Citate despre moarte și păianjeni, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și păianjeni, dar cu o relevanță mică.
Anexă
plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă și a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleșitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi
și ca-ntr-o anexă a morții
ne ducem viața de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viața o bucată de drum
țesem pânze de păianjen pentru corăbii
și ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în liniște
așteptând sub iarbă cuminți
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ne moare în cuvânt
gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir și uitare
asfințiturile ne fug din gânduri
păsări roșii unduind printre rânduri
șarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuțit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma doinei
Albă floare de cireș
Fluturele adia vântul
In mireasma doinei
In vioară de greiere
Ea... duios asculta
Jindul ochilor o scălda
Aripile-i se inroșeau
Înflorea vioara mlădiind zarea
Intr-o adâncă scorbură
Impletea cu ură
Un negru paianjăn
Mătasea morții.. rece crisalidă
Fluturele florii de cireș
Amăgitor să-l prindă
În stravezii hangere
Aruncate zambitor
Printre zarea dintre ramuri
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu acesta-i adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit adevărul ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
poți alerga atunci
de la frunte la tâmple și prin coșul pieptului
fără lanțuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te și umblă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avea o libertate
filosofică în ochii unor morți
fericiți că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
și anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiți
după aceea uscați cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite
libertatea lui se uită chiorâș
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
și umplea orașul de veselie
cu zâmbetul ei roșu carmin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aci sosi pe vremuri
La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Păianjeni zăbreliră și poartă și zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru și poteri și haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină
Sări subtire-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat "Le Lac".
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse "Sburătorul" de-un tânăr Eliad.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Eugen Sfichi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Răbdarea boului este demnă de admirație
Răbdarea boului este demnă de admirație.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învață aria toreadorului.
Profeții ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputință.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai ușor să distrugi ceva, decât să înțelegi.
Diferența dintre artă și meșteșug este foarte limpede - arta este mereu reușită.
Muștele nu cunosc diferențele dintre om și animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe
Bătrânețe,
Voință fără putință,
Haine pătate
Nevăzute de cataracte,
Purtate târâș
Printre păianjenii
Din locuință.
Bătrânețe,
Praf gros de vise pierdute,
Printre rafturi
Cu bibelouri ciobite,
Viața amintirilor trecute,
Pătate de lacrimi curgând,
Printre riduri adânci
Și dorințe neîmplinite.
Bătrânețe,
La ce-ți folosesc?
Carul anilor de trudă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mizeria este și ea trăsătura unui univers complet, psihic, etic, estetic. Mizeria, în toată tristețea ei, colcăie de viață ca o mlaștină. E departe de moarte. Vezi flori de nufăr ridicându-se din noroi pentru a fi rupte și luate; vezi insecte înghițite de pești și broaște zbătându-se în cioc de cocor; un stol de păsări inofensive prosperă hrănindu-se cu țânțari, iar păianjenii și-au răspândit pânzele printre toate trestiile, în bătaia vânturilor. Agale, păsări mari așteaptă în ocoluri cadavre pe măsură.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Acuma este tristă la fel ca alte mame
ce și-au pierdut copilul atât de mult iubit
și care mai zâmbește doar între patru rame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
În case se întâmplă atât de multe drame;
Ferestrele și ușa de dor au amuțit,
Păianjenul, la colțuri, compune caligrame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Pe haine și pe paturi e plin de praf și scame,
Iar florile din glastre, de sete, au murit;
Păianjenul se teme că va muri de foame...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat - Ediția a doua (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea violetă
Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan
vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă
[...] Citește tot
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stafia Morții...
În strălucirea neagră, inertă și hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o țâță ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorții uns,
Să mă prefacă-n lume în fel și chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere și șoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...
Și cine sunt în fața sorții?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot și nicăieri
Dar sunt Stafia Morții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipici ceresc
Crispat ca un păianjen agățat de cer
Mă înecam în strigăt, în gestul unui mut!
Sub mine moartea, cu surâs himer,
Îmi amăgea căderea zicând că-mi este scut.
Mă trimisese mama, în sin, să caut ouă,
Să-mi ostoiască foamea revărsată...!
Ea prinsă în război... țesea o pânză nouă
Și m-aștepta în gând s-apar odată.
Carul sub mine, costeliv și gol,
Inert și surd la zbaterile mele,
Nici că-i păsa, mă aștepta frivol
Să-mi care visul undeva prin stele!
Sleit în neputere m-am încleștat în clipă
Ca o ventuză nouă cu lipici ceresc,
Și din seninul zilei un înger pe-o aripă
Sosi să-mi pună scara și să cobor firesc.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea sfredelește lacom, nu doare dar mă sting
poate că e prima oară când
mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălțare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
și invers...
strâng în brațe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează liniști
tata
plecat și el
caută înțelesurile cerului
în jurul meu strănepoții
construiesc drumuri și castele de nisip
doar iedera urcată peste horn
sufocă păianjenul crescut din fântână
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu un înger
1. îngerul avea un ochi în frunte
cu privire dogoritoare
desfigura
clădirile epileptice
2. se rostogolea în parcuri -
batjocură copiilor;
îl alungau cu rîsete de plumb
3. adesea hoinărea prin lanurile
de porumb ca o sperietoare
spintecînd burțile
ciorilor
4. serile se îmbăia în puhoaie
mîloase
binecuvînta
păsările întru moarte cu sori
5. se visa într-o altă viață
[...] Citește tot
poezie de Ștefania Hănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maculburgul prefera să pună mâna pe o țară sănătoasă din punct de vedere economic și întru aceasta i se lăsă mai întâi lui Bostan grija de a diminua oareșicât efectele tuturor acelor evenimente care, în patru ani, provocaseră moartea a șase milioane de jormani. Ar fi fost un joc de copil pentru Maculburg să răstoarne fragilul guvern Bostan, mai ales că mii de agenți ai Bedeker-ului mișunau acum în Jorjan, unde se aranjaseră în slujbe convenabile. Fiecare zbatere a guvernului nu făcea decât să-l înfunde și mai mult în acea pânză de păianjen vâscoasă și inextricabilă pe care i-o țesea Maculburgul.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asediul galben
Mucegai pe uși, ziduri și pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape
Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma pașilor plecatei îmi fac un garou
Prin venele zidurilor țâșnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul
Într-al cincilea colț al tavanului
Păianjen beteag își țese ultimul voal, confundă firul de lumină și cade
Galbenul foii îl învelește ca un mut prohod, leitmotiv
Pășesc contra ecou, străbat morțile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată
ca boii-alături, când în jug îi pui,
cât timp mă-ngădui prea-bunul tată.
Dar, când mi-a zis: "Desparte-te și sui.
că-i bine-aici cu vâsle și vântrele
să-mping-un om cât poate barca lui,"
dând dreptu-i stat înfățișării mele,
cum faci când vrei să pleci, deși-mi erau
gândirile smerite-acum și grele,
eram în mers și pașii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcând dovadă
și-ai lui și-ai mei ce sprinten umblet au.
Când iar mi-a zis: "Las-ochii tăi să cadă
spre-a fi cu spor cărarea ta nainte,
să faci și locul de sub tălpi să-l vadă."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre moarte, fără exagerare
Ea nu poate gusta o glumă,
nu poate identifica o stea, construi un pod.
Habar n-are despre împletit, minerit, agricultură,
construcția navelor sau despre cum se fac prăjiturile.
În ceea ce privește planificarea zilei noastre de mâine,
are ultimul cuvânt,
care, de altfel, e mereu pe lângă subiect.
Nu este nici măcar în stare să îndeplinească lucruri simple
care țin de meseria ei:
să sape un mormânt,
să întocmească un sicriu,
să facă ordine în urma ei.
Preocupată exclusiv de a ucide,
își îndeplinește cu grosolonie serviciul,
fără sistem și fără nici un fel de pricepere
ca și cum la fiecare dintre noi ar fi la prima ucidere.
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,
Cine te citește, nu simte regret,
Copii mâniei fac și ei copii,
Bucuria muncii naște bogății,
Cu toții suntem prizonieri,
Pentru că azi e mereu ieri,
Leu sângeros mănâncă bani,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și păianjeni, adresa este: