Citate despre moarte și păianjeni, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și păianjeni, dar cu o relevanță mică.
Sub o poală de vâsc
Sub o poală de vâsc mor iubiri avortone,
Sub o ploaie de vise, o umbrelă plângând,
Cadențat parcă vin, cu stihie plutoane,
Cu un ropot de tobe dintr-un spațiu profund.
Noi privim detașați, două roluri ciudate,
Parcă nu am fi noi, alți actori își dau replici,
Doi hamali obosiți cu povara în spate,
Alungând furii oarbe spre străini pricolici.
Două lacrimi ce-au fost o minune cerească,
Prin splendori parazite căutând adăpost,
Printre răni de stejar, smirna lor să păzească,
De risipa amară, nu mai au nici un rost.
Sub o poală de vâsc, o umbrelă uitată,
Alte nașteri se-ntâmplă, fără noi, fără rost,
Pânze moi de păianjeni sclipind se arată,
Ca un giulgiu amnezic, peste tot ce a fost.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mesele bătute
de lumina unui soare suspect
de roșu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinși de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muștele negre și leneșe
la capăt de eprubete transparente
sunt la capul bolnavului ostentativ
și-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic
pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurguri roșii
Amurguri roșii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopții în ajutor
Și peste poarta bolții înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.
Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăț
De pânze de păianjeni,
Și apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.
Căci au trecut mulți ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Și mie atât de sete
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-ți faci...
Să nu-ți faci far din viața altcuiva,
Fără ca el să poată afla.
Iubirea să-ți fie o tainică împărtășire tu și ea.
Să nu faci din visul de noapte, viața,
Sentimente desăvârșite, dar goale pe înterior,
Țesute-n pânze de păianjen, ascunse de ochii tuturor.
Căci visele se pot pierde-n gol și apoi mor
Iar tu, ca o pasăre stingheră surprinsă-n mijloc de ape
Gheața o împresoară, fără putința să scape
Se zbate, se zbate
Iar lacrimile nu mai curg, sunt înghețate.
Să nu trăiești pe parte cealaltă de viață
Visând mai mult, decât trăind.
Poate nici eu nu sunt vindecată pe deplin
De lumea adoleșcenței cu inocență iubind.
Că nu știu altfel să trăiesc decât iubind si iertând.
Să nu-ți faci far din viața altcuiva
Trăiește-ți viața și nu vei regreta.
poezie de Silvie Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brățări și chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
și fărădelegi, și intrigi, și pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri și viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniți și-n spitale,
m-au întâlnit singurătăți și crime.
Inscripții rari din lume paradoxale
pătau viori... Și-am fost în țintirime.
Cu-nmlădieri de caste diminețe, -
burice albe și bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al fețelor confuze,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veri rubiconde
vara asta îmi este sete de lecturi paralele
de vremea când îți citeam din firul nopții și
îmi tăvăleam geloziile prin livezi tinere
nu îndrăzneam să am himere eram într-un du-te-vino continuu
cu dragostea pe accelerație la maximum
și ardeam calorii emigrând pe muntele
unde se ține târgul de fete
oricâte anotimpuri vor adormi în camera mea de oaspeți
vara va fi doar a ta
pentru că atunci am umflat globul pămîntesc
cu plămânii noștri firavi
și l-am atârnat de cureaua lui dumnezeu
ca pe un pliant spre o insulă exotică
tu stai lângă lacul de steril și protestezi
au ars copacii cărțile vrajitoarele
știi că nopțile în lunci înflorite se reduc
iar eu și vara am plecat într-o croazieră
unde voi găsi fluturi melci păianjeni cer
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion, inscripția de pe mormântul lui tata
în dimineața aceea când ceața împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
și-a legat
sufletul cu nojițe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânța
urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hățișuri și lacrimi
pașii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o liniște
s-a mutat într-o durere și
croșetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul și-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viața
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce ai rostit adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă
să macine adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple riduri
după ce-au scăpat din lanțurile legate de coșul pieptului
poți alerga mai repede pe drum
liber în ziua ne-mâniei
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
lumina năpădește însă ca un convoi
și aripi ușoare deșteaptă ochii în cele patru colțuri
vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac
mâini dumnezee se așază în cruce
în raza negustată până atunci
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
Un gând fugar prin marmura cea rece,
Își face loc, cu teamă, spre tine astăzi trece.
O pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
Și văd obscur, lumina cea stinsă în apus.
O floare răsărită din pură întâmplare
In minte imi aduce lumina-ți sclipitoare!
În candela ce arde la cruce căpătâi,
De dincolo de moarte tu îmi șoptești... rămâi.
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut,
În viața fără moarte și fără început...
Ți-e mâna înghețată și-ncremenită pari,
Nu te speria Iubito, nu e nici Iad, nici Rai.
E altă existență a spiritului viu,
Ce e transmis prin veacuri de Tatăl către Fiu.
Dar nu-nțelegi, că nimeni nu poate înțelege
Ce a creat Divinul prin propria lui lege.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În raza negustată până atunci
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple
riduri cu lanțuri legate
de zăbrelele țintuite în coșul pieptului
ca pasărea cerului de liber
în ziua nemâniei poți alerga mai repede pe drum
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
la răspântie lumina năpădește ca un convoi
aripi ușoare deșteaptă ochii ce privesc în cele patru colțuri
și vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac mâini dumnezee
în raza negustată până atunci
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârlează cu sfârtecări
Avem o natură fosiliferă,
Nu recunoaștem nici argumente,
Ia-te în gură cu-o diblă, o sferă,
Precum strănepoții vorbesc și sug mentă.
Urcă păianjeni în munții cei vestici,
Noi vom dansa un Tetanos-vals vesel,
Cinste specială celor alergici,
Perlamutarii joacă la mese.
Am un picior pândit de căpușe,
Bate pendula, ficatul se sparge,
Cine mai cântă glorioase Katiușe?
Noi ne iubim printre oase și alge.
Că la final ajungem în Hades,
Asta o știe și mama lui Doris,
Ea ne-a adus romanul QUO VADIS,
Împrumutat de unchiul Sartorius.
Cred că era zece jum"ate,
Nebunul visa, dormea pe spate,
Soarele îl scălda ca o mamă,
Ce bine-i să nu fii nimic, doar o scamă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am săturat...
M-am săturat să văd cum pică frunza
Și doar păianjeni își ridică pânza.
Aș vrea să știu unde-i acum parfumul;
De ce-a plecat lăsându-ne doar fumul?
M-am săturat să văd cum mor în gară
Cei ce respiră-n drogul din țigară,
Și-apoi se duc să doarmă în canale
Și mor stupid în liniști infernale.
M-am săturat de-atâta sărăcie
De teama că-n curând foame-o să-mi fie,
Iar lupii care urlă-n parlamente
Nu-mi vor lăsa măcar medicamente.
M-am săturat să văd mereu cum plânge
O Românie suptă pân' la sânge,
Și tare-aș vrea să-i văd sub ghilotină
Pe hoții care ne prefac în tină.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă
De stăruiesc ca să despoi frunzarul
în pieptul vechi îți vâră ani de lapte
Să-l țin pe tata să-l îmbăt în floare
Petale sclipitoare ca amnarul
De sub culcușul merelor răscoapte
La bătrânețe leac să fie, oare,
A-bătrânit tătuța, ăst i-amarul
Sculptez trudirea fiului în fapte,
Spre floarea dintr-un lan de vindecare!
Eu țiu la tata, viața să mi-l ție!
Nu-i timp să stau, cu moartea după mine,
Să-mi iau un cal negruț, să plec oleacă...
Din palma fetei, tare mi-e zurlie
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine
Și de ștergare,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Dedicat lui Karl Kraus
E o lumină pe care vântul a stins-o.
E o carafă păgână pe care după amiaza o părăsește un bețiv.
E o podgorie arsă și neagră cu găuri plină de păianjeni.
E o încăpere pe care cu lapte au văruit-o.
Nebunul a murit. E o insulă în Caraibe
Spre a primi Zeul-Soare. Se bat tobele.
Bărbații pornesc un dans războinic.
Femeile își leagănă șoldurile prin liane și flori de foc
Când marea cântă. O, paradisul nostru pierdut.
Nimfele au părăsit pădurile aurii.
Pe străin îl înmormântează. Atunci se ridică o ploaie de lumini.
Amiaza adoarme pe asfaltul încins.
Într-o curte sunt fetițe cu rochițe jalnic de jerpelite!
Sunt camere pline de acorduri și sonate.
Sunt umbre ce-n fața unei oglinzi se-mbrățișează.
La geamul spitalului se încălzesc reconvalescenții.
Pe canal un vapor cu aburi duce sângeroase molime în sus.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesigură ascensiune
Mi-am agățat speranțele complet
În jocul întâmplării, prins de-un piolet;
Atârn de-o ață de mătase
De păianjen... Ochii mi se acoperiseră în plase!
Sunt un instabil, n-am decât credință
Materială, de-o eventuală izbutință
Ce-așteaptă oportunități în stat la pândă
La colțurile ascunse ale vieții... O plăpândă.
Da-n fond eu sunt, în schimb, vânatul,
Capra neagră și-am menit tot Retezatul
Făr-a dispune de vreo rezervație;
Mi se retează orice pisc... orice tentație.
Eram ursit să fiu deschizător
În vifor de trasee... Un netemător
Ce-ntinde coarda... Și-ncă sunt la fel
Mi-o trec pe la centură, prin inel...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă (refăcută)
1.
Nu-i timp să zac, căci moartea, după mine,
Să-mi iau un cal, să plec, de-aici, oleacă...
Din prispa fetei, tare mi-e zurlie:
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine,
Și de ștergare,
Și o să beau din apa ei săracă;
De stăruiesc, ca să despoi frunzarul,
În pieptul vechi, să-ți vâru' ani de lapte!
Să-l țin pe tata, să-l îmbăt în floare,
Petalele-aprinse, ca și jarul,
Culege-oi macul vremilor răscoapte...
La bătrânețe leac, să fie, oare?
A-bătrânit tătuța, ăst "amarul"!
Sculptez trudirea fiului, în fapte,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize din Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul de cartier
La capătul grădinii,-între zidurile unui oraș prăfuit, provincial,
O alee de cărămidă duce, prin iarba veștedă înspre-un dud umbros
Stau sub crengile înnegrite, desfășurate radial,
Adăpostind globulare fructe maronii de-un soare torid și sticlos.
Spaliere de meri și pruni se-încălzeau sub cerul de cristal,
În aer zburau gâze, iar copiii alergau pe pavajul albicios.
La umbra dudului, dincolo de această-încordată strălucire,
Musca domestica ( musca de casă), neatentă-o secundă, s-a rotit
Și-a nimerit în rețeaua lipicioasă, elastică și subțire-a
Păianjenului care-aștepta acolo tăcut, răbdător și liniștit.
S-au ivit de-îndată colți veninoși și picioare păroase trăgând de fire...
Nimeni din grădină n-a remarcat acea dramă,-acel final nefericit.
Spuneți-mi, în ce spital de cartier cu pereți de-un galben bragă
Și cu linoleum pe jos urechile curând or să audă,
Implacabili, pașii infirmierelor lângă carcasa mea bolnavă?
Spuneți-mi, voi geme oare-n ora morții sub cuvertura udă
Sau voi horcăi lipsit de aer, ursuz și fără vlagă,-n
Vreme ce copiii-alergă pe străzi, iar gâzele prin iarba crudă?
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și păianjeni, adresa este: