moarte şi premii

Cerul îşi vede de geometrie

impasibil la emoţia mea
luna se pregăteşte de eclipsă
e din ce în ce mai rotundă
ca mai toate pietrele acestea
care se învârt în neştire
cu monotonie invariabil plictisitor
singura ei distracţie este jocul acesta
de-a v-aţi ascunselea cu soarele şi pământul
mareele au devenit din ce în ce mai banale
parcă nici îndrăgostiţii nu se mai agaţă de cer
iar poeţii au început să scrie doar despre moarte
apocalipse şi draci verzi pe pereţi

undeva pe retină se derulează
tot felul de lumi imposibile
întotdeauna răsturnate şi de neînţeles
atât cât să le cuprind
între două încercări de aproximare
iar luna asta este din ce în ce mai rotundă
parcă ar vrea un premiu de consolare

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii

Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de şapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstruşnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respiraţia şi eram îngroziţi.
A doua zi
Radioul a amuţit; am căutat pe toate frecvenţele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin faţa noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A şasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, linişte.
Ştiri de nicăieri:
Şi totuşi radiourile erau acolo, în colţurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neaşteptate ar trebui să vorbească iarăşi,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care şi-a înghiţit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la naţiunile cufundate-n somn adânc,

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Policita

Un cântec trece pe lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanţele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieţi evocate de clanţă,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, şovăim, şovăim, apoi mergem spre alte ţărmuri.

După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluţii
Să bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este acelaşi.
După o viaţă de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui, dar nu continua relaţia.
Am învăţat arta absurdului de la indivizii insipizi şi din seriale.
Calul nu avea nevastă, de ce, întrebă copilul.
Şeful era fost miliţian şi avea acasă un tramvai.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoaiele şi epigrama

Prin zăvoaiele din ţară
Păsările se-adunară
Hotărând aşa-ntr-o doară
Să facă un festival
Valabil pe orice mal
De Olt, de Bahlui, de Jii
Ca s-aducă bucurii
Vrăbiuţelor... şi spor!
În crearea de humor,
Fabulă şi epigramă,
Mamă! Mamă!
Şefi fi'nd aleşi... de zăvoaie,
Cei mai bătrâni ciocârlani,
Dornici de iubiri şi bani...
Au făcut-o chiar de oaie!
Când în jurii au ales,
Cum se spune, pe sprânceană,
C-un anume interes...
Doar un corb şi-o coţofană!
Iar juraţii fac ce vor

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigă prostime cu exaltare

Vestitul nostru păpuşar
A aruncat azi un zar,
In mâna de infect coţcar
Cu specialul premiu viager!

Celor ce pe saci cu bani
Părând ai soartei orfani,
Pun pansele-n muzicuţe
Ce dispar în pusculiţe!

Micuţe chiar micuţe
Prin cavouri-n lingouri,
Şi foi de desen tablouri
In palate cu puicuţe!

Ajunse prea doctorande
Pe sub birou masterande,
La fondurile de amante
De politie urmărite!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă uit în jos, la elementele care au dus greul prigoanei, nu văd decât pământ ars. Toţi cei care au lucrat sub comanda mea au fost ucişi până la unul. Legătura cu mine, chiar dacă se mărginea la servicii secundare, era o indicaţie suficientă pentru Siguranţa Statului ca să treacă un legionar pe listele morţii. Dorca, Noaghea, Clement, Cioflec, Nadoleanu şi alţii, zac în morminte necunoscute. Iar eu dacă mai sunt în viaţă, nu pot să-mi explic altfel decât prin ocrotirea cerului. Se împlinesc aproape doi ani de când sunt urmărit de toată poliţia, jandarmeria şi Siguranţa Statului. S-au pus premii pe capul meu. Sute de oameni au fost schingiuiţi, unii ucişi în bătăi, ca să spună unde mă aflu sau cum pot să-mi dea de urmă. De nenumărate ori s-a închis cercul prigonitorilor în jurul meu până aproape a mă atinge cu mâna şi tot de atâtea ori o putere nevăzută mă scotea din primejdie, adeseori fără să ştiu.

Horia Sima în Sfârşitul unei domnii sângeroase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sugestia lui Petru Ioan Gârda, un colind cu "fără"

Doamne, iarna, fără nea,
E ca stema fără stea,
Ca un fotbal fără goluri,
Ca actorul fără roluri,
Ca un fotbal fără pase,
Ca Yohannis fără case,
Ca românul fără crize,
Ca benzina făr-accize,
E ca mortul fără lacră,
Ca o casă fără soacră,
Meciul fără-njurături,
Beciul fără murături,
E ca drumul fără gropi,
Parastasul fără popi,
E ca broasca fără oac
Şi ca raţa fără mac,
Tot asemenea, cam ce mi-i
Un Bunduri fără premii,
E ca grâul fără spic,
Gârda fără alambic

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea între plâns de viori şi balade
biserici cu ziduri înalte între
case despuiate cu frigul înfipt în grinzi
şi-n ferestre
copii desculţi şi curţi mărunte
icoane roase devreme plângând la comandă
cutia milei la poartă
în curţi de mănăstiri vuiesc meghanuri

spitale neutre cu umbre de ceaţă
obosite de timp şi de boală
au fâlfâit de mort şi de pământ

trenuri cu mersul de melc aflat în prăbuşire
pe calea ce mâine posibil nu este
păduri cu verdict de plecare
fantome ghemuite în unghere pe străzi
cuvinte desfrânate în orele serii
premiate în poeme de juraţi fandosiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea la scris

Eu nu aparţin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca şi când m-aş fi născut numai pentru asta
şi nu îmi pasă dacă ochiul morţii va fi singurul meu cititor.
Scriu ca şi când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca şi când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respiraţie.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt nişte avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca şi zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginereşte sunt maculatură,
virgule între scânteie şi flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui beţiv.
Cea mai bună definiţie a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aş putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineaţa mi se face ruşine de mine
şi mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezeşte-te nepoate, cel mai frumos dar al vieţii este însăşi viaţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen susţinut pe ape de zborul întins pe spate al delfinului alb

o vreme
la apusul soarelui gândul morţii mă părăsise
din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate
pentru a le învinge pe sibilinicele sirene
adevăratele pierderi ale sinelui imund dinadins trimise mie
pe fantomatice valuri sfidând saharienele în marş forţat pe picioroange
ocrotind cămila adevărului
haina de foc a lui ioan botezătorul din păr de cămilă
păzind intrarea omului sărac după Iisus
zis-A Iisus fariseilor & cărturarilor
vai vouă zis-A iarăşi
văzându-l şi auzindu-l pe chefa la cântatul cocoşului
aşezat pe piatra din capul unghiului
demult plecasem din lumea aceasta
înotând pe spate victorios ştrengar aproape copilandru
delfinul alb
se apropie de mine & mă conduse târându-mă
făcându-mi imperatorul semn din ortega y gasset
însemnat pe un bilet de examen
dăruit de mine mai departe în adâncuri

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie
De nu ştiu care învăţat senil,
Ajunse mare as în poezie
Şi cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil
Îşi proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.

Şi datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperaţi din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.

Alţi imbecili se întrec în reverenţe,
Sofisticaţi la vorbă şi la port,
Răsar şi se declină competenţe
Girate de ministrul de resort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean (necrologul lui Jonathan): Johnathan Trager, cunoscut producător al televiziunii ESPN, a decedat aseară în urma pierderii sufletului său pereche şi a logodnicei sale. Avea treizeci şi cinci de ani. Om blând şi cu un comportament obsesiv, Trager nu s-a dovedit niciodată a fi un romantic incurabil. Dar în ultimele zile din viaţa sa, a ieşit la iveală o latură necunoscută a sufletului său. Această nouă persoană cu trăsături oculte şi-a căutat într-o manieră demnă de Agatha Christie sufletul pereche, o femeie alături de care a petrecut doar câteva ore preţioase. Din păcate, îndelungata căutare s-a încheiat sâmbătă seară, într-o manieră irevocabilă, un eşec total. Dar chiar şi după această înfrângere, curajosul Trager a rămas credincios ideii că viaţa nu este doar o serie de accidente lipsite de semnificaţie sau coincidenţe. Nu, nu. Viaţa este, mai degrabă, un goblen ţesut din momente delicate, care culminează cu dezvăluirea unui măreţ plan divin. Întrebat despre pierderea prietenului său, Dean Kansky, câştigător al premiului Pulitzer şi directorul ziarului New York Times, l-a descris pe Jonathan ca fiind un altfel de om în ultimele zile de viaţă. "Vedea lucrurile mai clar", a spus Kansky. În cele din urmă, Jonathan a realizat că dacă vrem să trăim în armonie cu universul, trebuie să credem cu toţii în ceea ce grecii numeau "fatum", ceea ce numim noi astăzi "destin".

replică din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul negru

Era puternic, aspru, neînvins,
în timpul vechi în care cavalerii
cutreierau pământul necuprins
luptând pentru domniţe sau imperii.

Aflase într-o noapte de-un turnir,
iar premiul pus în joc era fiica
puternicului, de la est, emir,
ce tuturor din jur inspiră frica.

Era dorinţa lui, dorinţa ei?
Cum nimeni nu avea răspunsuri clare,
el hotărî să-i bată pe acei
ce vor intra în luptele barbare,

cu alte reguli, şi-ntr-un alt decor,
cu alte arme-n lupta pân'la moarte,
în care singurul câştigător
va fi cel ce mai multă moarte-mparte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul vivace

Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viaţa nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar şi la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o doreşte, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aştept.

Eu sunt cel ce mă înfăţişez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieţi,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcam pe un nor, apoi pe alt nor

Urcam pe un nor, apoi pe alt nor,
Am dat de un măreţ, aş spune, un cor,
Eram şi eu, eram, nu eram,
Un fel de gală sau un bairam,
poeţii, unii, alţii în unii,
Eu mă purtam singurel ca lăstunii,
Tigrii mulţi întâlneam pe parchet,
vinul avea iz de schelet.
Chifteaua refuză un premiu, ei şi?
Eu îl cunosc din anii, mai ştii?
Mintea şi inima, numai noţiuni,
Iar cu noţiunile ajungi la minciuni.
Siajul e prima, sidiul e rupt,
Ah tu, blucimus, cameleosupt.
Branca şi zdranga, ce poezie
Se poate naşte pe o hârtie?
Acum e lehuză breasla cu genii,
Salvaţi de suine sămânţa, cocenii.
Spune chifteaua că e trecătoare,
O laudă şeful, o carte tot are,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi!

Băi, ţara vă-i ca şi vândută
Şi prime luaţi de murături
Toţi ce-i cu palma nebătută,
Manifestanţi... de înjurături!

Băi, ţara-i toată o hârtoapă
Şi porcul vi-l tăiaţi din primă,
Orbi vă săpând, orbeşte, groapă,
Uitând că tot trăiţi din crimă!

Băi, ţara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paşte
Şi nu vă paşte gând c-afară
Fugind munciţii, gol se naşte!

Băi, pute ţara de putoare,
Ce vrem ca alţii să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul în care locuiesc...

Locuiesc într-un oraş în care banii şi premiile literare nu curg.
Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă.
Mă trezesc în fiecare dimineaţă înainte să adorm cu adevărat
şi mă avânt pe stradă ca într-un malaxor de măcinat conştiinţe.
La capătul fiecarei zile
mai nici un vis nu scapă de nevătămat.
Trenurile care duc spre consacrare nu opresc în oraşul acesta întotdeauna.
Trebuie să te urci în ele din mers.
Uneori îl mai vizitez pe Schwartz şi ne ucidem unul altuia monotonia
vorbind ba despre şubrezenia paradisului ba despre transparenţa spiritului.
În general despre ceea ce cuvintele nu pot consemna.
El îşi fumează pipa, eu fumez fiecare cuvânt care adie între noi până la măduvă.
Eu îi împrumut lui paginile mele nescrise, el îmi împrumută mie anduranţa nervilor săi.
Ceea ce îmi place la el este că la ferestrele sale nu cântă decât păsările acelea
ce au trilul desăvârşit.
Împărtăşim şi aceaşi viziune politică: mai bine un şoim anonim decât un papagal celebru.
"Cei o sută" nu este doar o carte vă spun. Este chiar Mureşul interogat despre amintirile sale
de la începutul lumii până acum.
Alteori vizitez marile catedrale ale oraşului unde mă fac nevăzut în vreun colţ,
nu neapărat pentru a mă ruga sau reculege,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confirmare fără recomandare în... trimitere

Stupefacţia, are un nume anost şi bizar.
Nu vreun "titlu"... doar ascunse valori impostoare
Ce prezintă în fals un "criteriu" neclar;
De a decide ce-i viu, sau pe cel care moare.

Nu de fizic omor ei cu jind se ocupă...
Bizantinii relicve, cei din timpuri stră... vechi
N-au lentile în contact cu "valori", ci doar lupă;
De mărit inepţii de grotesc... în urechi.

Necunoaşterea lor este rang de "virtute.
Importanţi, falşi, se îmbracă în negru de robe;
"Judecată" crezând că e scurtul de fuste
Sau de minţi bizâite în zgomot, nu probe.

Ele, ei... ne "numiţii" de nimeni, neştiuţi în eter,
Revanşarzi creatori de jigniri, neînţelesuri,
Limba biz au creat-o; nu cunosc "caracter",
Nici arhaic ce este, nici licenţa în versuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elis

Perfectă e tăcerea acestei zile de aur.
Sub stejari vechi
Apari tu, Elis, odihnind, cu ochi rotunzi.

Albastrul lor reflectă somnul îndrăgostiţilor.
La gura ta
Au amuţit suspinele rozacee.

Seara pescarul trase plasa grea.
Un bun păstor
Îşi mână turma la marginea pădurii.
O! cât de drepte, Elis, sunt ale tale zile.

Încet se prelinge
Pe zidurile goale liniştea albaştrilor măslini,
Se stinge unui bătrân întunecat cânt.

O barcă de aur
Se leagănă, Elis, inima ta pe cerul singuratic.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la "Divertisment de weekend" de Constantin Preda

Acum când gândul, practic ne duce către crame
Amicul nostru Preda lansează epirame,
Când nori brăzdează cerul şi prind de ploaie semne,
Când mintea ni se duce doar la cărbuni şi lemne,
Când gogonele, morcovi, ardei umpluţi cu varză
În zilele de toamnă, din zori ne captivează,
Nevestele-n jăratic când vinetele coc,
Profesorul de mate mai scoate un Sudok,
Planificând lansarea, să vin m-a implorat,
Dar eu cu politeţe şi fin l-am refuzat,
Spunându-i să aştepte ca să culegem via,
Că la-nceput de toamnă aceasta-i ierarhia,
El mi-a răspuns cu-o voce venind de mai departe,
Că până fierbe mustul, el mai scoate-o carte.
Atunci distinsei doamne i-am dat un telefon,
Să-mi spună dacă are mici tulburări de somn,
De vreme ce compune cu-atâta frenezie
Culegeri de probleme, sudok şi poezie?
Mi-a spus că-n miez de noapte, sculându-se din pat
L-a bănuit că merge la vreo amantă-n sat,

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!