Citate despre moarte și murdărie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și murdărie, dar cu o relevanță mică.
Replică la poezia ''Și caii se împușcă, nu-i așa?'' de Violetta Petre
Aș vrea să fiu Pegasus, să beau dintr-un izvor,
Sublima poezie din unda liniștită
Și-n timp ce înspre ceruri, vâslind, mă nalț în zbor,
La cei ce stau la pândă, le dau câte-o copită.
Mulți frâu ar vrea să-mi pună și șauă din metal,
Dar roși de neputința, bârfesc mărunt, bizar,
Sunt orbi, dotați pe viață, cu ochelari de cal,
În grajduri insalubre duhnind a bălegar...
Din aripi, poezia mi-o duce-n zare vântul,
În versuri cristaline sau line și cuminți
Le-o dau în dar acelor ce împletesc cuvântul
Și nu la cei zilnic, mă caută în dinți!
Zadarnic vor cu biciul să îmi închidă drumul,
Să-mi zăvorască cerul cu nevăzute porți,
În timp ce zbor prin norii ce se unesc cu fumul,
Ei caută în tină potcoave de cai morți!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
uneori vorbesc cu întunericul
când nu plâng
trăiesc sufocat de gânduri
spuse sau nespuse
rătăcite în cotloanele sufletului
în cap se zbat amintiri
ne târâm în zbuciumul disperat al neputinței
trăim în umbră
o teamă perpetuă
pe stradă, în lume, în noi
care noi, eroi de gunoi
o lume eșuată lamentabil
în propria inexistență
tăcem, atent, cu grijă, cu sfială
să nu tulburăm miasmele din jur
ne-am legat gurile cu lanțuri
să nu fugă pomana zilnică
trăim în zoaie, murim în gunoaie
trec singurătăți peste câmpuri
tăcute și negre
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Scriu pe cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua Limbii Române
În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită și scuipată
Înghesuită-n colțuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanțuri, ruptă, nu poate să se zbată...
În fiece secundă, în granițe, în lume
E cineva ce-o bate și o batjocorește
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdărește.
La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebați
Învățământul Țării e-n agonie, rece,
La doi pași de un colaps... gata să-l înhumați!
Poporul fără școală, fără cultură, moare
Și asta se dorește, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deșteaptă-te române!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora 20
dureri despicate pe fiecare față
muzica își așteaptă pluralul sunetelor la ora 20
să răsune străzilor pustii ce parcă-s toate
străpunse de un chef de singurătate.
peste tot înfiorări alungate de infern
intrate în ochi și-n dosul aridelor revere
despărțite de cer.
forța invizibilului fantomatic sosită dinspre tot
se stabilizează în mintea fiecărui atom
din oraș.
bate pe la uși lăsând câte o notă de plată...
distilează coduri hâde sugerărilor de efemer
pentru macabre revărsări în sluta moarte.
sentimentele speriat fug în unghiuri ascuțite
albe măști, combinezoane albe,
parcă cosmonauți pe străzi îs lunecare
și o înfricoșare de-a lungul străbate
tencuiala tăcerii și asfaltului nesimțire gri.
păsările privesc asortata îngrijorare de împrejur
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de jos de cer
Lăsat-am vorbă vieții ca, de-am să plec vreodată,
Cu verde să îmi scalde în locul ce-am trăit
Și-n dunga de cenușă a focului de vatră
Ce-am fost, de s-o putea, un zarzăr înflorit
Să-l crească-n rămășițe cu rădăcin-adâncă
În zori să-mi scormonească statornicul veșmânt,
Iar somnul ce mă prinse, în prea-ndelungă tihnă,
Să mi-l răpună vântul prin creanga-i șuierând.
Lăsat-am vorbă ierbii ca, de-am să plec devreme,
Păscută firea-mi crudă de dorul de mormânt,
Să-mi salte fericită în trainice ciulendre,
Să bată fără milă cu verdele-n pământ,
Pân-or sări grei bulgări din țarina tăcută
Ce bătătură largă imi puse lângă trup,
Să fluiere din frunze-i tulpina de leurdă
Și de-o putea-n zori cucul, mă spurce iar cântând...
Lăsat-am vorbă... ție, ce te-am iubit tăcută
Ascunși de moartea lumii, fugind de Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul în care nu e ascuns Sfântul Graal
am intrat călare în catedrala plină de oameni speriați,
preotul s-a ascuns într-o icoană murdară și a închis ochii tuturor sfinților părăsiți de credință.
vocea mea a răsunat ca o pedeapsă binecuvântată.
copiii femeilor părăsite mi-au sărutat cizmele prăfuite iar cerșetorii și-au întins hainele în fața mea
ca pe un covor peticit peste care calul meu a trecut fără grabă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
am ridicat cravașa și am lovit în neștire pe cei îngenunchiați în fața unor chipuri fără viață,
dogma a plâns zgâriind vitraliile cu profeții despre altcineva.
îmbrăcat în haine de călugăr iezuit, Betrand de Blanchefort a recitat poemul durerii
apoi ne-am așezat pe podeaua murdărită de vise
și ne-am îmbăiat în sângele celor nenăscuți.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
când focul trădării a aprins asfințitul unei religii născute dintr-un adevăr schingiuit,
frații centauri au dansat în jurul minciunii până ce oboseala le-a întins cupa de otravă.
eu am rămas să păzesc celelalte cuvinte printre cerșetori, târfe,
ore obosite și simboluri fără legendă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
poezie de Eduard Dorneanu (21 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare bogăție
"Cea mai mare bogăție
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA
Când ochiul tău privește-n zare
La pomii ce în floare au dat
Și poți vedea așa splendoare
Tu ești bogat, foarte bogat.
Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreț și luminat
Mult mai măreț de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?
Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreț și iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălțător?
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri și regrete
Ai spus de multe ori " Îmi pare rău!",
Dar eu nu pot să uit sărutul tău,
Te-ai murdărit cu gândul trădării
Și tot încerci să mă dai uitării.
Ochii tăi verzi ascund trădarea,
Dar n-ai să-ți găsești niciodată alinarea,
Inima ta se gândește la mine
Și încă ceva mă leagă de tine.
Chiar dacă știi c-a fost o greșeală,
Întotdeauna cel ce iubește nu înșeală,
Acum crezi că totul a fost o amăgire
Și ai uitat demult ce-nseamnă cuvântul "iubire".
Uneori în noapte ți se face silă,
Nu știi ce e, dezamăgire, ură, milă,
Dar vrei să crezi că îți va trece
Și ce-ai făcut, încă te lasă rece.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceți curat!
Uneori e mai sănătos
Să-ți bagi struțește capul în nisip;
Poți s-o-ncasezi oricum,
Dar fundul rezistă mai ușor...
Am vrut să-mi pun ochelari de cal,
Să nu mai văd nenorociri;
N-am găsit dopuri eficiente de urechi
Să nu mai aud plânsul lumii!
Am vrut să văd munții,
Dar să ignor prăpastia,
Să mă bucur de mare,
Fără plâns disperat de pescăruși...
De ce iubirea nu e de ajuns?:
De ce e moartea necesară?
Cineva, din când în când,
Ar trebui să facă în lumea asta curat,
Că uneori și aerul devine irespirabil,
Dar cine?
Tot noi, cei care-o murdărim,
Cu nepăsarea, indolența, ignoranța noastră!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvează planeta Pământ
Indiferența ta mă afectează atât de grav,
Încât, de la o vreme, mă simt tot mai bolnav.
Pericolul pieirii îmi e tot mai aproape,
Simt cum îmi dispar păduri, dispar cursuri de ape.
Zi de zi deșertul, mă sugrumă cu ghearele,
Pe pajiști întinse, mor de sete animalele.
În grădini și livezi, plantele sunt pârjolite,
Câmpii, munți și dealuri, rămân tot mai dezgolite.
Prietenii mei, oamenii, suferă de foame,
Copacii se usucă și nu le mai dau poame.
Stratul de aer, tot mai mult se rarefiază,
Soarele mă arde, când ziua-i la amiază.
Primesc caniculă în loc de rouă și ploaie,
M-acoperă și mă sufocă, prea multe gunoaie.
E tot mai multă murdărie de jur împrejur,
O astfel de viață, de loc nu pot să mai îndur.
De vrei s-aduni în hambare, bogatul rod al meu,
Ajută-mă omule! Va fi mai bun traiul tău.
De vrei prosperitate, salvează-mă pe mine
Și vei avea tot ce-ți dorești, și astăzi, dar și mâine.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-ntinerit cimitirul
Bunica a fardat
crucea
bunicului
Mă
să nu te mai prind
Că
te murdărești
pe
fotografie
Ai auzit
Bunicul
mai tânăr
acum
E preocupat
însă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu murdăriți iubirea
Nu doar femeia, e singura ce știe,
Că viața nu-i un veșnic Paradis,
Sau că iubirea nu-i o fantezie
Ce se bazează pe un compromis.
Și nu numai bărbatul poartă vina,
Când dragostea dispare ca un fum,
O prietenă sau poate chiar vecina,
Sunt cele care îl abat din drum.
Taifun, în orice cuplu se arată,
Și rupe uneori macii iubirii,
Prin vorbe cu tăișuri de săgeată,
Ce lasă-n urmă spectrul despărțirii.
Iubirea nu se ține-n colivie
Sau în orgolii pline de frustare
Și chiar de pare că nu mai e vie,
Când e reală ea nicicând nu moare.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efecte secundare
trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă și se bea puțin
uneori e mult întuneric și se întâmplă
în diminețile în care intuiesc
existența unor sentimente intermediare
deși nici nu știu cât de mult contează
ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidații care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira
în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc
de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demolare
E-un scrâșnet din hala cât blocul de înaltă,
Cu ziduri din sticlă în culori murdărite,
Uitate să zacă de timp, lăsat baltă...
Ce-oadată zvâcnea, de la brațe înnegrite.
Un pod-macara, ca un boa imens,
Stă tot nemișcat lângă zidul din capăt
Și-i singura pată zglobie intens,
De-un galben, ca cheia imensă de-un lacăt.
E totul pustiu, nu-s nici urmă de pași
Prin curtea întinsă, ce-odat' fremăta
De sute, chiar mii, plecați toți, niște lași,
Pe la case să stea, poate munca-or uita.
Dar zgomot ca tunet străbate împrejurul
Și vechi salopete, de albastru închis
-Câteva, lângă o volă și-un tir, lângă murul
Deschis- se agită să-și ia... ce-i promis...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre demoni
îmi este sufletul de jale plin
suspin, suspin și plâng în al meu chin
tăceri pe trotuare amputate de gânduri
pe jos o mască sfâșiată de câini
pe maidanul unei vieți de doi bani
au căzut brațele ceasului
nimeni nu trece
nimeni nu strigă
toți aplaudă marasmul cotidian în care zac
doar amurgul plânge
făclia a uitat să mai ardă
stelele cad
una, apoi alta
cui îi pasă
vântul cântă haotic în cimitirul lumii
aș vrea să plec
să plec departe
aici măști, doar triste măști
oameni umili, oameni docili
oameni cu frica de adevar, trec nepăsători
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
sunteți orbi si nebuni
suflete opace si goale
ați uitat să dăruiți
ați uitat să vă dăruiți
asta era menirea nu și firea
multe ați uitat
șobolani de noapte
nu știu
a mai rămas ceva de uitat, de furat
croiți vise goale
de doi bani parale
fugiți de noi, oameni de soi
sunteți copii nereușite
o cădere din rasa umană
noi am uitat râsul
am uitat ploaia
am uitat mângaierea soarelui
viața asta, un drum serpuind prin gunoaie
oameni de paie
tremuri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo
Îngeri stângaci îmi dau târcoale
Încercând anapoda să-mi prindă zvâcnirea moale
Nimic în mine nu mai tresare
Sunt doar o mișcare trecătoare
Care nu-și mai are rost în nepăsare
Totul, eu, pierzându-se în altă zare
Poveștile-s luate de valuri reci
Peste-a căror parfum tu treci
Un burete uscat șterge viitorul
Gol în al meu crunt țel
Că-s doar un acid
Un alt virus insipid...
Găsit-ai antidotul în sfârșitul negru?
Cu zâmbet mă despart de-un trai terestru
Să vă las să fericiți în urma-mi uitată
Să ard viața-mi acru pătată
Un "tată" savurează inexistența-mi vie
O "mamă" mă reneagă, îs doar amorțită fobie
[...] Citește tot
poezie de Ana Maria Brezeanu
Adăugat de Ana Maria Brezeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruci înrobite
Treceau plopii in fugă
Pe chipuri pline de rugă,
Cruci inrobite in zvastici
Măcinau mame și copii,
Capuri de mort argintii
Călcau incălțate pe inimi
Fum de oameni cerșea apă
Un colț de pâine și ceapă
Să-si frece ochii să plângă
Lacrimile a fugit uscate
De chinuri și pedepse,
Poate or să curgā
Din ochii reci si goi
Câteva.. cât de puține
Stropi de lacrimi
Să stingă setea
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secera
Miauuuuu
mi-ai decupat din suflet o seceră de argint
în fiecare noapte o spânzuri de cer
un gest reflex
în timp ce-ți iei femeia de păr și îi strecori mâna sub fustă
sau îi fugărești flămând gura
sfâșiată de țipătul unui da
mi-s palmele bătătorite
arid râde-n ele sudoarea
ce curge până-n coate
(ascuțite)
împung cu ele disperarea
cearșaful frământat geme
revarsă arse șoapte
în limbi neînțelese
[...] Citește tot
poezie de Violeta Florentina Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVI
Drăcescul hău și-o noapte văduvită,
pe-o boltă strâmtă, de-orișicare stele,
ci-atât mai mult de nori acoperită,
n-au pus nicicând un văl vederii mele
ca fumul gros ce-aici ne-acoperea
și nici așa de-amar simțit de piele.
El ochii nu-i răbda deschiși să stea;
prudent de-aceea, credinciosul duce
m-a strâns la el ca mâna să mi-o dea.
Cum merge-un orb, urmând pe cel ce-l duce
spre-a nu greși și-a da de ceva-n drum
ce-i poate-ori răni, ori moarte chiar aduce,
mergeam prin acrul și grozavul fum
atent la vorbe-ntruna repetate
de-al meu poet: "Să nu te pierzi acum!"
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și murdărie, adresa este: