sub copitele
potcovite în bătaia lunii

sunt
femeia tăcere
fur straiul Nemirei
la căderea zăpezilor
pentru balul de la sfârşitul lumii

sunt femeia ciudată
îmi vindec rănile
ascultând
jalea din plânsul ploii

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cain

Fuge pe nisipul fabulei
Şi piciorul lui este uşor.

O, păstor de lupi
Ai dinţii luminii scurte
Ce-nţeapă zilele noastre.

Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte uşor batrâni stejari,
Eşti făcut după imaginea inimii.

Şi când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Eşti tu printre arborii vrăjiţi?

Şi în timp ce crăp de dorinţă,
Se schimbă timpul, te agiţi bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

XVI

O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
şi barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuţite
se întretaie peste vântul de aur
şi se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.

Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-şi caute cuibul negru sub acoperiş.
Şi barza albă,
tăcută şi bizară,
atât de-absurdă şi de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniţă.

XIX

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

lupii sunt alte viziuni
ale minţii mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă şi febră de sânge
în chiar paşii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colţilor albi
ce nu pot sfârteca nimic îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaia cea pierdută

Pe-un hău fără vad,
pe-o gură de Iad,
ce umbră fugară
urcă şi coboară
în faptul de seară?
E oaia din urmă
fugită din turmă,
e oaia pierdută,
una dintr-o sută,
e oaia ce plânge
cu lacrimi de sânge...

"Drăguţule bace,
vino de mă-ntoarce,
de mă-ntoarce-acasă
din negura deasă.
Iată-ţi cer iertare
c-am rămas pe vale,
crezând că-n genune
sunt ierburi mai bune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul lupoaicei

Într-o seară ca asta
eu, Marea Lupoaică de Piatră
mă desprind din Munte,
îmi deschid fălcile,
si muşc jarul Lunii,
legănându-vă dulce în urletul meu
pe voi, cei zidiţi în
pâclă...

Într-o seară ca asta
zămislesc iarăşi
Cântecul Nemorţii,
dau in clocot
şoapta neuitărilor,
şuierul rădăcinilor,
horele sângelui,
sunetul fluierelor de os,
vuietul văilor veşniciei.

Oh, beţi această fiertură, voi,

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii lup

Mă tot rod nişte oameni mici cu dinţi de şoareci roşii
Prin mintea lor se dau cu schiurile fantomele bătrâne
Am crezut că acum vorbim ce n-am vorbit niciodată
Dar ne-am îmbolnăvit de ciuma conştiinţei strivite
Să ne mâncăm precum canibalii cu sânge geto-dac
Apoi bem o vodcă din pufoaică de soldat sovietic
Suntem bolnavi în măduva şirei naţionale
Şi nu ne mai facem bine în viaţa noastră contaminată
Închinându-ne în bisericile dărâmate ale închipuirilor
Nebuni eliberaţi din puşcăriile neputinţei
Căci revenim şobolani fricoşi în vizuinele pământului
Sângele subţire e plin de păienjeni uriaşi
Ce ne mănâncă capul tăiat bucată cu bucată
La toate colţurile prin găurile de cheie sunt şerpi
Cu ochii scurşi veninoşi privind lacomi prada
Cum sângerează singură luptând să scape din hazna
În timp ce flăcăi lupi drogaţi îl fură pe Moş Crăciun
Să şi-l atârne la gât, amuletă ce le potoleşte foamea
Mor copiii de setea cruntei lupte de pe străzi
Iar noi nu vrem să trăim astăzi în lumina soarelui adevărat

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!