Citate despre moarte și murdărie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și murdărie, dar cu o relevanță mică.
Bolnavul
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge și puroi
feși nu am
spitalul e obosit și sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte uși
La o ușă cu păcate
(cum sunt toate...)
a bătut încetișor
mâna cea cu sfânt izvor.
A bătut cu bunătate.
Însă omul cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc și greu.
Și-a bătut din nou la ușă
brațul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astăzi Mielul blând și mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt, nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă Mamei Românii pentru mult iubiții fii
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem,
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem.
Risipirea neființei, azi în ființă se-ntrupează
Și ne pierdem în uitare... În regres se progresează.
Plâns de lacrimă acidă spală rănile murdare,
Umbre de furtuni nocive vin mai amenințătoare.
Trec îngenunchiați strămoșii, în mormânt vuiesc și urlă.
Ura-n noi se risipește... Iar sunt semne de furtună.
În cotloane insalubre, triști, filozofăm și plângem...
Prin analfabetizare, unde oare-o să ajungem?!
Frângeți ramurile vieții prin sortita sărăcie
Și lăsați înlăcrimată veșnic, maica Românie...
Întunericul se-afundă-n suflet și cu mucegai
E pavată calea vieții... Lungă-i calea către Rai!
Am primit promisiunea de-a ne fi mai bine, dar
Se tot minte, se tot fură și speranța e-n zadar.
Către cer, amenințare, pumnul împietrit îl strângem,
Risipiți printre dosare, sfânt și drept, oftăm și plângem.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinucigași de lux
sinucigași de lux
hai să ne sinucidem, iubito,
oricum într-o zi ruguri vor fi stalactitele,
să profităm de trecerea noastră prin Etretat
și de faptul că avem o mașină de lux
cu care să ne-aruncăm în hău de pe faleza
normandă
de altfel, și alții au făcut-o înaintea noastră;
să profităm, iubito, e simplu:
urcăm spre punctul cel mai înalt al coastei,
șerpi înierbați ne mîngîie glezna mașinii,
orhideele mării se-agață de stînci, sub noi lucesc tăios valurile Mânecii
și Fereastra Diavolului sugrumată de flux;
noi vom muri, îmbătați de patimi și detocatele săratelor ape;
căutători de scoici își vor tîrî picioarele
sîngerate de cochilii și murdărite de alge,
snobii dintotdeauna își vor etala elegantele iahturi
trase pe plaja pietroasă de trolii turbate,
iar amatorii de senzații tari
se vor preface că-și citesc în liniște jurnalul,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina de lumină
La botez primit-am haină.
De lumină și putere.
Din potir primit-am hrană.
Bucurie, mângâiere.
Dar trăind cu duhul lumii.
M-am îndepărtat mereu.
Iară haina de lumină.
Vai, am murdărit-o rău.
M-am târât prin murdărie.
Prin beții și curvișag.
Iară podoaba ce-am primit-o,
Am umplut-o de adiag.
Și prin spini și pălămidă.
Am intrat să mă îmfrupt.
Iar frumoasa-mbracaminte,
Foarte tare eu am rupt.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnav de naivă
nu știu dacă azi o să plouă
dacă am uitat rufe întinse pe frânghie
o rană deschisă... doar gândul meu
spânzurat către tine
[buburuză înnegrită cu orange testează trupurile noastre ca pe aer; nimeni n-o mai strigă pe nume!]
o iau de la capăt
școlar conștiincios
încercând să descopăr locul acela
unde s-a strecurat greșeala
păcatul în miniatură al strămoșilor vajnici
paginile se acoperă de straniu
*
oameni goi intră în septembrie
ca de insectă își scutură văzul
își murdăresc mersul în moartea căzută
dintr-un vârf de copac sau de înger
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea L(l)enii-n pandemie
M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Și mi-am pus și eu însemnul
Lenii care știu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Și atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ți se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Și prin unghii ți-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai faci?
Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alții rece,
Cum buzele-ți erau ca maci...
Ce mai faci?
Te văd ca și cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ștrengăresc;
Să știi că încă te iubesc
Așa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?
Visez ades să te-ntâlnesc,
Să știi sau dintr-o întâmplare,
Să-ți simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tine tunurile antice par să spună încă nu
Între vulgaritate și Eu
se înalță al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale orașului
ce pernele-și suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorința ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferințele,
care suferințe nu sunt
și va fi noaptea cea mai dulce între nopțile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
și luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi și amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
și triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simți un pic mai bine...
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă bătrânilor ce pleacă
Să simți ninsoarea încolțind la tâmple,
E sentimentul arderii totale...
Atunci devii ocean de pietre scumpe
Și ai întreaga lume la picioare.
Din înălțimi, cu gândul tău deodată
Coboară îngeri stranii. Ploi și vânt...
S-au risipit bătrânii-n lumea toată
Și parcă toate, toate s-au pierdut.
Să simți ninsoarea încolțind la tâmple!
Venită din istorii-am să revin,
Spre-a-ncununa cu umbra voastră zorii...
Să luăm cu toții ultimul festin!
Să fluture cu îngerii deodată
Aripi de stele și aripi de vis.
Iar noi, cei răstigniți pe-a vieții roată,
Să fim întâiul vers care s-a scris...
E sentimentul arderii totale...
Un in de pace și un imn de dor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis II
E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.
Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.
Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.
O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.
Pe fruntea mea metal rece pășește,
Păianjeni inima-mi caută.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă îngerilor din pustiu
E cerul senin câmp cu flori
Și lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă și-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Și lumii aduc mulțumiri.
E cerul senin câmp cu flori
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi și peste furtuni.
Străini în amonte plecați,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt frați,
Legați prin destinul nedrept.
Și lumea e doar un pustiu,
Tăcere și lacrimi și ploi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul și iubirea nu mor, nu se strică, nu au miros urât, nu mucegăiesc, nu putrezesc. Ele aproape întotdeauna sunt împreună. Ele intră-n inimă și-n suflet, ca o lumină. Ne părăsesc atunci când ne murdărim cinstea, cugetul, inima, sufletul și gândirea. Cât de adânc le-am îngropa, ele tot ies la suprafață. Ele nu pun lacrimi pe chipul nimănui, decât de regret, de fericire sau de izbândă.
Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cum se mântuie o țară (2 Cronici 7,12-14)
Și eu vreau ca țara-ntreagă să se-ntoarcă la Hristos,
Și eu vreau ca președinte să fie un credincios.
Nu-i asta la urma urmei dorința lui Dumnezeu,
Ca tot omul să-L primească drept Mântuitorul său?
Da, așa-i, dar când e vorba despre scopul nostru care
Urmărim când vrem s-aducem țara pe sfânta cărare,
Ne-mpărțim în două cete: cei care sincer doresc
Pocăința țării-n sine și-un alt scop nu urmăresc;
Iar ceilalți prin pocăința țării urmăresc de fapt
Doar o viață mai comodă, într-o lume de păcat.
Când vezi un creștin politic plin de zel minune mare
Să-și împingă toată țara pe-a sfințeniei cărare,
Dă-i Scriptura s-o deschidă la a doua Cronici șapte,
La versetul treisprezece și de-acolo mai departe.
În a doua Cronici șapte, în versetul amintit,
Domnul spune cât se poate și de clar și lămurit:
"Când poporul Meu se roagă - zice Dumnezeu Preasfântul;
Când poporul Meu Mă caută - spune-aici iarăși Cuvântul;
Când poporul Meu se-ntoarce de la căile lui rele,
Atunci Eu, Domnul din ceruri, Eu prin harurile Mele
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mogâldeața (Ps. 115, 4-8)
Mai să vezi
și să nu crezi,
o-ntâmplare
cu haz mare
și umor folositor.
Într-o zi, pe negândit,
uite-așa, m-am găsit
la nea Mitu, om din sat,
cu ceva de discutat.
Cât stăteam și vorbeam,
pufăia Mitu-n țigară
ca locomotiva-n gară.
La un moment dat,
când am observat
o icoană atârnată
galbenă de afumată,
iar pe sfânt tăcând molcum
învălătucit în fum,
(în timp ce eu îmi spărgeam
plămânii de cât tușeam),
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa
Apa este un izvor
Ce dă viață tuturor.
De la mic și pân' la mare
Toate au nevoie mare
Și de apă și de soare.
H²O este formula care
Dimineața dă răcoare.
Pe pământ ea se așează
Rouă până spre amiază.
Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumușică,
O primește orice-ar fi
Dimineața-n zori de zi.
Chiar și noi, de dimineață,
Ne spălăm cu ea pe față.
Iar apoi în ceai, la masă
Și în supă, la amiază.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moartea in editie de lux
sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să își sărbătorească ziua de naștere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înțepenite pe volan și mă pândește cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristețea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, așa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei șchiopi, va fi minunat...
sunt prea lungi versurile tale, țipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepozițiile compuse și verbele tale îmi ard fața
așa să știi...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeți la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâșiată de colții geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...
până la urmă am aruncat-o cu forța în mijlocul toamnei, șampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...
la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim fețele
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința, mai presus de cuvinte
buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credința iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porțile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetățile în ruină strigând numele oștenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în fața statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
șarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinți,
Robert de Sable.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (16 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și murdărie, adresa este: