Citate despre moarte și porumbei, pagina 2
Cântece noi
Spune-nserarea: "Mi-e sete de umbră!"
Spune luna: "De luceferi mi-e sete!"
Fântâna limpede cerșește
și vântul suspină.
Mi-e sete de-arome și râsete,
sete de cântece noi
fără lună și crini
și iubirile moarte.
Un cântec al zilei de mâine, să miște
viitorului liniștitele iazuri.
Și de speranță să umple
mâlul și undele lor.
Un cânt luminos și-odihnitor
plin de gânduri,
neatins de tristeți și mâhniri,
neatins de iluzii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un frate și o soră
Un frate și o soră
fugeau din calea morții.
Peste câmpii și ape
în căutarea sorții.
Lacrimi curgeau șiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să țineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.
Soarta a fost crudă
Cu acești doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.
Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieșit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă și mâncare.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea Bobotezei
CRUCEA BOBOTEZEI
Astăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Cu tradiții și mister
În credință milenară.
Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată și Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Cu credință-n timp ce vine.
Duhul Sfânt pe nor apare
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru și ninsori,
De-a sfinții Agheasma Mare.
Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coșmar,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Never more
Simțeam, într-o noapte, că mor,
căci gându-mi plecase în zbor
și, negru, intrase-ntr-un nor
cu țipete de "Never more!".
Erau cam prin zona lui do
pe-o notă ce nu pot eu s-o
imit, dar v-asigur că-i o
invenție-a lui Alan Poe.
Și, cum nu puteam eu să dorm,
mi-am zis: "Ia să-ncerc să transform
ceva-ul acesta diform
în gânduri cu care s-adorm."
Și-atunci, "never more"-ii acei
din norii cei negri și grei,
mi-au fost, deodat' porumbei
pe nori-așternuturi de zei.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iarba copilăriei
Iarba copilăriei e până la cer de înaltă,
Străjeri am de soi, vajnicii greieri,
Ostași, toți brotacii pitiți într-o baltă,
Vântule, țara mea abia de poți s-o cutreieri.
Pădurile cu arbori umăr la umăr,
Ape la vale se dau rostogol,
Bătranii, nu pot să-i mai număr
Crescut sunt în poveștile lor.
Mierle și grauri prin lanuri se ceartă,
Hulubii pe coame-s la ceasul de-amor,
Lumea de-aici de-i la fel cu cealalta
Nu-mi pasă cand vine ceasul să mor.
La Tine cand ne chemi, rând pe rând, fără veste,
Stiu Doamne ca ți-e dor doar de-o nouă poveste!
poezie de Valeria Tamaș (4 august 2008)
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și porumbei, dar cu o relevanță mică.
Împăratul înghețatei
Chemați-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, și-i cereți-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsați damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obișnuite cu uzura; și lăsați băieții
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsați ceea ce este să pună capăt aparențelor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
Deschideți scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luați
Cearșaful pe care-a brodat cândva niște porumbei
Și-ntindeți-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei țepene ies în evidență, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece și de tăcută.
Lăsați lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serbia, lumină în lacrimă
Serbia, Serbia, lumină în lacrimă,
Venin în paharul cu apă,
Întuneric în fructele derivă
Pentru cine în zbucium se-ngroapă.
Curcubeu se-ntinde cuvertura
Clipei sfâșiate în tunet pe cer,
Îngenunchează semințele luminii,
Bisericile îndurarea o cer.
Dumnezeu cu stele în barbă
Rotește vârtejul cu morți,
Fluturii zboară în umede zdrențe
Adăpostiți în deschisele porți.
Balcanii priveghează din zări
Oceanul de ape turnate cu sârg,
Oamenii fac tinichele din suflet,
Serbia, Serbia-n genunche o strig.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină
Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-așază peste beznă-ndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.
Se-mprăștie bezna cum se ridic-o ceață
Scânteia astrului aprinde încăperea:
Oh! Doamne, ce lumină și dulceață
Transfigurează tainic chipul și durerea!
În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
Sufletul e prohod și întrebare,
Mir îmi adastă în gânduri și pleoape
Când lacrimi picură din lumânare.
Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
Sub giulgiu odihnește cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
Cu aripi de porumbițe istovite.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenore
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
Țarina și viteazul crai,
Sătui de jaf și pară,
Au pus războiului sfârșit
Și pace încheiară.
Și cling! și clang! oști după oști,
Cu flori împodobite,
În zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.
Era un glas și-un forfot viu
Din plaiuri până-n vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried August Burger, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cina cu împăratul
El, împăratul slovei
cu litere de aur întinse dinainte
castelul lui miroase a ceară
topită de cu seară din cuvinte.
Eu cheia cetății atărnată la gât
Pășesc pe covorul de stânci
Port pe umeri lebăda visând
În ochi ape adânci
Și timpului caiele ruginite
Îi scoate potcovarul din copite.
Iau cina cu împăratul
În cupele de aur spumegă cuvinte
Șoptite servitoarei cu o seară înainte
În miezul pâinii înveliți cu aluatul
Frământat de mâini de sfinți
Își fac culcușul bunii lui părinți
Și păcătoșii fierți în sânge de balaur
Își fac culcuș în porumbei cu cioc de aur
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă de te-am iubit
Sunt rău și crud, făr-adăpost,
În inimă am un pumnal,
e numai pentru apărare,
el- străjuind orice cărare,
credeai că te iubesc, te înșelai,
n-am milă nici de mine însumi,
pisici și câini iubesc, de ce?
Pentru că omul se iubește singur.
Am încercat și am murit de mii de ori,
Cu orice floare, când voi muri oficial,
Dați drumul unui porumbel să zboare.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere, soră Alice...
La revedere, soră Alice...
La revedere, drumul ți-e deschis!
Aripi de vultur, sus, pe-albastre căi,
te du departe, peste munți și văi.
Dar nu uita...
că lași atîta dor în țara ta!
La revedere, soră Alice...
Să-ți fie viața floare de cais!
De-acum, mereu, în zâmbet și cântări
Betanii sfinte vei avea în zări!
Dar nu uita...
c-ai fost iubită și în țara ta...
Atențiune! Avionul Sabena 17... cu
direcția Bruxelles pleacă peste x minute.
U-u-u! U-u-u!
Mai stai vultur, nu te du!
U-u-u! U-u-u!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexplicabila părăsire a eșafodului
singur se trăsese pe viață
ca pe o roată
supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze
mulțimile amuțiseră
gâtuite de mirare
călușul tăcerii le înfundase gurile
nu e bine
nu așa
(strigase călăul care nu înțelegea
cum o victimă își poate lua moartea
în propriile mâini)
nu te poți tortura singur domnule
numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții
unele extrem de dureroase
desigur
cei prezenți în fața eșafodului așteptau
doar doi porumbei gângureau
indiferenți
(pene de alb
geamăt de roșu
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 iunie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bântuire
Metaforele plâng desperecheate,
Moare și ultimul hulub, înfrânt,
Tristețile, icoane pastișate,
Sunt oarbe la orice discernământ.
Suntem ca teiul scuturat de floarea
Rămasă jos, covor de amintiri,
Cum poți întoarce teiului favoarea
Potopului de floare și nuntiri?
Îți simt înfiorarea, îmi simți teama...
Și nu-i mai drum de-ntoarcere în noi,
Măcar că dragostea nu ține seama
Și bântuie și-n vreme de război.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria iubirii permanente
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față
o multitudine de-angajamente
se-agață de locomotive reci
istoria iubirii permanente
atunci când eu mă-ntorc și tu nu pleci
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit necunoscuți de-o viață
și eu pândit de vechi nenorociri
m-am regăsit în titlu și prefață
am alergat năuc la edituri
pledând pentru legitimă-apărare
din toate m-am ales doar cu frânturi
pe tine te-am zidit în fiecare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamantul
Diamantul unei stele
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
și fuge din cuibul uriaș
unde zăcea prizioneră
neștiutoare că are
un lanț legat de grumaz.
Vânători dintr-o lume străină
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de liniști.
Puieții de plop descifrează
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-și mișcă
în liniște brațele moarte.
În muntele îndepărtat
toți morții juca-vor acuma
[...] Citește tot
poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fulgerul nu lovește de două ori într-un loc
nici eu nu pot uita de doua ori pe acelasi uitat
de dimineata mi s-a aratat ecoul a ceva nerostit
si m-am temut ca aceste reguli simple
au fost in vreun fel nefiresc abolite
in departarea acesta din oameni
o sirena isi drege glasul
pentru alarmele viitoare
dar panica stiu se va preface-n liniste
și la un balcon undeva
un om va lansa baloane cu heliu
porumbeii gri pe mai multe voci vor muri
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima bate-n surdină
Inima bate-n surdină
Pe-o fâșie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Și iubire, și păcate.
Labirinte descântate
Umplu donițe cu lapte
Și-n privirea mea străbate
Fulgul vieții fără moarte.
Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Și străbați prada ce arde
În vise purificate.
Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniștea să ne doboare
În albeața de ninsoare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar permite-i minții să rămână complet suspendată în nemișcarea, neclintirea care veșnic este și astfel toate constructele ei iluzorii cu tot cu ea se vor nărui. Nu trebuie să faci nimic pentru a fi liber, nici măcar nu e necesar să atingi vreun gând. Permite gândurilor să circule libere ca mașinilor pe o autostradă foarte aglomerată, indiferent dacă încărcătura lor e o bombă atomică sau porumbei ai păcii. Odată liber de gândire, ești liber implicit de naștere și moarte, etern nenăscut, tu ești viața liberă de toate formele care se scaldă în ea. Oceanul nu spune: "Corpul acestui delfin muribund sunt eu!" După cum viața nu spune: "Acest corp de femeie tânără ce urmează să moară sunt eu!" Doar gândul crede că posedă totul, implicit viața. Viața însă e complet liberă chiar și de gândul "Dumnezeu" care apare în ea.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesia biografiei
Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica ușor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
orașul acesta
cu străzi singuratice și case stângace
ce se năruie la simpla închidere a ușii
cu grădini de streliția și lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude șoptind:
"Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
cu muzica ce sparge timpanul mașinilor
și fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
și bătrânul și-a dat duhul degeaba
[...] Citește tot
poezie de Denisa Comănescu din Obsesia biografiei (audiobook) (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și porumbei, adresa este: